ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Jurnalistul Stephane Lucon („Francezul”) a remarcat azi-dimineață o chestie bizară, și anume că un articol scris de Patrick Andre de Hillerin și publicat online pe Gândul nu era de găsit în Google.

La prima vedere, el a fost tentat să acuze complexul de cenzură, chestie la care inițial am achiesat și eu. La o căutare simplă în Google după cuvinte-cheie atașate articolului, chiar după titlul exact, articolul era de negăsit și pe pagina de căutare apărea mențiunea cu „au fost eliminate unele rezultate”. Nu poți să nu te gândești că a fost cineva care a cerut Google eliminarea articolului cu pricina.

Totuși, ceva mi s-a părut ciudat, fiindcă adresa URL a articolului părea complet banată și, în plus, articolul nu ieșea la iveală nici în motoarele de căutare alternative (Bing, Yandex etc.). Drept pentru care am făcut verificarea pe care ar fi trebuit s-o fac de la început dacă nu m-aș fi lăsat condus de conspirativită: m-am uitat în codul sursă al paginii unde am văzut tronând frumos instrucțiunea „noindex” care le zice motoarelor de căutare să NU indexeze, deci să NU țină minte articolul lui Patrick Andre de Hillerin.

Cum treaba asta e de-a dreptul bizară, am făcut repede un roboțel care s-a apucat să cerceteze toate cele 67 de articole scrise de Patrick Andre de Hillerin pentru Gandul. Roboțelul a descoperit că doar cele mai recente 16 articole sunt indexabile

Precedentele 51 (!!!) aveau, toate, inserat tagul „noindex” pe ele.

Practic, Patrick Andre de Hillerin vorbea/scria ca într-o pungă.

Articolele lui circulau cât circulau pe rețelele sociale, în ziua în care apăreau, după care, gata. Își dădeau duhul, că dacă nu mai ești în Google să apari la căutări după „oana toiu”, „dominic fritz”, „nicusor dan” și ce subiecte mai aborda el acolo, e ca și cum nu (mai) exiști. 

Cel mai recent articol cu „noindex” pe el e „Auf Wiedersehen, Dominic, ieri erai mare, azi ești mic” din 18 iunie a.c. Odată cu articolul „Ultima soluție, încă o lovitură de stat”, articolele devin indexabile. 

Am luat apoi manual, prin sondaj, alți autori Gandul, și Patrick Andre de Hillerin pare să fi fost singurul supus acestui tratament bizar. Bineînțeles, pentru un verdict definitiv ar merita pus un roboțel să scaneze tot situl Gandul, dar așa ceva nu e fair-play, deci nu o voi face. 

Totuși, în mod normal un site trăiește din conținut - cum să nu vrei să ai articolele indexate în Google?! 

Știa Patrick Andre de Hillerin că articolele sale erau supuse acestui tratament?

Aveau cei de la Gandul vreo strategie specială sau vreo înțelegere cu autorul prin care articolele sale să nu apară în Google?

Există vreun motiv superior motivației informării publicului prin care o instituție media care pretinde că oferă o tribună și pentru reflectarea punctelor de vedere alternative, să vrea să-și închidă unul dintre autorii incomozi într-o pungă fără ecou?...

PS:  Și mai bizar: Stephane a avut ideea să verifice în archive.org și a descoperit că acolo articolul cu pricina a fost indexat cu instrucțiunea „index”. Am mai verificat rapid vreo două articole și, într-adevăr, la început articolele lui Hillerin pare că erau tratate ok. Înseamnă că la un moment dat - probabil în cursul lunii iunie a.c. - s-a intervenit manual, sistematic, asupra articolelor mai vechi, înlocuindu-se instrucțiunea „index” cu „noindex”, pentru ca articolele lui Hillerin să fie scoase din memoria Google. De ce?!

Atenție, poate fi vorba și de un atac asupra site-ului Gândul, mai precis asupra profilului lui Hillerin. Până când Gândul nu va oferi o explicație proprie - știa sau nu știa de chestia asta?! -, nu se poate exclude nicio ipoteză.

Nota Redacției: Astăzi, în locul editorialistului Patrick Andre de Hillerin, decedat prematur, a apărut pe firmamentul Gândul Corina Drăgotescu, aplaudacă a minerilor în presa securist-fesenistă a anilor 90. Curat murdar!

Postarea lui Stephane Lucon: