Numitul Bogdan Peșchir (cu nume de cod BogPR) a fost trimis în arest pentru o lună de zile.

Individul pare realmente periculos: s-a văzut după felul perfid în care își ascundea fața, când organul vigilent Marinică l-a identificat. Și după tăcerea vinovată în fața întrebărilor legitime și pertinente ale mass-media.

Peșchir este acuzat de „coruperea alegătorilor”. O infracțiune monstruoasă, știut fiind că alegerile libere sunt esența unei democrații autentice.

Așadar, bine i-au făcut banditului! La zdup cu el! Să știe toată lumea că aici e NATO și UE, nu sat fără câini!

Când eram eu legănat de aceste cugetări optimiste despre soliditatea de nezdruncinat a statului nostru de drept și a alianțelor noastre strategice, o idee ca un bec ecologic de 100 de wați m-a străluminat.

Iată, zic, un moment ferice de a curăța mizeria din ultimii 35 de ani. Peșchir trebuie să fie doar începutul. După el mai trebuie să înfunde pușcăriile o mulțime. Legiune, aș zice, dar mă aude Institutul Elie Wiesel.

Am putea începe de pildă cu toți primarii, șefii de consilii județene, prefecții și liderii de partid care, după ‘89, au cumpărat voturi cu un kil de ulei și unul de zahăr.

Am putea continua cu toți ghizii de turism electoral, care fac să fojgăie autocarele în duminica votului în zonele pitorești ale României, cum ar fi Teleorman, Ialomița sau Vaslui.

Pe calea deschisă de Peșchir, s-ar cuveni să meargă la zdup și toți magii, hierofanții, șamanii și psihopompii care, prin puterile lor supranaturale primite de la partid, scoală morții din groapă și îi aduc la vot.

Enumerarea de mai sus de-abia m-a întărâtat. Dacă e adevărat (și e!) că noi toți suntem alegători în fiecare zi, nu doar în duminicile electorale, și că toate alegerile noastre trebuie să fie libere, la „coruperea alegătorilor” e musai să intre și mizeriile din timpul pandemiei.

Cum ar fi șantajul cu dreptul de a ieși din casă, de a călători, de a munci etc. la schimb cu vaccinarea.

Nu mai vorbesc de Operațiunea Obor: injectare contra mici.

Și asta nu e tot. Nici o alegere/opțiune personală nu este liberă dacă e făcută sub constrângere. Iar frica întreținută de aparatul de stat este probabil cel mai teribil factor de constrângere asupra cetățeanului.

De aceea, ar trebui să înfunde pușcăriile toți cei care au dat ordin să urle sirenele salvărilor pe străzile pustii, să răcnească megafoanele poliției în miez de noapte „Stați în case!” sau să iasă armata cu blindate în centrele orașelor.

Plus toți milițienii care făceau razii în biserici ca să verifice măștile și distanțarea, și care împărțeau amenzile ca pe acatiste.

La gherlă ar trebui să meargă și toți cei care au năimit presa să terorizeze populația, în timpul covidului și apoi al războiului, cu informații false și cu știri trunchiate; dar mai ales cu interzicerea și cenzurarea adevărului.

Alegători sunt și judecătorii (inclusiv politrucii de la CCR), de vreme ce, atunci când iau o decizie, și ei fac o alegere care trebuie să fie conform propriei conștiințe.

Așadar, de „coruperea alegătorilor” ar trebui să fie acuzat și ambasadorul Franței, care l-a vizitat pe Marian Enache, înainte de interzicerea lui Călin Georgescu.

Și toți ambasadorii care, de-a lungul timpului, și-au permis să dicteze justiției române.

Lato sensu, „coruperea alegătorilor” înseamnă și împiedicarea cetățenilor de a alege liber: de pildă, prin anularea alegerilor sau interzicerea dreptului de vot pentru unii candidați.

Ori prin cocoțarea în fruntea țării a unui interimar, care se apucă să ia decizii strategice (inclusiv Pace sau Război), fără să-l fi ales nimeni.

Toți aceștia și mulți, mulți alții trebuie să meargă la zdup, după Peșchir.

P.S. Eu, dacă aș fi Sistemul, l-aș scoate pe BogPR imediat din pârnaie: tocmai a deschis o abisală Cutie a Pandorei, în care riscă să cadă și să-și frângă gâtul.