Niciodată nu a fost mai ușor să furi voturi, ca acum, în America. Și niciodată America nu a fost pe buza prăpastiei, ca acum.

O analiză a lui Lee Smith de la Unherd pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

Când am vizitat Mar-a-Lago în primăvara anului 2021, pentru a mă vedea cu Donald Trump, consilierii săi mi-au cerut să nu deschid subiectul alegerilor din 2020.

Îl doreau optimist și orientat spre viitor, nu să se plângă de o înfrângere din trecut.

Nu am deschis subiectul, dar, inevitabil, a făcut-o Trump.

Neregulile evidente care au marcat alegerile din 2020 au fost principala sa temă în acea după-amiază, așa cum au rămas și în următorii trei ani.

Trump a considerat modul în care a fost învins în alegerile acelea drept un afront personal.

Nu doar că întreruperea numărării voturilor, în noaptea alegerilor, a fost un atac la adresa drepturilor constituționale ale americanilor, dând apă la moară suspiciunilor că la numărare au fost adăugate voturi ilegale pentru a-l favoriza pe Biden – dar Trump a fost ținta.

El fost înșelat la fel ca voi, le-a spus el celor 74 de milioane de americani care l-au votat, iar aceștia au simțit și ei usturimea unei umilințe publice.

Așa cum explic în cartea mea, „Făcându-l pe președinte să dispară”, Trump și susținătorii săi au fost despuiați de drepturi în fața lumii întregi.

Este o insultă pe care nu au uitat-o. Majoritatea americanilor privesc alegerile din 2024 cu convingerea că și rezultatul acestora va fi afectat de fraudă.

Sondajele arată că 66% dintre alegători sunt foarte sau destul de îngrijorați că votul va fi compromis, aici fiind cuprinși 55% alegători Democrați, 58% independenți și 83% Republicani.

Motivul pentru care alegătorii sunt îngrijorați – pe bună dreptate – cu privire la integritatea viitoarelor alegeri este că Trump nu a încetat să vorbească despre ultimele alegeri.

Înseamnă aceasta că votul din 2020 a fost într-adevăr fraudat?

Cleta Mitchell, o avocată care a întemeiat Rețeaua pentru Integritatea Alegerilor, a prezentat cu precauție problema pe rețelele sociale.

 „Procesul electoral a fost confiscat de grupuri de activiști de stânga, care s-au infiltrat în sistemele electorale din întreaga țară înainte de alegerile din 2020.

„Și au manipulat sistemul electoral în nenumărate moduri, stat după stat.

„Majoritatea americanilor se îndreaptă către alegerile din 2024 convinși că rezultatul va fi afectat de fraudă.”

Poate că cea mai importantă dintre aceste stratageme a fost votul în masă prin corespodență, instituit aparent pentru a răspunde preocupărilor alegătorilor cu privire la adunările publice în timpul pandemiei.

Un raport bipartizan din 2005, coordonat de fostul președinte Jimmy Carter și de fostul secretar de stat James Baker, afirma că „voturile prin corespondență rămân cea mai mare sursă de fraudă electorală potențială”.

Dar toate acestea au fost făcute uitate pentru votul din 2020 – mai bine zis, au fost cenzurate.

Departamentul pentru Securitate Internă și alte agenții guvernamentale au interzis postările de pe rețelele sociale care puneau la îndoială corectitudinea votului prin corespondență.

Realitatea este că măsurile din perioada Covid au făcut ca votul prin corespondență să fie și mai susceptibil de fraudă.

Anterior, statele cereau alegătorilor să depună o cerere pentru un buletin de vot prin corespondență și să o semneze.

Semnătura respectivă era baza de referință prin care se putea verifica semnătura de pe buletinul de vot.

Nu era o metodă infailibilă, dar ea permitea măcar o oarecare combatere a fraudei.

