Hai să mai explic o dată care-i treaba cu PLx 145, pentru că am dat de niște coțofene cu analfabetism funcțional asimptomatic, care susțin că în legea aia nu scrie nicăieri că vine statul și-ți ia copiii.

Deci.

Legea zice, în traducere liberă, așa:

1. TOȚI copiii voștri sunt în risc de separare de familie.

Adică io, statul, pot să vin oricând să-l iau pe care consider, pentru că am dreptul și așa zic io. Nu sunteți de acord? Nasol! Haștag ghinion!

2. Ca să previn să vă iau copiii, pentru că io, statul, sunt bun, trimit asistenții sociali pe teren să vă înregistreze datele la toți și să vă treacă pe tabletă, apoi într-o bază de date: ce spațiu locativ aveți, ce salariu, ce boli, dacă sunteți divorțați, dacă sunteți plecați la muncă etc. etc. Nu sunteți de acord? Haștag ghinion.

3. Io, statul, după ce vă trec în baza de date, trimit asistentul social să vă urmărească, să vă controleze, să-i ziceți sărumâna, ca nu cumva să se supere ăla și să scrie nasoale despre voi. Fac asta pentru binele vostru, doar că voi nu v-ați prins.

4. Ca să fiu sigur că nu vă iau copiii, io, statul, vă explic ce riscați dacă nu executați întocmai și la timp ce zic io. Vă iau cu binișorul, vă trimit la reeducare, că e dreptul meu. Chiar dacă nu vă convine. Haștag ghinion.

Bun. Cam asta zice legea.

Acum să vedem ce NU zice.

1. Ce se întâmplă dacă, în urma supravegherii familiei, pentru o perioadă determinată de timp, condițiile de trai din acea familie nu se schimbă? Adică „io, statul”, mai previn în continuare, sau zic „gata, te-am prevenit destul, e momentul să-ți iau copilul?”

2. Cum poate fi scos copilul din baza de date?

3. Ce pregătire au asistentul social și tehnicianul care operează în baza de date cu privire la protecția documentelor și a informațiilor clasificate?

4. Care e procedura și cine este tras la răspundere dacă SCAPĂ informații despre copii din baza de date?

5. Ce se întâmplă în caz că asistentul social comite abuzuri, agresează familia, amenință, șantajează, falsifică informații?

6. Care sunt consecințele legale dacă, în urma acțiunilor lui „io, statul”, i se întâmplă ceva rău copilului (separare abuzivă de familie, adopție abuzivă, răpire, crimă, sinucidere etc.)?

7. În ce măsură alte legi, hotărâri și regulamente pot interacționa, pe termen lung, cu legea „prevenirii”, agravând serios datele problemei?

În concluzie, cuconetul cult în cap ar face bine să înțeleagă că o lege poate fi vicioasă nu doar prin ceea ce „spune”, ci și prin ceea ce ține sub tăcere sau doar lasă să se înțeleagă.

Dar, na... e grea literatura asta...