Cu ochii pe războiul din Ucraina, campania și primul tur din alegerile franceze se scurg, surprinzător, în anonimat. De fapt asta este și ideea, lumea se cutremură, Franța are un președinte responsabil, ocupat în negocieri cu Putin - ce nevoie mai au francezii de o schimbare?

Macron este omul potrivit și un anume profesor Klaus din Davos bagă mâna în foc pentru cel mai strălucit elev din prima promoție a școlii sale. Aici nu-i vorba numai despre cine conduce Franța, e vorba despre cine este purtătorul de cuvânt al întregii Europe. Iar Macron (după retragerea la vatră a lui tanti Merkel) pare a fi cel ales.  

E mai spălățel, mai articulat, are o privire candidă de zici c-ar planta numai flori și dragoste planetei. Femeile îl plac și mai are și o soție distinsă - alt cuvânt n-au găsit cei de la propagandă despre ea. Noul cancelar al Germaniei este șters ca un șoarece fiert în ulei, așa că allez Emmanuel!

Și cu toate că Macron se îndrepta relativ facil către mandatul doi a apărut un element perturbator în ecuație exact cum a apărut Trump de nicăieri să-i fure mandatul sigur al dnei Clinton. Perturbatorul jocurilor făcute este desigur Eric Zemmour care a început să umple sălile și să propună o reconstrucție din temelii a Franței. El a stărnit o emoție nemaivăzută de pe vremea lui Gaulle în Franța și s-a ridicat în sondaje lasănd-o în offside pe eterna, ștearsa și candidata permanentă la locul doi, dna Marine Le Pen. Știți povestea, Zemmour este în ochii presei oficiale (cea care îngrozea populația cu covidul iar acum cu războiul) un extremist de dreapta. Asta e clasic și fumat. Tot ce nu place nasului progresist este extremă dreapta.

Puțintel la trup dar brici la minte, citit cât încape și cu limbă ascuțită acest Eric a pus pe gânduri toată școala de la Davos. O ratare cum ar fi pierderea lui Macron și a Franței poate fi dezastruoasă pentru resetare. Și atunci presa a primit ordinul de zi: reinventarea, spălarea și uscarea dnei Marine Le Pen. Peste noapte extremista Marine a devenit cu capul pe umeri, cu soluții potolite, i-au inventat și carismă-ba chiar a apărut și-n emisiune la Oprah. Ea nu mai pute a rasism, ci miroase frumos a democrație. Ce-l care e câh este Zemmour.

Pentru cei inițiați în arta propagandei, faptul că presa oficială pro-Macron nu s-a ocupat să-l promoveze pe Macron, ci de două luni o promovează pe Le Pen-nu este o surpriză. Misiunea a fost una singură, să le dea alegătorilor de dreapta ideea că această femeie slabă cu duhul și fără carismă ar putea să-l învingă pe Macron. Deci, lăsati-l naibii pe Zemmour și ideile lui crețe și votați-o pe Marine că are șanse.

Ca să fiu mai clar președintele Franței se decide în primul tur chiar dacă de fapt vor fi două tururi. Mașina de propagandă trebuie neapărat s-o aducă pe locul doi pe dna Le Pen și nu pe Zemmour. Cu Marine pe locul doi, Macron își păstrează postul și Klaus doarme liniștit. Cu Zemmour în turul doi riscul este uriaș pentru că cei doi s-ar întălni față în față la televizor în dezbatere. Și toate lumea știe că Macron nu poate ieși învingător într-o dispută de idei cu Zemmour-două biblioteci avans la capitolul cultură și elocvență.

După cum sunt aruncate cărțile, francezii par că au mușcat nada diversiunii în alegerile care se țin astăzi 10 aprilie. Ar fi bine să ne înșelăm.

Aș pune pariu că ștampila de pe buletinul de vot al cetățeanului Macron de astăzi este pusă pe careul pe care scrie Marine Le Pen. Votànd-o pe Le Pen, Macron se voteazâ pe el însuși!