Procedurile de vot din perioada Covid au eliminat-o chiar și pe aceasta. În loc să le solicite alegătorilor să trimită cererile semnate, funcționarii electorali ai statelor au trimis buletine de vot tuturor celor înregistrați ca alegători, ceea ce însemna că nu mai exista nici o semnătură ca bază de comparație.

Noul sistem de vot a făcut dificilă – dacă nu chiar imposibilă – dovedirea fraudei.

Și totul a fost făcut cu acoperire legală, deși nevotată de nimeni. Nimeni nu a votat pentru compromiterea integrității alegerilor prezidențiale prin eliminarea verificării semnăturilor.

Dar oficiali ai partidelor de la nivelul statelor și-au asumat singuri răspunderea de a trimite teancuri de buletine de vot, fără discernământ, iar judecătorii de stânga au închis ochii.

Trump a vorbit – dar apoi a fost alungat de pe Facebook și Twitter, după ce mitingul „Stop the Steal” („Opriți furtul”) din 6 ianuarie 2021 a devenit violent.

Trump a recurs la rețelele sociale pentru a le cere simpatizanților săi să rămână pașnici. Cu toate acestea, el tot a fost exilat pe o insulă Elba digitală.

„Nu mă puteam face auzit”, mi-a spus Trump. „Nu știam ce să fac, pentru că aveam atâtea lucruri de spus și atât de mulți oameni care doreau să mă audă, iar eu nu aveam voce.”

Continuând să vorbească despre votul din 20202 mult timp după ce mai era posibil să facă ceva în legătură cu acesta, el nu privea înapoi – cum se temeau consilierii săi. Mai degrabă, își mobiliza susținătorii pentru următoarele alegeri.

Astfel, în primăvara lui 2021, el obținuse deja nominalizarea Partidului Republican, cu mult înainte de alegerile primare, care aveau să aibă loc doi ani mai târziu.

Vor fi diferite aceste alegeri?

Mitchell scrie:

„Depunem eforturi mari pentru a ne asigura că nu se va mai întâmpla de data asta. Nu am rezolvat totul în niște alegeri pentru care stângiștii au cheltuit miliarde de dolari pentru a le strica. Dar cel puțin în 2024 știm la ce să ne uităm.”

Oficiali federali și de stat par hotărâți să confirme temerile cele mai rele ale alegătorilor.

California a adoptat recent o lege care împiedică administrațiile locale să ceară alegătorilor să prezinte un act de identitate pentru a putea vota.

Departamentul Justiției a intentat procese statelor Alabama și Virginia pentru a le împiedica să elimine alegătorii ne-eligibili de pe listele electorale. Inclusiv pe cei care nu au cetățenie americană.

Sunt în curs investigații în Pennsylvania, unde două districte raportează dovezi de fraudă pe scară largă în înregistrarea alegătorilor.

Și, potrivit oficialilor din Michigan, există o „problemă la nivel național” cu terminalele de vot care împiedică alegătorii să facă anumite selecții pe buletinele de vot.

Se pare că, la fel ca în 2020, alegerile din 2024 se vor lungi dincolo de ziua de vot.

Oficiali din state cheie, precum Arizona, Georgia, Michigan, Carolina de Nord și Pennsylvania, au avertizat deja că vor fi întârzieri în anunțarea rezultatelor.

Oficiul decizional al canalului Fox News anticipează o întârziere de cel puțin patru zile înainte de a face un anunț final.

Pentru a-i liniști sau a-i induce în eroare pe alegători, Departamentul de Stat din Pennsylvania a postat pe X:

„Pennsylvănenii nu vor cunoaște întotdeauna rezultatele finale ale tuturor confruntărilor electorale în noaptea alegerilor. Modificările ce apar pe măsură ce districtele continuă să numere buletinele de vot nu sunt o dovadă că alegerile sunt «fraudate».”

Însă, întârzierea anunțării rezultatelor alegerilor este considerată, în general, în întreaga lume, o dovadă de fraudare.

Așa au considerat și oficialii americani, cel puțin până la alegerile din 2020, când contestarea alegerilor a devenit motiv de punere sub acuzare a lui Trump, a avocaților săi și a principalilor săi colaboratori.

