Publicistul Anghel Buturugă oferă pe contul său de Facebook o nouă analiză pe tema diversiunii provocate de ceea ce un preot cunoscut numește „o gașcă progresistă infiltrată în Biserică”:

„Am văzut recent studiul unui teolog român specializat în canoane pe tema datei pascaliei. Printre multe altele, m-a frapat o teză potrivit căreia ar fi existat în Biserica Ortodoxă, încă de timpuriu, o conștientizare a decalajului calendarului iulian și a necesității corectării acesteia. Printre dovezile aduse se numără cercetarea lui Nichifor Gregoras despre calendar, comanditată de împăratul Andronic al II-lea în 1324 (mult înainte de reforma gregoriană). Personalitate complexă și capabilă, Gregoras constată, într-adevăr, dpdv astronomic decalajul și propune corectarea acestuia, dar împăratul, deși convins de argumente, nu trece la acțiune pentru că se temea de posibilele tulburări iscate.

Bizară dovadă, episodul arătând mai degrabă dimpotrivă: lipsa unui consens privitor la necesitatea reformării calendarului sau a modalităților de realizare a acesteia.* În primul rând că cei doi nu prea pot fi echivalați cu „Biserica”, în al doilea rând, chiar de teama... „Bisericii” împăratul Andronic nu a purces la reformă. Și asta mult înainte ca schimbarea calendarului să fie asociată cu prozelitismul catolic sau cu încercări de secularizare statale.

Dincolo de aceste aspecte, interesantă este evocarea foarte selectivă a lui Gregoras. Pentru că Nichifor Gregoras a rămas în conștiința Bisericii un eretic, un gânditor ale cărui scrieri teologice au fost condamnate oficial. El s-a alăturat oponenților teologiei palamite, Varlaam și Achindin, contestând vehement realitatea Schimbării la Față, a luminii necreate și a distincției între ființă și energie. Pentru Gregoras, Schimbarea la față nu fusese despre împărtășirea cu lumina necreată, cu slava necreată a Mântuitorului, ci despre o „închipuire”, o „reprezentare”, o iluzie optică, practic. Mântuitorul a aranjat, cu alte cuvinte, un spectacol de lumini pentru ucenicii săi pe muntele Tabor.

Patriarhul Calist al Constantinopolului a demontat în mai multe omilii aceste trăznăi, reproșând de fiecare dată lui Nichifor Gregoras abordarea intelectualistă: anume, convingerea că înțelegerea tainelor dumnezeiești și a realităților duhovnicești ține nu de curățirea lăuntrică și părtășia cu harul, ci de raționamente construite corect și nutrite de filosofia antică păgână. Prin aceasta Gregoras se alătură lui Varlaam nu doar pe conținutul susținerilor, ci și ca abordare. Căci dincolo de conținutul disputei - energie necreată, esență, substanță etc - controversa isihastă este și despre cum te apropii de Dumnezeu: prin intermediul exercițiului intelectual sau prin intermediul nevoinței/ascezei?

Paradoxul aparent al intelectualiștilor anti-isihaști, convinși că poți obține cunoașterea lui Dumnezeu prin raționamente și filosofie, a fost că pe cât de rafinată era cultura lor, pe atât de grosieră erezia. Stai „prost” contemplând aberațiile pe care au fost în stare să le susțină și încă cu prețul excluderii lor din Biserică, din comunitatea euharistică, după multiple ocazii de a-și corecta concepțiile prin confruntări publice și directe cu Sfântul Grigorie Palama sau cu alți susținători ai teologiei patristice în materie. Dar nimic nu e mai de preț decât orgoliul minții, probabil.

Revenind de unde am plecat, frapează, așadar, invocarea unui eretic învederat - chiar dacă pe altă temă condamnat, nu pe cea a schimbării calendarului - drept dovadă că Biserica știa și voia să corecteze calendarul. Mai ales că în Gregoras vedem și cauza ereziei: abordarea intelectualistă, abstractă. Oare nu aceeași abordare era și în spatele cercetării sale despre calendar? Sigur, dpdv astronomic decalajul era evident (cum e și astăzi, cum era și înainte de Gregoras). Canoniști celebri bizantini îl știau. Dar se reduce oare la aceasta? Este calendarul bisericesc strict o chestiune de raționament științific, astronomic? De bună seamă că nu. Inclusiv dpdv intelectual, onest, astronomia e doar un aspect al chestiunii. Mai sunt și tradiția și interpretarea canonică, și practica de cult, și cultura populară. Este semn de mare trufie să vrei să „reformezi” un sistem întreg pe baze pur „intelectualiste”, în deplină desconsiderare a tradiției și a contextului. În acest sens, împăratul Andronic a fost mult mai realist și mai înțelept decât prietenul său.

Controversa palamită ar fi putut clarifica pentru Biserică și rostul și rolul intelectualului. Tocmai pentru a nu mai repeta erori de tip Gregoras, în conștiința bisericească primează nu cel care are mai multe cunoștințe filosofice, ci cel care este mai înduhovnicit. Abordarea corectă este cea a experienței, nu cea a abstracțiunilor. Intelectualii, în acest sens, nu doar că nu îl înțeleg mai bine pe Dumnezeu, dar ajung să-L nege, să-L transforme într-o esență superioară și distantă, așa cum Gregoras a negat pe Hristosul schimbat la față. Și ajung să trădeze însăși intelectualitatea, de vreme ce toți cei pomeniți mai sus au ajuns, pentru susținerea ereziilor lor, să citeze trunchiat și selectiv din Sfinți Părinți, să răstălmăcească și să avanseze agenda prin impostură și fraudă intelectuală.

Așadar, experiență, nu abstracțiune. Așa cum poate rezona și un conservator autentic occidental, care pe filonul burkeian știe că nimic consistent nu se clădește pe abstracțiuni, pe raționamente teoretice. Totul se clădește pe experiență, filtrată în timp. Așa este și în Biserica Răsăritului, unde tot ce este de preț s-a acumulat în timp, s-a filtrat și „testat” și validat tocmai pentru că au existat confruntări, clarificări, edificări. Da, dpdv pur astronomic calendarul bisericesc era decalat. Nu, nu contează doar calculele astronomilor. Contează practica, tradiția, interpretarea, receptarea acestora. Pentru noii Gregoras, toate acestea nu contează. Precum mai vechii lor predecesori, practică citări trunchiate, adevăruri selectiv redate, arogarea unor merite și a unor poziții de influență strict pe baza calităților intelectuale. Ca și cum acest statut ar avea vreo importanță pentru adevărul în chestiune, iar nu probitatea, onestitatea, coerența, prudența. Înțelepciunea.

Nu, reforma calendarului nu a făcut niciodată, în niciun moment, obiectul unui consens al Bisericii. Da, există un consens privitor la existența unui decalaj (diferă însă interpretarea semnificației acestuia). Până în zilele noastre, inițiativele de schimbare au fost intempestive, parțiale, cu efecte dăunătoare, pornite din ambiții și calcule omenești. După roadele lor îi cunoaștem...

*Respectivul autor procedează la fel de selectiv cu Matei Vlastare. Îl menționează ca unul din canoniștii bizantini care recunosc existența decalajului, fără a mai menționa că, pentru Vlastare, decalajul era cunoscut încă de la Niceea 1, dar că nu ar fi contat, căci părinții nu ar fi urmărit exactitatea astronomică.”, conchide publicistul pe contul său personal.