ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Dacă nu ați luat-o razna de la altele, poate asta va cuprinde pământ și mare. Suntem pe culmile eco-nevrozei. Mai puteți? Trebuie să puteți, ba mai mult, vă invit să intrăm în al treilea cerc dantesc al fricii globale.
 
După Boala lu' Calache, după războiul care va cuprinde în curând toată Europa, frica iși schimbă culoarea în verde, ca mediul.

Apar noi doze de teroare, de această dată climatică astfel, cercetătorii au descoperit o nouă pandemie care îi afectează mai ales pe tineri: ei o numesc eco-anxietate, versiunea locală la globala eco-anxiety.

Glenn Albrecht, profesor de durabilitate la o universitate din Australia, ne definește eco-anxietatea ca "sentimentul generalizat când fundamentele ecologice ale existenței sunt pe cale să se prăbușească". Auuu!

"Când anxietatea ecologică este puternică, este nevoie de sprijin pentru sănătatea mintală" (spune prof. Doherty). Ca și în cazul pandemiei, să internăm societatea, haideți cu medicamente și injecții!

Anxietatea ecologică este însoțită de o tulburare psihică numită Solastalgia (un termen nou inventat), derivată din deteriorarea psihică care este generată de schimbarea ecologică a climei din vecinătatea ta. Ai spune că este un filosof australianul Glenn Albert. Contribuția la filosofie a australienilor este binecunoscută. Curentele lor filozofice sunt împărțite în koala dotați cu capacitatea de a se cățăra pe logică sau canguri care fac salturi logice, și inventează noutăți în marsupiul minții.

Hogg Eco-Anxiety Scale a enumerat toate simptomele anxietății ecologice: senzație de nervozitate, anxietate, imposibilitatea de a controla îngrijorarea, senzație de frică, preocupare permanentă în ceea ce privesc schimbările viitoare, probleme cu somnul, dificultăți de a se bucura de situații sociale cu familia și prietenii, dificultate de lucru și/sau de studiu, sentimentul de îngrijorare în legătură cu impactul comportamentelor personale asupra pământului și responsabilitățile personale în abordarea problemelor de mediu. Potrivit unui sondaj publicat de "The Lancet. Planetary Health", trei sferturi dintre cei intervievați în rândul a 10.000 de tineri cu vârste între 16 și 25 de ani din zece țări din nordul și sudul lumii consideră viitorul "înfricoșător". 50% dintre ei spun că sunt triști, anxioși, supărați, neputincioși, chiar vinovați de cauza crizei climatice. Lista patologiilor ulterioare este variată: atacuri de panică, traumatisme, tulburare de stres post-traumatic, anxietate, depresie, abuz de substanțe, agresivitate, capacitate redusă de autonomie și control, sentimente de neputință, fatalism și frică, impuls spre sinucidere.

Citez autori și texte pe care nu le-am citit și am grijă să nu o fac. De fapt, pentru a fi ademenită să le parcurg, cred că ar trebui să sufăr de eco-anxietate. Dar nu mă încadrez printre eco-anxiosi, ci în deplorabilă categorie opusă, eco-monștri. Adică cei care din diverse motive sunt considerați vinovați de degradarea mediului. Acum câteva zile am ascultat un dialog delirant la radio, în urma acestor evenimente globale dedicate climei și ecologiei, care teoretizau tocmai acest lucru: eco-anxioșii sunt pacienți virtuoși, patologia lor este gravă, întemeiată și admirabilă, ei sunt sensibili la mediul înconjurător și le pasă mai mult decât altora, adică voiau să spună că "tu ești un inconștient și iresponsabil" al destinului planetei. Au! De fapt, cealaltă jumătate a problemei este reprezentată de adulții care ar trebui să-și hrănească, pentru a-și ispăși pedeapsa, un sentiment justificat de vinovăție pentru felul în care au adus planeta. Pe scurt, niste nenorociți! Acum, scuzați-mă, dar nu mă simt vinovată pentru presupusele mele daune aduse planetei. Niciodată nu am tăiat nici măcar jumătate de copac, nu am produs incendii, nu am aruncat pe stradă, etcetera. Vina este întotdeauna indirectă, moștenită din generație în generație și generală: dacă cumperi cărți tipărite pe hârtie care costă viețile copacilor, sau dacă nu te opui celor care fac politici de mediu nesustenabile, ești un nenorocit de complice și implicit vinovat.