De exemplu, întârzierea anunțării rezultatelor primului tur al alegerilor din Peru, din 2000 – care au inclus trei zile pentru cursa prezidențială, mai mult de o lună pentru alegerile parlamentare și o întârziere „misterioasă” în transportul urnelor de vot către centrele de numărare a voturilor – au atras atenția administrației Clinton.

Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat aavertizat guvernul peruan „să ia toate măsurile posibile pentru a asigura că următorul tur al alegerilor să îndeplinească standardele democratice de deschidere, transparență și corectitudine”.

Campania din Peru a fost marcată și de alte nereguli, deoarece grupurile de supraveghere au găsit dovezi că agenții președintelui Fujimori au manipulat mass-media, au falsificat semnături pentru înregistrarea alegătorilor și au transportat buletine de vot pre-marcate.

Motivul pentru care toate acestea seamănă cu neregulile identificate în alegerile americane din 2020 este că caracteristicile distinctive ale fraudei electorale sunt întotdeauna aceleași.

Nu există prea multe modalități de fraudare a alegerilor și nu este nevoie de monitori profesioniști pentru a recunoaște frauda.

Întârzierea prezentării rezultatelor alegerilor este corelată nu doar cu frauda, ci și cu violența.

Un studiu privind alegerile din Africa, între 1997 și 2022, notează:

„Perioada lungă de timp între alegeri și anunțarea rezultatelor oficiale acționează ca un semnal al unei posibile fraude electorale, sporind astfel imboldul pentru violențe postelectorale.”

Astfel, numărarea defectuoasă a buletinelor de vot și întârzierile prelungite în anunțarea rezultatelor alegerilor prezidențiale din Hondura, în 2017, au dus la violențe generalizate și la 17 decese.

Și în acest caz, Departamentul de Stat s-a sesizat. Neregulile, au declarat diplomații americani, au indicat că „ar trebui întreprinse reforme electorale foarte necesare”.

Ar putea întârzierile anunțate și pentru aceste alegeri din SUA să provoace violențe politice?

Într-un recent articol din Atlantic, foști oficiali ai administrației Trump susțin că fostul lor șef a vorbit în termeni favorabili despre Führer, afirmații pe care echipa Harris le-a preluat într-o conferință de presă, avertizând practic împotriva unei președinții hitleriste.

Numai Harris, promite echipa ei alegătorilor, este capabilă „să apere democrația” – acesta este punctul central al campaniei – împotriva vecinilor dumneavoastră naziști.

Ideea că Trump este un tiran deghizat este desigur absurdă.

Dar nu este mai periculoasă decât propaganda electorală din 2016 a lui Hillary Clinton, care susținea că Trump este dirijat de Vladimir Putin.

Serviciile de informații americane au folosit această invenție ca pretext pentru a-l ancheta pe Trump în timpul celui de-al doilea an de președinție.

De-a lungul a trei cicluri electorale, din 2016 până în prezent, Democrații au încercat să îl prezinte pe Trump, un om venit din afara politicii, ca fiind fundamental anti-american.

În cel mai bun caz, Democrații îi resping pe susținătorii lui Trump ca fiind niște complici fără voie ai unui agent străin.

În cel mai rău caz, îi denunță ca pe niște colaboratori la un complot fascist de subminare a democrației.

Aceasta s-a dovedit cea mai distructivă campanie de propagandă din istoria SUA. Nici o putere străină nu a dezbinat vreodată opinia publică cu atât de mult succes.

Problema este că Harris nu are prea multe opțiuni. Unii spun că manevra cu Hitler este o dovadă a faptului că campania sa a rămas fără suflu, dar chestiunea este mai profundă: ar fi fost un dezastru dacă și-ar fi asumat rezultatele conducerii politice a țării de către Partidul Democrat în ultimii patru ani.

De când Biden și-a preluat funcția, în ianuarie 2021, administrația sa a lăsat să intre în țară milioane de străini ilegali pe la frontiera din sud.

