ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


România are nevoie de un parteneriat strategic puternic cu Statele Unite, iar dialogul cu reprezentanții Congresului american este firesc și necesar, indiferent dacă aceștia sunt republicani sau democrați.

Nicușor Dan s-a întâlnit astăzi la Mihail Kogălniceanu cu republicanul Mike Rogers și democratul Eric Sorensen, membru al Comisiei pentru Forțele Armate și primul congresman din Illinois care și-a asumat public apartenența la comunitatea LGBT. Problema pentru noi nu este viața personală a unui politician american, ci ce discută președintele României cu reprezentanții unei puteri străine și, mai ales, ce interese ale României apără în aceste întâlniri.

În ultimii ani am văzut prea des politicieni români tratând relația cu Washingtonul sau Bruxelles-ul ca pe o fotografie care trebuie pusă pe Facebook și nu ca pe o negociere între state care au propriile interese.

Dacă România își asumă cheltuieli mai mari pentru apărare și găzduiește una dintre cele mai importante prezențe militare americane din regiune, atunci Bucureștiul trebuie să discute la fel de apăsat despre investiții americane, transfer de tehnologie, industrie de apărare, securitatea românilor și avantajele economice concrete pe care această relație le poate aduce țării.

În același timp, parteneriatul strategic nu presupune importarea automată a disputelor culturale și ideologice din politica americană. România își stabilește singură politicile sociale și valorile prin propriile mecanisme democratice.

Nicușor Dan însuși spunea în trecut că subiecte precum parteneriatul civil trebuie tranșate de societatea românească. Foarte bine. Atunci aceasta trebuie să rămână regula indiferent cine vine în vizită la București: prietenie cu America, cooperare militară și economică, dar deciziile despre societatea românească se iau în România.

Un președinte suveran nu măsoară succesul politicii externe în numărul de fotografii făcute cu oficiali străini și nici în culoarea lor politică. Îl măsoară în ceea ce obține pentru propria țară.

Relația cu Statele Unite este prea importantă pentru România ca să fie redusă fie la reflexul antiamerican al unora, fie la obediența altora.

Parteneriat, da. Cooperare, da. Dar România trebuie să stea la masă ca stat care își cunoaște interesele, nu ca elev care așteaptă să i se spună ce are voie să creadă.