Și iată cum omenirea va fi din nou împărțită în bine și rău, iar după no-vax, no-război, iată no-eco. Pe de o parte victimele, indicate ca eco-anxioase, pe de altă parte făptuitorii, care refuză sentimentul de vinovăție. Frumusețea acestei drame de mediu este că nu produce nici un efect concret asupra mediului: odată ce ai declarat jumătate din umanitate eco-anxioasă și jumătate vinovată, nu ai produs nici o schimbare pentru climă și mediu. Tocmai ați folosit încă o clasificare ideologică pentru a exercita o formă de eco-rasism, eco-discriminare. Dezbină și stăpânește.

Care sunt efectele reale ale acestei gigantice făcături globale? Creează noi bazine de consens și consum, în numele eco-sustenabilității. Ați văzut cum companiile alimentare au sărit în noua afacere? Reclamele lor nu se mai lauda cu calitatea produselor ci cu faptul ca sunt eco-sustenabile. Despre gândaci, greieri și alte larve ne spun că sunt întru salvarea planetei, chiar dacă pot fi adevărate gunoaie, chiar dăunătoare pentru gustul și sănătatea consumatorilor, dar au o conștiință ecologică bună, totul este biodegradabil sau se angajează să reducă impactul deșeurilor asupra mediului. Calitățile lor nu mai sunt proprietățile pe care le au, ci cele pe care NU le au. Calitatea hranei pe care o consumi nu mai conteaza, ci gunoiul pe care il produci. Moda eco-sustenabilă s-a alăturat industriei alimentare eco-sustenabile. Brandurile mari își vând hainele, pantofii, mărcile lor, lăudându-și eco-durabilitatea. Adică vând gunoaie la preț mare. Tot ceea ce provine din reciclare, este de fapt gunoiul transformat. Ca să ne înțelegem.

Dar toate acestea au două "utilități" suplimentare: generează noi forme politice de agregare și denigrare pentru anti-ecoanxious. Și generează o diversiune gigantică de la problemele reale și existențiale, mari și mici, care ne afectează în fiecare zi: clima este de vină, să ne concentrăm pe încălzirea globală, restul este irelevant sau mai puțin urgent. Nu te mai gândești la societatea reală, la economie, la familie, la religie, la politică. Planeta este în joc! Ești vinovat! Arată că-ți pasă! ( Va sună cunoscut?!)

Eco-anxietatea a fost crescută și antrenată să se teamă de moartea planetei, nu de umanitate... Se naște o nouă religie, au apărut chiar "preoți" la care poți să mergi și să-ți mărturisești păcatele climatice.
 
Astfel s-a născut eco-idiotul planetar.


*

JAFUL SECOLULUI

După autorizarea făinii de greieri, motivată de "tranziția alimentară" nebunească, suntem acum la doi pași de jaful secolului "case verzi", justificat de așa-zisa "tranziție ecologică".

Conform deciziei unanim acceptate, consiliul de la Davos a decis că trebuie să aveți și casele grin. Așadar! Cine nu se adaptează noilor reguli, îndelung dezbătute și deciziilor luate la nivel absolut, va pierde jumătate din valoarea proprietatii, nu va putea să o închirieze niciodată, iar de vă veți opune, utilitățile vor fi tăiate.
Carevasăzică, ceea ce credeați până acum, cum că proprietatea este sacră, iar proprietatea casei este sacră și sfântă, UITAȚI! Aaa-leluia!

