ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Statul PSD-PNL-UDMR-USR se face stăpân în casele noastre!

Ne-am alocat mai mult timp să analizam aprofundat legea Barnevernetului din România. În esența ei, legea desemnează o sumedenie de categorii de copii care, teoretic vorbind, pot fi separați de părinți, adică luați de la părinți cu sila și puși în custodia statului. Legea, însă, este incompletă: ea nu spune cine, cum și conform cărei proceduri copiii pot fi luați de la părinți, doar că sunt în pericol de a fi „separați” de părinți.

Pericolele legii

Pericolul acestei legi este multiplu. Ea lărgește foarte mult categoriile de copii în risc de separare. În al doilea rând, ea nu instituie un cadru legal sau procedură pentru luarea copiilor de la părinți. Și tocmai aici e marele pericol: statul desemnează categoriile de copii care pot fi separați, dar nu alocă nicio autoritate ori competență legală părinților pentru a preveni separarea copiilor ori redarea copiilor părinților lor.

Legea pornește de la un principiu bun, dar incomplet. Legea invocă principiul interesului superior al copilului, un principiu enunțat și în tratatele internaționale. Fiecare dintre noi agreează că bunăstarea copilului este un interes fundamental și superior al copilului, și că întreaga politică a familiei în societate trebuie să ia în considerare acest principiu fundamental.

Problema, însă, este că legea nu menționează principiul ultim care ar trebui să anime legi de acest gen: interesul suprem al FAMILIEI, nu doar al copilului. Societatea, încă din vremea primelor legi scrise ale umanității, a urmărit bunăstarea FAMILIEI ca unitate socială integră, unitară, inviolabilă și fundamentală. A familiei în întregimea ei, ca unitate socială inviolabilă: mamă, tată și copii. Nu a separat interesele copiilor de interesele familiei și ale părinților.

Dacă societatea ar adopta legi și principii care ar urmări bunăstarea și interesul suprem al FAMILIEI, legi alternative care urmăresc, doar – și separat – interesul superior al copilului nu ar fi necesare. Tocmai de aceea de mulți ani AFR promoveaza interesul suprem și bunăstarea supremă a FAMILIEI.

Bunastarea Familiei in Intregimea Ei

Bunăstarea familiei asigură simultan bunăstarea copiilor și a părinților. Tocmai de aceea, societatea are obligația să faciliteze dezvoltarea armonioasă a FAMILIEI. Segmentarea intereselor membrilor familiei poate duce la conflicte.

O altă problemă fundamentală cu Legea Barnevernetului în România este că ea alocă statului autoritatea exclusivă de a determina categoriile de vulnerabilitate, într-o manieră absolut subiectivă și arbitrară. Niciun criteriu măsurabil nu este identificat în lege pentru a stabili situațiile de posibilă separare. În acest sens, Legea este mai mult un document declarativ. Îl putem numi și normativ, dar ambiguitățile normative sunt atât de multe și pronunțate încât e practic imposibil să se determine cine poate face, ce, și când. De exemplu, cine, exact poate intra în casa cetățeanului să-i ia copilul? Și cum îl ia? Cu mandat sau fără mandat? Cu acte sau fără acte? Cine emite mandatul? Judecătorul, primarul, polițistul, prefectul? Legea nu alocă părinților nicio autoritate să prevină luarea copiilor din familie. Absolut nimic. Și nu le acordă nici autoritatea ulterioară, stabilită prin lege, pentru a ataca în instanță abuzurile ori separarea copiilor de părinți ca urmare a unei interpretări în întregime subiective a legilor.

Statul se face stăpân peste familiile și copiii noștri – și pe banii noștri!

Un alt pericol enorm prevăzut în Legea Barnevernetului din România este că, cel puțin în teorie, fiecare copil din România poate fi, foarte ușor, mai devreme sau mai târziu, pus într-o categorie de risc de separare. Legea enunță patru astfel de categorii:

(1) situația economică și condițiile de locuit ale familiei și copiilor

(2) situația socială a familiei și copiilor

(3) starea de sănătate a membrilor familiei (părinți ori copii)

(4) nivelul de educație al părinților și al copiilor

În total, cele patru categorii stabilesc 22 de situații în care copiii pot fi separați de părinți.  Redam câteva:

* sărăcie extremă

* venituri reduse

* familia locuiește în spații ilegale

* familia locuiește în condiții lipsite de igienă

* o minoră însărcinată în familie

* părinte / sau părinți plecați la muncă în străinătate

* membri de familie afectați de dizabilități

* copii părăsiți în unități sanitare

* părinte / părinți în închisoare

* părinții sau copiii nu sunt pe lista unui medic de familie

* membri de familie care suferă de boli cronice

* părintele / părinții sunt analfabeți

* copii care nu sunt înscriși la scoală

* note slabe la școală

* dependență de substanțe toxice

Fără îndoială că majoritatea covârșitoare a copiilor României se încadrează, ori se vor încadra, mai devreme sau mai târziu, în una dintre aceste categorii. Pot unii copii trăi în cele mai bogate familii din România, dar dacă au note mici la școală sau părinții suferă de dizabilități, copiii pot fi separați de părinți.

