ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



N-am înțeles niciodată pornirea unora împotriva bogătașilor la modul general, indiferent dacă există vreo suspiciune sau nu în privința modului de îmbogățire, personal n-am să fac niciodată apologia sărăciei, nu cred să fie vreun obiectiv demn de urmărit. 

Pe de altă parte, saltul dinspre decență spre excedent vine cu atâtea hibe, încât nu mai pare de neînțeles reacția oamenilor față de bogați – revin mereu la dialogul decalat în timp dintre Willem de Kooning și Terence Davies, în care primul sintetizează că "The problem with being poor is that it takes up all your time.", iar al doilea vine cu reversul, "The problem with being rich is that it takes up everybody else's.".

Uite-acolo e problema oamenilor cu bogații, nu că s-au căpătuit din furat, ci faptul că mulți dintre ei își revarsă potențialul financiar asupra celorlalți nu prin simpla investiție în bunuri și servicii de lux, ci prin atitudinea infectă conform căreia lor "li se cuvine" o atenție sporită, o aranjare a vieții celorlalți pornind de la un buric al pământului identificat în persoana lor, în jurul căruia trebuie să-și organizeze toată lumea timpul și activitățile curente.

Suplimentar, preocupările de cele mai multe ori complet stupide ale categoriei ăsteia "superioare" nu au cum să nu trezească un sentiment de dezgust în mintea celor care încă mai știu să se bucure de o simplă plimbare prin parc. Societatea excedentului are preponderent activități care necesită multă organizare, mult tămbălău, o întreagă ceremonie de punere în scenă a unui context în care niște idioți să poarte niște conversații de multe ori de un cretinism feroce sau măcar de o subțirime intelectuală crasă, toate descrise generic de falsitate și de criterii de validare cu totul absurde.

Confortul tâmpește, oricât am vrea să nu fie așa. Cazurile izolate de echilibru conservat chiar în condiții de lux sunt atât de rare, încât minoritatea în care se află e cel mai bun argument în recunoașterea regulii.

De ce e importantă o astfel de analiză? Pentru reglajul atitudinii celor decenți față de categoria asta deplasată de pe cărare. Niciun aparent beneficiu al apropierii de specia asta de indivizi nu merită umilința de a le tolera și încuraja absurditățile, pentru că inevitabil îi lovește sindromul îndumnezeirii, mai întâi raportat la cei din proximitate, apoi față de toată lumea. Este exact ce vedem acum, o minoritate deviată în zona psihiatrică de la atâta bine încearcă să formuleze și să impună "o nouă ordine mondială" (imbecilitatea formulării vă poate spune totul despre capacitățile intelectuale care îi recomandă) – "the problem with being rich", vorba lui Davies.