Primul vot va avea loc pe 9 februarie în Comisia de Industrie a Parlamentului European, iar proiectul aflat în discuție este foarte clar. Sub pretextul de a face locuințe mai confortabile și de a reduce utilizarea combustibililor fosili, obiectivul este să se deprecieze cât mai mult fondul de clădiri, în special al clasei de mijloc și de jos, pentru a alimenta marile grupuri imobiliare.

Toate astea pentru ca urăsc ceea ce deții și vor să te facă să plătești la nesfârșit pentru asta, chiar dacă este a ta, până vei fi obligat să te lipsești de ea. Atunci vei fi consumatorul ideal, adică sclavul perfect.

Dispozitivul preconizat este de fapt implacabil. Până la 1 ianuarie 2030, toate proprietățile rezidențiale vor trebui să aibă clasa energetică E. Trei ani mai târziu, va fi chiar obligatoriu să treacă la clasa D. Asta înseamnă că un procent considerabil din case vor trebui renovate până la sfârșitul anului 2029!

Aceste upgrade-uri de clasă de energie vor fi posibile cu înlocuirea corpurilor de iluminat, instalarea de noi sisteme de încălzire și izolarea termică. Toate aceste intervenții presupun o cheltuială de minim 100 de mii de euro pe casă. 

Este clar o nebunie, un obiectiv imposibil de atins în acești termeni, nu numai pentru costuri, ci și pentru lipsa de materiale și forță de muncă care ar rezulta. Cu toate acestea, există o metodă în această nebunie, al cărei scop real este devalorizarea drastică a activelor imobiliare.

În proiectele anterioare ale directivei, Euro follows de la Bruxelles și Strasbourg ajunseseră să emită ipoteza unei interdicții atât pentru vânzarea, cât și pentru închirierea proprietăților fără „autocolantul verde” pe care UE îl va elibera doar celor renovate. În acest fel, milioane de oameni s-ar fi trezit în imposibilitatea de a cumpăra, vinde și închiria proprietățile lor imobiliare. Acum aceste sancțiuni au dispărut, dar însuși faptul că au fost concepute ne spune clar unde vor să mergem.

Chiar și fără impedimente formale în calea vânzării și închirierii, este clar cum noua legislație europeană va produce o devalorizare netă a caselor nerenovate. O devalorizare care va afecta în special proprietățile mici, milioanele de familii care și-au investit toate economiile în casele lor, deseori contractând credite ipotecare, devenite acum și mai oneroase de politica de creștere a ratei decisă de BCE.

Obiectivul UE este deci să încurajeze vânzarea de case, în beneficiul marilor speculanți imobiliari care nu vor avea nici o dificultate financiară pentru a le renova după ce au cumpărat la prețuri ridicol de mici.

Dacă acest plan va fi îndeplinit, rezultatul va fi că imobilele mici vor fi expropriate de fanaticii climatici. Pentru asta este narațiunea apocalipsei despre "încălzirea globală'!

Acest jaf trebuie oprit. Guvernul și parlamentul trebuie să blocheze noua legislație a UE!

Această poveste ne vorbește despre o cușcă numită Uniunea Europeană. UE nu face decât să impună constrângeri inacceptabile.

Din păcate, pentru a ne înrobi, trebuie să ne ia totul... Povestea a început odată cu lockdown-urile și scuza pseudo-pandemică. Ne-au luat drepturi, au suspendat Constituții ... nimeni nu a reacționat și toți au fost ascultători ca oile! Într-o clipă ne-au privat de un drept sacru: LIBERTATEA, ca apoi să-i facă pe oameni să o răscumpere CU ORICE PREȚ! Precedentul există.

Azi ne-au mai rămas doar proprietățile și economiile ... 

Dar nu uita ... după ce ai omorât-o.pe bunica,.acum trebuie să știi că locuința ta poluează. Acestea sunt o expropriere a unei vieți de sacrificii ... nu se va termina bine...