Poate familia să fie cât se poate de înstărită, statul totuși poate „separa” (adică lua) minora însărcinată din familie.

Poate un copil să fie un geniu și să aibă cele mai mari note la școală, ea totuși poate fi separată de părinți dacă părinții trăiesc în condiții insalubre, sunt săraci ori trăiesc în locuințe „ilegale”. Locuințe „ilegale”, conform Legii, sunt chiar și casele superbe, comfortabile și spațioase, atât timp cât ele nu dețin autorizația de ocupare.

Pentru a fi echilibrat în analiză, însă, e de menționat că Legea nu spune că acei copii care trăiesc în astfel de condiții voi fi separați de părinți – doar că sunt în „risc” de a fi separați.

Este, însă, primul pas într-o direcție absolut greșită. Statul definește (ambiguu) „problemele”. Statul identifică (ambiguu) „problemele”. Statul desemnează (ambiguu) cum și cine rectifică „problemele”. În acest fel, autoritatea statului asupra noastră și a familiilor noastre crește enorm, în timp ce autoritatea noastră parentală slăbește și bate în retragere.

Observatorul Național al Copilului

Efectiv, legea suprimă rolul părinților în creșterea copiilor lor. Conform viziunii statului, părinții sunt „producători” de copii, iar statul „crescătorul” copiilor noștri. Autoritățile locale sunt obligate să „identifice” cele 22 de situații de mai sus, și fiecare copil aflat în risc de separare trebuie înscris într-un registru național numit Observatorul Național al Copilului. Astfel se creează încă un document ori bază de date care permite statului totalitar să-și extindă autoritatea (ilegală, adaug) asupra noastră.

Legea Barnevernetului nu trebuia adoptata. Trebuia respinsă. Nu uitați lucrul acesta de acum într-un an la alegeri!

Familia Romana a devenit prizoniera Bruxelles-ului

Legile anti-familie recent puse pe rol sau votate în Parlament dau de inteles că România a devenit un laborator al Uniunii Europene. În România se încearcă experimente sociale care apoi pot fi impuse și altor țări. Presiunea începe cu țările obediente și docile, precum România, și cu țările unde liderii sunt timizi, precum dl Iohannis. Aceste politici sociale sau legi nu ar fi putut fi testate în Polonia ori Ungaria, ambele fiind conduse de personalități cu discernământ.

Motivația Legii Barnevernetului din România descrie modul în care Familia Română a devenit prizoniera Bruxellesului. Ea nu este de inspirație românească și ne este în întregime străină. În tradiția și cultura noastră, noțiunea de „separare” a copiilor de părinți nu a existat. Părinții noștri au avut copii mulți. Majoritatea dintre ei au fost săraci, nu de puține ori s-au dus la culcare cu stomacurile goale, și au trăit în condiții dificile și deloc comfortabile.

Cu toate acestea nu i-a trecut nimănui prin minte să separe copiii de părinți ori să-i ia de la cei săraci și să-i dea la cei bogați. Regula strămoșească la români a fost aceea impusă de Scriptură: ajutorarea celor săraci și cu mulți copii. Ba cu mâncare, ba cu haine, ba cu încălțăminte. Și nimeni nu s-a plâns. Am crescut împreună ca și o mare Familie Română.

Spiritul secularist și destructiv însă se reflectă în însăși noțiunea de separare, adică, de confiscare a copiilor de la părinți și trimitea lor în familii sociale.

Motivația Legii Barnevernet dă de gol acest obiectiv. Ni se spune că Legea Barnevernetului face parte din pachetul social pe care ni l-am asumat ca țară în 2020-2021 pe perioada pandemiei când UE ne-a donat 14,2 miliarde de euro și ne-a împrumutat 14,9 miliarde de euro. Vă amintiți că dl Iohannis a participat la discuții și s-a întors în România cu un zâmbet triumfant pe buze spunând că vine de la Bruxelles cu tolba plină!

Pachetul PNRR / Planul Național de Redresare și Reziliență

Unul dintre aspectele acestui pachet a fost „crearea unui cadru juridic pentru a preveni separarea copiilor de familie ... și intrarea în vigoare a unui act legislativ necesar pentru a preveni separarea copiilor de familie și sprijinirea familiilor vulnerabile”. Cu un vot minim împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat de parlament.

E îndoielnic că dl Iohannis va ataca legea la Curtea Constituțională. Legea nu e constituțională. Nu își trage de fapt autoritatea din Constituție, ci dimpotrivă, o încalcă. Încalcă drepturile copiilor la părinți, la o mamă și un tată, dreptul de a aparține la o familie, la familia lor biologică. În plus, ea încalcă în mod grosolan drepturile părintești.

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI 

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului".

Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

Alianța Familiilor din România via ActiveNews