Deoarece nimeni nu îi împiedică pe imigranți să treacă, iar ținerea evidenței lor este în mod deliberat neglijentă, nimeni nu știe câți au intrat. Estimările variază între 7 și 25 de milioane.

Chiar și oficiali din orașele conduse de Democrați, precum New York, Boston sau Los Angeles, încep să se răzgândească cu privire la statutul lor de „orașe-sanctuar”, acum, că străinii ilegali le epuizează resursele și le cresc rata criminalității.

Proliferarea forței de muncă ieftine, fără documente, a scăzut drastic salariile americanilor din clasa muncitoare – sau i-a scos cu totul din câmpul muncii.

Și pentru că nici un Democrat întreg la minte nu vrea să își asume „meritul” de a împovăra contribuabilii cu miliarde de dolari, reprezentând servicii sociale pentru non-cetățeni, nimeni nu îndrăznește să privească spre viitor, când automatizarea va face ca milioane de străini analfabeți să devină inutili.

Ideea lui Trump – piatra unghiulară a campaniei sale – este să îi trimită înapoi. Dacă vor să se mute în America, atunci trebuie să meargă acasă și să înceapă procesul în mod legal.

Între timp, Republicanii sunt îngrijorați că imigranții ilegali sunt înregistrați pentru a vota, iar voturile ale acestora ar putea-o ajuta pe Harris să câștige statele cheie.

Totuși, unii oficiali Republicani cu care am discutat, spun că există deocamdată puține dovezi ale înregistrării în masă ca alegători a imigranților ilegali.

În prezent, spun sursele mele, imigranții sunt în mare parte relocați în state și orașe conduse de Democrați, înlocuindu-i pe americanii care au părăsit aceste zone în ultimii ani, alungați de blocajele și restricțiile draconice Covid.

Aceste milioane de americani au părăsit enclavele Democrate de pe Coasta de Est și de Vest și s-au mutat în zona de sud și în alte regiuni dominate de Republicani, pentru a se elibera de politicile care au făcut viața mai periculoasă și mai scumpă.

Acest exod reprezintă o problemă pentru Democrați, deoarece locurile din Congres sunt alocate în funcție de mărimea populației.

Atunci când alegătorii conservatori părăsesc în masă regiunile majoritar Democrate, așa cum s-a întâmplat recent, aceste zone pierd locuri în Congres.

Așadar, pentru a câștiga alegerile și a se menține la putere, potrivit teoriei lor, Democrații trebuie să continue să lase granițele deschise. Poate pentru totdeauna.

Acesta este motivul pentru care susținătorii lui Trump cred că alegerile din 2024 vor decide dacă America rămâne o țară reală, cu frontiere sigure și alegeri corecte, sau mai degrabă este destinată să devină o fermă fiscală pentru oligarhii dintr-o zonă geografică condusă de un singur partid.

Nu este de mirare că americanii sunt nervoși – alegătorii lui Harris sunt îngrijorați că Hitler va fi reales, iar alegătorii lui Trump se tem de o repetare a anului 2020, care va duce la o Americă de nerecunoscut.

În consecință, alegătorii americani sunt mai interesați decât oricând de procesul electoral, urmărind sondajele ca niște profesioniști.

Americanii nu sunt obișnuiți cu acest nivel de presiune politică. În cea mai mare parte a istoriei SUA, majoritatea alegătorilor au presupus că, indiferent de rezultat, corabia statului se află pe mâini relativ stabile, indiferent dacă un Democrat o va conduce ușor spre stânga, sau un Republican va trasa un curs spre centru-dreapta.

După opt ani de campanie împotriva lui Trump, a consilierilor și a susținătorilor săi, aproape nimeni nu mai crede asta.

În prezent, există puține lucruri pe care alegătorii sunt dispuși să le ia de bune: inclusiv avansul în sondaje, tot mai mare, al lui Trump înaintea alegerilor de marți.