ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


Auzim din ce în ce mai des în presă despre instituirea unui venit universal minim garantat, oricât ar părea de paradoxal, stânga politică nu deține exclusivitatea ideilor proaste, precum aceea de a împrăștia tuturor, în mod nediscriminatoriu, bani nemunciți. Cu toții - de la stânga la dreapta – am pierdut claritatea morală în chestiunea banului nemuncit, asta mai ales pentru că - într-un fel sau într-altul – fiecare dintre noi, beneficiem de venituri nemuncite, mijlocite de statul modern, social democrat.

Căci acesta este geniul rău al statului modern: corupția progresivă. Suntem împinși aproape fără să băgăm de seamă spre a băga mâna în buzunarul aproapelui nostru, în vreme ce mâini străine ne golesc propriile buzunare. Totul începe oarecum benign, încă din tinerețe credem că bursa oferită de stat ni se cuvine ca urmare a faptului că ne facem treaba la școală; faptul că părinții nu ne plătesc școlarizarea ni se pare firesc. Ajungem să credem că ni se cuvine să mergem gratuit cu trenul sau autobuzul spre școală sau facultate, deși oameni la fel de tineri și poate mai săraci decât noi muncesc din greu pentru a-și plăti biletul. Deja obișnuiți cu banul nemuncit, ne oferim în mod aseptic conturile pentru a primi indemnizații pentru creșterea copilului, ajutoare de șomaj, subvenții pe hectar, rețete compensate sau pensii, ni se pare că avem pur și simplu dreptul la toate cele de mai sus. De ce ar fi altminteri, căci am contribuit, toate ni se cuvin! Este oarecum misterios faptul că bugetele publice sunt toate deficitare, nu este vina noastră, deficitul vine din nemunca altora, noi înșine ne-am făcut treaba. Iar dacă nouă ni se cuvine subvenție la hectar sau bursă de la școală, nu este nedrept ca și cei care n-au pământ sau cei care nu doresc să învețe să primească, de asemenea, bani de la stat?! 

Măsura geniului rău al celui care ne împinge spre al șaptelea păcat este dată de faptul că suntem cu toții confuzi moral, că cei care au cât de cât simț moral ne împing pe toți către hăul moral al banului nemuncit. Am început cu bursele școlare, ce ni se par muncite, și sfârșim într-o perfectă coerență logică vorbind despre venitul minim universal. Suntem confuzi moral, căci romantismul nu a venit doar cu baia de sânge a revoluțiilor și a falșilor idoli politici, ci și și cu idei stranii: am scos lenea din catehism și-am denumit-o melancolie doar pentru ca, două secole mai târziu, să o tratăm cu înțelegere, empatie și competență medicală, numind-o depresie etc. 

Măsura de a împărți pur și simplu bani populației – un economist ar descrie acești bani ca fiind M1 – nu diferă principial în nici un fel de modul în care elitele de pretutindeni câștigă bani de zeci de ani de zile. Geniul rău al banului nemuncit a făcut posibil ca elitele să aibă extravaganța morală, artistică și culturală ce le diferențiază atât de strident de restul populației. Nu este defel întâmplător că literatura, arta plastică sau muzica au ajuns în secolul al XXI-lea orduri în mare parte ignorate de oamenii de rând. Banii împrăștiați din elicopter vor restabili armonia: degenerarea, corupția moravurilor și a artelor vor deveni în sfârșit comprehensibile omului de rând, vechea și clasica lene va avea grijă de asta. 

Ludwig von Mises a scris poate cea mai importantă carte publicată în cursul secolului al XX-lea, pornind de la o axiomă de necontestat. Acțiunea Umană – o carte de 1000 de pagini – tocmai de la asta pornește: de la premiza că oamenii acționează, o axiomă de necontestat, căci, de îndată ce încercăm să o negăm, acționăm - negarea fiind, desigur, o acțiune. În Acțiunea Umană, von Mises creează o teorie economică coerentă, o superbă arhitectură a libertății. 

Totuși, încă de la primele pagini, von Mises ne avertizează, avertisment pe care până acum nu l-am băgat suficient în seamă, că:

„Obiectul de studiu al praxeologiei este acțiunea umană. Ea se ocupă de omul care acționează, nu de omul transformat într-o plantă și redus doar la o existență vegetativă.”

Nu a fost vreodată produsă o replică credibilă a stângii politice la Acțiunea Umană, faptul că nu suntem cu toții austrieci este oarecum similar faptului că prea puțini dintre noi pot rezolva ecuații diferențiale. Și, tocmai de aceea, replica stângii a fost insidioasă și neconstructivă. Dacă Marx pretindea că-l celebrează pe omul muncitor, stânga neomarxistă este stânga omului leneș, a omului vegetativ, a omului căzut în propria contemplare, a omului căzut în degenerare și păcat, în sexualitate degenerată și sterilă, este stânga omului căzut până la punctul în care acțiunea își pierde orice raționalitate. În lipsa unei replici raționale, stânga a devenit ideologia iraționalului de tot soiul, a păcatului derivat din lene. Iar dacă nu putem fi cu toții vegetale, degenerați, păcătoși, incapabili de acțiune rațională, atunci măcar trebuie să facem ca acțiunea rațională să devină crimă, respirația, păcat, normalitatea trebuie taxată până când rentabilitatea anormalității - a lipsei acțiunii - devine axiomă. Căci ce altceva este suprimarea respirației noastre și a acțiunilor noastre productive? Taxarea carbonului produs de fabricile noastre trebuia să ne fi pregătit pentru taxarea propriei respirații, apologia homosexualității și a viciilor conexe trebuia să ne fi pregătit pentru denunțarea raționamentului matematic, am fost de bună credință și nu am văzut că replica stângii este una eristică și nihilistă, este o replică pur și simplu diabolică. 

Liberalii tind să fie oameni civilizați, constructivi și raționali. Și, tocmai de aceea, suntem oarecum naivi în chestiunea totalitarismului de stânga contemporan, ne este dificil să concepem că există printre noi personaje care aleg să piardă în speranța de a le provoca și altora pierderi. Banul nemuncit, fanatismul măștii, al vaccinării altora, promovarea frenetică a homosexualității, vegetarianismului și mai nou a trans-sexualității - a nihilismelor de tot soiul - sunt măsura neputinței de a găsi un răspuns constructiv la acțiunea umană și la consecințele acesteia. Nu sunt sigur că dacă ne cufundăm privirea în abisul în care stânga ne obligă să ne uităm vom rămâne doar liberali, cel mai probabil vom fi obligați să găsim în credință un sprijin rațiunii noastre. 

Teoria economică explică, teoria economică nu este un catehism moral, cel mult ne ajută să nu putem găsi alibiuri facile, ne ajută să nu ne lăsăm înșelați atunci când încălcăm legea morală. După cum medicina nu oferă soluții morale avortului – un păcat strigător la cer – ci ne ajută doar să nu ne mai murdărim fizic mâinile cu sânge, teoria economică nu oferă decât cunoaștere. Deși în secolul al XXI-lea încercăm din răsputeri asta, nu putem găsi soluții tehnice la probleme morale: pilula contraceptivă nu este o absolvire de păcatul fornicațiunii.
 
Ar trebui să ne reamintim cele de mai sus ori de câte ori vedem idei sau acronime ce ne par a fi apetisante. Biblia - iar dacă nu înțelegem aparenta sofisticărie conceptuală a ideilor ce ni se propun, biblia economică a omului civilizat, căci așa a fost descrisă cartea lui von Mises - poate cu certitudine oferi răspuns întrebărilor noastre.