Din când în când iese câte-un „deontolog” pe uliță și strigă-n gura mare că nu-i frumos să postezi despre morțile subite. Că nu e nicio diferență între aplaudacii frenetici ai morților de „covid” și cei care numără decesele de după serul magic, în cor

Nu, zău?!

Nu e frumos să le deschidem ochii, să le tulburăm somnicul?

Dar câți dintre credincioșii în știință au înțeles pe bune că au fost supuși unui experiment medical ilegal, inuman și incalificabil?

Nici măcar doi-trei dintr-o mie!

Aaa, că au așa, vag, sentimentul că au fost păcăliți, că nu e bine ce-au făcut, asta, da. Dar fiecare crede și speră că lui n-o să i se-ntâmple nimic... Aaa, că în campania de perforare a fost ceva putred în Danemarca, ok, adevărat, dar pentru bani, nu din cauze mai absconse! Așa că trăiesc în continuare liniștiți, se poziționează politic, emit opinii, influențează sau educă noua generație, bifează cu grație în continuare toate porcăriile de pe agendele globaliste! Au uitat că purtau măscuțe, că s-au termoscanat la intrarea în magazine, că s-au zgârmat în nas de câte ori li s-a dat comanda. Habar n-au că din cauza lor s-au sufocat copiii la școală, că alți oameni au fost șantajați și terorizați cu pierderea locului de muncă, că au suferit inutil! Habar n-au că au hrănit și augmentat răul la sân, că au împins toată populația planetei către abatorul experimentelor genetice, al foametei, al distrugerii minții, al controlului totalitar!

Și dacă tot nu știu de nici unele, mai bine să nu afle nici că se moare, să stea pe canapea la tembelizor și să roadă semințe! Iar dacă se-ntâmplă totuși nasoala, vine unul ca Ciuhodaru și-i mângâie pe căpoc, le spune că e normal să crape sportivii la 18 ani și gata, trec înapoi pe modul „somnic”!

Înțeleg că unora le convine ca lumea să doarmă dulce, inclusiv somnul de veci. Să nu fie frământări sociale, să nu iasă păcăliții să-și urle durerile, să nu pretindă nimeni compensații, să nu ceară nimeni socoteală celor vinovați!

Dar asta nu se poate, nu e normal. Pentru că strigă la noi morții ceilalți, din sacii negri de plastic, de care deontologii de ocazie se pare c-au uitat.

Nu e vorba nici de ură, nici de răzbunare, degeaba zgârmă unii unde nu trebuie, visându-se buni samariteni. Dimpotrivă, simțim durere, tristețe, amărăciune, compătimire, toamnă și gol. Iar dacă mai râdem, o facem ca la priveghi, cu înțelegere pentru toate ale vieții și ca să ieșim pe ușă cu mintea întreagă. Un ochi plânge, unul râde, ăsta-i adevărul. Și dacă mai apare vreun comentator mai încrâncenat, e pentru că cineva l-a scos din rosturile lui, l-a dat de toți pereții pandemici, până i s-a pus omului pe inimă! Nu spun că-i bine și corect, dar i se mai iartă...

Deci?

Ne place, nu ne place, adormiții trebuie să se trezească. Nu e alt drum, nu există alte soluții. Cu gluma, cu supărarea, cu apa-n ochi, cu bâldâbâcul la fund. Până nu înțelegem cu toții, înțepați, neînțepați, prieteni și neprieteni, ce-a fost rău, unde s-a greșit și care sunt vinovații, până atunci nu se va face dreptate, nu vom avea antidotul, nu se va încheia pandalia, nu se va opri tăvălugul planetar!

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews