Scăpăm de o păpușă de paie a intereselor străine, Igor Dodon (Kremlin), și rămânem cu o altă păpușă de paie a intereselor străine, Maia Sandu, cea mai fidelă exponentă a stângii neomarxiste și globaliste.

Dorin Chirtoacă scrie victorios pe Fb:

„Am luat legatura cu echipa lui Alexei Navalnii, inca inainte de alegeri. Ei au urmarit ceea ce se intampla la noi. Multumim lui Alexei pentru felicitari, ii dorim insanatosire grabnica si recuperare completa!”.

Iată și felicitarea opozantului rus:

„Felicitări Maya Sandu pentru victorie, și întregii Republici Moldova cu prima femeie președinte. Moldova are totul pentru o dezvoltare de succes. Singurul lucru care lipsește a fost un președinte care ar lupta împotriva corupției. Acum este și ea. Asta e grozav!”.

Nu știam până în această clipă că „singurul lucru” care le-a lipsit basarabenilor este „un președinte care ar lupta împotriva corupției”!

Este minunat să avem un președinte necorupt!

Dar, în același timp, eu cred că cel mai important lucru care le lipsește basarabenilor este un președinte care și-ar afirma cu mândrie identitatea românească și ar lupta împotriva ocupației rusești!

Eu cred că basarabenii ar avea nevoie ca de aer de un președinte care ar fi capabil să-i pună piciorul în prag atât lui Putin, cât și opozantului acestuia A. Navalnâi, care nu se deosebește prin nimic de Putin în ceea ce privește dominația rusească asupra noastră.

Să ne amintim doar care a fost și a rămas punctul de vedre al lui Navalnâi referitor la cea mai spinoasă problemă cu care se confruntă moldovenii, problema transnistreană, ca să ne dăm seama că spiritul șovin și expansionismul barbar, întâi de toate cel în raport cu noi, românii, sunt proprii rușilor laolaltă, fie că aceștia sunt în Rusia propriu-zisă, în Ucraina sau Bielorusia, fie că aceștia reprezintă puterea politică sau opoziția din imensul spațiu slav!

„Situațiile din Transnistria și din Crimeea sunt absolut diferite. Aceasta pentru că Transnistria de la bun început a fost „independentă” de Republica Moldova, iar Crimeea s-a aflat în componența Ucrainei”, afirma acum trei ani, cu vădită seninătate, liderul opoziției ruse, A. Navalnâi, într-un interviu pentru postul rus de televiziune TV Rain!

Repet acum ceea ce am mai spus într-o postare pe Fb și pe blogul meu:

Niciodată puterea politică de la Moscova, fie că este a lui Putin sau fie că va fi eventual a unui opozant Navalnâi, nu va ceda un milimetru în ceea ce privește spiritul ei expansionist și antiromânesc!

Rusia este aceeași cel puțin de peste două sute de ani de când a ocupat Basarabia și a rămas aceeași și azi!

Nu cred într-o Rusie opozantă pentru că ea nu poate să se opună ei înseși!

Nu cred într-o Rusie democratică pentru că nu am văzut până în această clipă vreun Navalnâi rus să-și rupă hainele de pe el în Piața Roșie în semn de protest față de antihristul Lenin, ținut acolo de o sută de ani în loc de Dumnezeu!

Dumnezeul rușilor este Lenin, nu este Mântuitorul Iisus Hristos, așa cum caută să ne demonstreze ortodoxia de paradă a lui Dughin și a lui Putin!

Unde ați mai văzut ca un criminal, un ucigător al Credinței să fie ținut îmbălsămat o sută de ani și unde ați mai văzut ca o nație să-l venereze cu atâta dobitocie pe acest criminal decât în Rusia!

Doar o Rusie care se închină lui Lenin, o Rusie anticreștină a fost capabilă să fure din trupul nostru românesc și din sufletul nostru!

Câtă dreptate a avut marele nostru jurnalist și om politic, Mihai Eminescu, care scria:

„Rusia nu se mulțumește de a fi luat o parte mare și frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulțumește de a fi călcat peste granița firească a pământului românesc, ci voiește să-și ia și sufletele ce se află pe acest pământ și să mistuiască o parte din poporul român. Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-și asigure granițele, ci pentru ca să înainteze cu ele, și nu voiește să înainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete. Tocmai puși față în față cu viața rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunși de farmecul vieții lor proprii, de bogăția și superioritatea individualității lor naționale; tocmai fiind puși în contact cu rușii, românii erau mândri de românitatea lor. E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, și, deși planta nu e mare, rodul e frumos și îmbelșugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe și mai frumoase comori decât nouăzeci de milioane de ruși vor putea să adune cândva”.

Eu nu cred în Rusia lui Putin, așa cum nu cred în Rusia lui Navalnâi!

Nu înțeleg cum de liderul blocului Unirea, Dorin Chirtoacă, poate manifesta, cu atâta exces de zel, atâta încredere în A. Navalnâi și în „echipa lui A. Navalnâii”, cu care „a luat legătura încă înainte de alegeri”?

A expus cumva Navalnâi vreun demers pentru retragerea trupelor rusești aflate ilegal pe teritoriul Republicii Moldova sau pentru recunoașterea identității românești a teritoriilor din stânga Prutului ocupate de Rusia în urma Pactului banditesc dintre Rusia și Germania, și noi nu știm, încât să manifestăm atâta încredere și încântare față de el?

La unii, din păcate, grija pentru unitatea rândurilor globaliste, inclusiv cele din Rusia, pare a fi mai mare decât grija pentru unitatea de afirmare a identității noastre românești.

PS: