ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Orice formă de organizare socială este înainte de toate un sistem inerțial cu răspuns lent. În aceste condiții, orice șoc aplicat din exterior va fi anevoios de atenuat, acesta fiind un mecanism extrem de păcătos prin care se obține un gen de funcționare defazată în raport cu contextul general. Sectorul public este cel mai bun exemplu în acest sens. 

Putem lucra pe material didactic familiar tuturor, avem situația sistemului de educație, care prin subfinanțarea cronică suficient de mult timp a devenit pubela rateurilor profesionale, reprezentând o atracție doar pentru indivizii mediocri și submediocri care n-au reușit în mediul privat, mult mai atractiv din perspectiva opțiunilor și a veniturilor. Odată creată spirala incompetenței deversate în învățământ, lucrurile au degenerat de la sine. Pentru a masca incapacitatea reprofesionalizării, statul a inventat paravanul unor criterii de selecție corporatiste, pe puncte atribuite unei birocrații goale de semnificație, cu latura practică trecând într-un plan secundar -- așa ne-am umplut de colecționari de diplome semianalfabeți, care produc la infinit absolvenți de calitate proastă pentru toate domeniile de activitate. Creșterea salariilor nu mai reprezintă acum o ieșire în sine din mocirla profesională, întrucât baza de selecție este deja viciată, rezultând în consecință doar un tip de impostură validată cu și mai mult entuziasm, întrucât personalul slab pregătit aflat deja în activitate se va simți răsplătit pentru dezastrul pe care îl produce și îl întreține, iar nou-veniții se vor obișnui cu pretenții fără nicio legătură cu prestația lor profesională. Ca și cum n-ar fi de ajuns, pe măsura schimbului de generații nu mai rămâne nici personal capabil să desfășoare verificarea angajaților în mod riguros, prin inspecții la clasă, la fel cum nu mai rămâne personal capabil să pregătească altfel de profesioniști pentru generațiile următoare.

Un alt exemplu este sistemul de sănătate, care, pe mâna aceleiași subfinanțări salariale și nu numai, dublată și de subnormarea personalului, tot mai greu de suportat pe măsura degradării sănătății generale a populației pe fondul stilului de viață modern, a devenit un punct de atracție preponderent pentru afaceriști cinici, capabili să-și întregească veniturile „prin mijloace specifice” -- acum ne mirăm de ce medicii acceptă să fie principalii responsabili pentru instalarea și permanentizare unui regim sinistru. Răspunsul este simplu: pentru că atât măririle salariale din ultimii ani, cât și mita guvernamentală contextuală întrețin cinismul acumulat în sistemul de sănătate, excepțiile funcționând doar ca element de contrast.

În această logică a inerțiilor greu de întors, putem intui ce impact pe termen lung va avea eventuala obligare a personalului din sectorul public să se vaccineze, sub amenințarea pierderii locului de muncă: vom constata după terminarea, nu știm când, și cu atât mai puțin cum, a demenței ăsteia devenite mod de viață că sectorul public va fi evitat în mod sistematic exact de către profesioniștii cei mai buni, adică de către oamenii cu inițiativă și cu instinctul opțiunilor individuale asumate -- în alte cuvinte, nu vom avea acces la indivizii suficient de siguri pe pregătirea și pe nivelul lor de performanță încât să ia decizii și să-și asume răspunderea. Vom avea la dispoziție doar exemplare capabile de a implementa orbește protocoale și ordine venite de sus, adică vorbim despre accentuarea extremă a ceea ce a făcut posibilă actuala dictatură psihiatrică din care cel mai probabil nu vom mai ieși fără violență. 

Ducând concluzia mai departe, sectorul public va fi platforma perfectă pentru dospirea unor regimuri chiar mai îngrozitoare decât ceea ce vedem acum.