Publicistul Anghel Buturugă face câteva aprecieri simpatice vizavi de reacțiile yesmenilor și sicofanților care roiesc ca muștele în jurul marelui ratat de la Patriarhie, Vasile Bănescu, după ce acesta a primit o smetie intelectuală de la noul purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, Pr. Mircea Cristian Pricop.

Anghel Buturugă: Să mai zici că nu suntem postmoderni!

După ce lumea bună s-a scandalizat de „clarvăzătoarea” IPS Teodosie, acum altă pricină de sminteală pentru sicofanții noștri dragi.

Arhiereul s-a dus la un partid care, practic, nu există. Acest non-eveniment a declanșat o non-reacție tipică din partea purtătorului de vorbe goale (de la un anumit timp toate intervențiile ne-numitului sunt non-texte și se constituie într-un identic cu sine non-discurs. Căci nu spune nimic, ci doar se spune pe sine).

Răspunsul Arhiepiscopiei a constat într-un simulacru - simulare ironică - al non-reacției, adică o non-non-reacție, ceea ce o face cam singura acțiune reală din tot ce s-a întâmplat până acum.

Și adevărul e că singura „știre” este că noul comunicator al Arhiepiscopiei Tomisului a considerat că personajul non-discursiv nu mai merită luat în serios. În schimb, la această înlănțuire de non-evenimente, non-discursuri și simulări, lumea bună a reacționat cu bila la vedere.

Ofticos-panicos, cu suspine și vaiuri, cum stă bine teologilor de rit nou cu gleznuța lui Ahile la vedere, spiritual vorbind, desigur.

Totuși este veselă apocalipsa asta uneori...

*

În mod evident, pasajul citat mai jos este IRONIC. Dacă ne pierdem și simțul umorului, atunci da, vom ajunge niște ofensați din oficiu, vărsători de texte prolixe și pretențioase.

„Presupusului răspuns al domnului purtător de cuvânt al Patriarhiei Române îi găsim temei doar în condițiile evidențierii unei culpabilități irefutabile față de raportarea eclesiologic-ontogenezică suprapusă metafizicii kantiene, ambele direcționate în sensul respectării contratului social existent.”