"Sindromul morții subite" — doamne, în ce hal am ajuns. La ce bun toate investițiile în educație, dacă cineva ne ia de proști la modul ăsta și societatea nu are nicio reacție, după doi ani de "siguranță și eficiență" îndesate pe gât cu forța?

Am avut în familie de-a lungul timpului persoane cu boli cronice dintre cele mai variate, în forme dintre cele mai variate, până la ultraagresive, și au dus-o cu zecile de ani pe picioare, muncind intens chiar. Am avut și cazuri de imobilizare la pat cu anii de zile, și n-au murit chiar așa, cu una, cu două.

Acum vine "știința medicală” să ne explice că e cât se poate de firesc să moară "subit” oameni foarte tineri, de până în 40 de ani, chiar adolescenți, din ce în ce mai mulți adolescenți, pe motiv că "aveau afecțiuni de fond”. Serios? Și le-a sunat ceasul tuturor acum? "Înainte nu se dădeau în presă cazurile” — și cu cazurile din proximitate ce facem, le-am ignorat pe toate alea din urmă cu un an și jumătate și brusc ne-a lovit pe toți vigilența? Toate astea tocmai acum, când se împinge vârsta de pensionare tot mai departe, pe motiv că speranța de viață e în continuă creștere? A naibii "potriveală”!