Scriere pentru copii, parinți, bunici, care nu sunt invitați să participe la World Economic Forum Annual Meeting 2023.

LECȚIE DE (NE)EDUCAȚIE CIVICĂ, explicată de un profesor din provincie elevilor lui din gimnaziu.

Bună dimineața, copii!

Astăzi ora de curs va fi dedicată educației civice.

Cunoașteți deja părerea mea cu privire la introducerea acestei discipline în programa școlară: cred că a fost o oportunitate de a crea spațiu între materiile tradiționale și de a face ceva retorică. Suntem occidentali, știți deja faimoasele lectii din sistemul școlar american. A venit vremea să practicam și noi sistemul lor eficient și bun de învățare. În calitate de angajat al statului, care nu poate face abstracție de regulile care i-au fost impuse, sunt totuși obligat să respect indicațiile Ministerului.

În partea dedicată educației civice, manualul dumneavoastră, după cum puteți vedea deschizând la pagina 150, dedică un spațiu amplu ilustrării conținutului Agendei ONU 2030 privind dezvoltarea durabilă. Acest document are 17 obiective care ar trebui atinse până la sfârșitul deceniului. Acestea variază de la eradicarea sărăciei și a foametei, până la garantarea educației și a îngrijirii sănătății pentru toți, de la depășirea discriminării de gen la protecția mediului, de la realizarea păcii mondial-universale, până la promovarea energiilor regenerabile.​
Până acum, nimic în neregulă.

În afară de bizareria de a propune o agendă comună pentru popoare foarte diferite ca tradiții, cultură, dezvoltare economică, etcetera, despre care se presupune că au nevoi și priorități foarte specifice, nimeni, care nu este un sadic și nu se poate spune că este în favoarea sărăciei, foametei, nedreptății, discriminării, ignoranței, bolilor, poluării, războiului, ș.a.m.d.

Pusă astfel, Agenda 2030 este doar o listă de bune intenții. Corect? Corect!

Totuși, drumul spre Iad este pavat cu bune intenții – așa cum se știe. Mai ales dacă aceste bune intenții sunt doar aparent așa.

Haideți să ne amintim ce spunea Machiavelli în Principele: El trebuie să aibă o "opinie" plină de compasiune, credincioasă, liberală (pe scurt, bună), dar să fie așa doar atâta timp cât îi convine, fiind gata, în caz de nevoie, să transforme calitățile pozitive mentionate mai sus în opusul lor. Aici, astazi, într-o formă extremă și de o mie de ori mai lipsită de scrupule, se întâmplă ceva asemănător.

O oligarhie prădătoare conduce lumea. Voi argumenta.

Are controlul marilor corporații multinaționale și folosește ca instrumente guvernele naționale (începând cu cel al Statelor Unite), organizațiile internaționale (ONU, FMI, OMS etcetera), băncile centrale, sistemul informațional.
A promovat războaie criminale sub pretextul exportului democrației, care au provocat milioane de morți, în Iugoslavia, Irak, Afganistan, Liban, Libia, Siria.

A promovat revoluții colorate dezgustătoare, în toate colțurile lumii, răsturnând, sub justificarea apărării drepturilor omului, acele guverne care au persistat în slujirea intereselor popoarelor lor, sau care nu erau perfect aliniate.
A impus politici economice distructive țărilor lumii a treia, care au crescut enorm inegalitățile între indivizi și clase și au forțat sute de milioane de oameni să emigreze.

Cu o hotărâre feroce, a demontat bunăstarea țărilor occidentale, reducând peste tot cheltuielile pentru sănătate și educație.

A dereglementat piața muncii, luând drepturile și demnitatea muncitorilor.

A inundat planeta cu minciuni și minciuni de tot felul, așa cum s-a văzut senzațional (!) în timpul pandemiei și acum în povestea cu războiul din Ucraina.

Și-a propus să remodeleze lumea, creând un univers distopic bazat pe digitalizarea extremă, controlul generalizat, distrugerea clasei de mijloc, sfârșitul micilor afaceri, ștergerea anumitor culturi și a tuturor legăturilor comunitare (de la cele religioase la cele familiare), înlocuirea unei culturi milenare care vine de la greci, cu un set de clișee politic corecte, binefaceri, ipocrizii, imbecilități...

Munca acestei oligarhii perverse a dat deja roade, și este acolo pentru toți cei care vor să vadă, vor să știe, vor să audă. Este simplu, dacă folosești instrumentul numit bun-simț.

În ultimele decenii, sărăcia a crescut, precaritatea a crescut, nivelul de educație și sănătate a scăzut, războaiele s-au înmulțit. O singură cifră demonstrează fără echivoc ce se întâmplă. În Statele Unite, țara far și lider a Occidentului, acolo unde încep acele procese distrugatoare destinate apoi să se generalizeze, spre deosebire de datele din ultimele două secole, speranța de viață a scăzut considerabil în ultimii zece ani. În timp ce, ca filozoful - elev al lui Soros - Yuval Noah Harari amintește triumfător în cărcica lui nebună "Homo Deus", oligarhia perversa visează la nemurire pentru ea însăși, gândindu-se în mod absurd că într-o zi va putea trăi sute de ani datorită tratamentelor medicale inovatoare, finanțate cu generozitate prin aceasta, în timp ce viața oamenilor de rând se degradează treptat.

Să ne gândim și să admitem așadar că această oligarhie rea, dornică doar să-și sporească exponențial autoritatea și bogăția, dominată de un delir incontrolabil al atotputerniciei, s-a transformat brusc și are în suflet destinele omenirii?

Nu, nu, de o mie de ori nu! NU!

Lupul rămâne lup, nu devine miel. Cel mult, se poate deghiza în miel pentru a-și îndeplini mai ușor crimele și tocmai asta se întâmplă.

Agenda 2030 nu este programul unui grup de filantropi mitici, este acoperirea ideologică ipocrită a unuia dintre cele mai perverse proiecte concepute vreodată.

Înțelegerea ei este premisa care nu este suficientă, dar necesară, pentru a încerca să evitați ce e mai rău.
Înțeleg că ceea ce spun va părea ciudat, deoarece este în contrast radical cu narațiunea în vigoare în școlile de toate nivelurile. Cred, totuși, că este de datoria mea să vă spun adevărul. Cel puțin asta cred, pe baza unor reflecții, acesta este adevărul.

Bună dimineața, bună ziua, bună seara tuturor și mult succes.

A tout a l'heure!

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews