Către,

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

BIROUL PERMANENT al CAMEREI DEPUTAȚILOR

Vă sesizăm prin prezenta că proiectul de lege PL-x nr. 393/2021 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2021 privind adoptarea unor măsuri pentru punerea în aplicare a cadrului european pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatului digital al Uniunii Europene privind COVID pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID-19 și pentru modificarea Legii nr. 55/2020, încalcă flagrant principiile constituționale.

Având în vedere motivele prezentate mai jos precum și modul în care se desfășoară procesul legislativ vă solicităm să dispuneți următoarele:

1) Eliminarea caracterului de urgență a proiectului de lege PL-x nr. 393/2021

Menționăm faptul că OUG nr. 68/2021 (la care se referă PL-x nr. 393/2021) este în vigoare, prevederile ei se aplică în prezent, ceea ce nu justifică caracterul de urgență al traseului parlamentar al acestui proiect de lege.

Mai mult, fiind o speță complexă, care implică inclusiv încălcarea și restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale este nevoie de dezbateri ample și detaliate asupra ei.

 

2) Modificarea termenului de depunere a raportului comun până la termenul maxim de 60 de zile, potrivit art. 69 alin. 1 din Regulamentul Camerei Deputaților

Trebuie avut în vedere interesul major al societății pentru acest proiect legislativ, motiv pentru care termenul stabilit inițial (05.10.2021) este excesiv de scurt iar Camera Deputaților este cameră decizională.

 

3) Comisia juridică, de disciplină și imunități trebuie să devină comisie de raport, nu doar de avizare

Deoarece prevederile PL-x nr. 393/2021 încalcă și restrâng drepturi și libertăți fundamentale e imperios necesar ca o comisie de specialitate juridică să analizeze în detaliu acest proiect de lege și să corecteze / elimine problemele juridice și constituționale conținute în el, inclusiv să verifice dacă a fost respectat principiul legalității prevăzut de art. 1 alin (3) și (5) din Constituție, prin raportarea la respectarea dispozițiilor privind normele de tehnică legislativă reglementate de Legea nr. 24/2000.

 

4) Includerea între comisiile de aviz și / sau de raport a Comisiei pentru constituționalitate și a Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaților, care au competențe de control a respectării deciziilor CCR, respectiv aplicarea corectă a legislației Uniunii Europene și respectarea Tratatelor Uniunii, luând în considerare și faptul că proiectul de lege încalcă chiar prevederile Regulamentului (UE) 2021/953

Comisia pentru constituționalitate trebuie să se asigure că unele decizii ale CCR nu vor fi încălcate prin prevederile PL-x nr. 393/2021. Este important să nu se mai repete greșelile din trecut, care au făcut ca nici până în ziua de azi unele decizii CCR să nu fie respectate și implementate în legile la care se referă.

Comisia pentru afaceri europene trebuie să conlucreze la redactarea raportului final asupra PL-x nr. 393/2021.

Trebuie avut în vedere ca art. 3 alin 1 din Regulamentului (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2021 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de Covid-19 (certificatul digital al UE privind Covid) specifică în clar necesitatea și operabilitatea certificatului „la nivel transfrontalier”. Iar la art. 3 alin 6 al Regulamentului (UE) 2021/953 se prevede „Deținerea certificatelor menționate la alineatul (1) nu este o condiție prealabilă pentru exercitarea dreptului de liberă circulație.”

Diferența dintre folosirea certificatului pentru călătorii transfrontaliere și utilizarea lui intrastatală este că în primul caz certificatul este verificat de autoritățile de la frontieră, care au atribuții clare pentru verificarea actelor de călătorie internațională iar în al doilea caz certificatul trebuie verificat de persoane sau operatori economici fără autoritate sau atribuții în acest sens. Prevederile din PL-x nr. 393/2021 nu rezolvă această problemă, ba din contră, o adâncesc și mai mult.

Mai mult, îngrădirea dreptului la liberă circulație nu se poate face pentru niciun motiv, nici măcar condiționată de absența certificatului digital al UE. Acesta este încă un argument că prin introducerea / folosirea acestui certificat nu se pot limita niciun fel de drepturi fundamentale ale omului.

Din aceste motive solicităm includerea Comisiei pentru afaceri europene în procesul legislativ. Comisia trebuie să verifice, conform art. 61 pct. 21 din Regulamentul Comisiei modul în care România îndeplinește prevederile tratatelor Uniunii Europene și modul în caresunt integrate în dreptul intern actele legislative europene.

Subiectul proiectului de lege PL-x nr. 393/2021 îl constituie legiferarea OUG nr. 68/2021, publicată în M. Of. nr. 644 din 30 iunie 2021.

1) Referitor la necesitatea unor analize și dezbateri ample și complete, care implicit elimină caracterul de urgență al acestui proiect de lege menționăm următoarele:

Absența dezbaterii și a votului din Senat, ca primă Cameră sesizată diminuează grav calitatea procesului legislativ. Se impune refacerea proiectului, nicidecum adoptarea lui în regim de urgență, fără dezbatere și control constituțional. Este inadmisibil și abuziv ca societatea civică și agenții economici să fie excluși de la dezbatere și luarea deciziei.

Inclusiv rețeaua europeană eHealth Network, prin intermediul Liniilor directoare - certificate de vaccinare verificabile - elemente de interoperabilitate menționează clar că certificatele digitale pot fi stabilite de către statele membre, doar sub rezerva evoluțiilor științifice, dezbaterilor etice, legale cu societatea.

Sursa:https://ec.europa.eu/.../vaccination-proof... (pagina 5).

Este inadmisibil ca actuala componență a Parlamentul să procedeze superficial și vicios cu un proiect de lege care restrânge abuziv drepturile și libertățile celor care i-au investit. În plus, petițiile transmise de cetățeni și organizații civice nu au fost luate în seamă, avizele date până în prezent de comisiile din Senat și votul din plen au fost date fără să amendeze aspectele de neconstituționalitate ale acestei ordonanțe de urgență.

2) Se încalcă separarea puterilor în stat și bicameralitatea

Dinamica legiferării bicamerale prevăzută de Constituție, care implică dezbaterea și votul atât în camera de reflecție cât și în cea de decizie, este transformată de facto într-o situație de legislativ unicameral.

Având în vedere faptul că textul OUG nr. 68/2020 împreună cu amendamentul care vizează modificarea Legii nr. 55/2020, art. 41 alin. 3 ce se referă expres la introducea a unor noi categorii de acte administrative normative (Hotărâre de Guvern respectiv Hotărâre a Comitetului Național pentru Situații de Urgență), articol introdus abuziv și vădit neconstituțional de Senat, vă învederăm faptul că Decizia Curții Constituționale a României cu nr. 457 din 25 iunie 2020, publicată în M. Of. nr. 578 din 01 iulie 2020, a evidențiat încălcarea principiilor constituționale privitoare la restrângerea drepturilor și libertăților prin acte normative emise de Guvern peste autoritatea forului legislativ - Parlamentul.

Astfel, prin încuviințarea de către Parlament a prezentului text al PL-x nr. 393/2021 se afectează principiul separației puterilor în stat, mai exact actul normativ al Guvernului se poate transforma din act administrativ cu caracter normativ în act cu caracter politic. Prin această practică vicioasă se restrânge posibilitatea celor afectați de actul normativ de a obține în instanță corectarea abuzurilor, dat fiind că o lege este mult mai greu de anulat în contencios administrativ decât actele administrative ale Guvernului.

Această pasivitate complicitară a Parlamentului în raport cu puterea executivă trebuie să înceteze, pentru că este pe punctul de a se manifesta și acum ca și în cazul semnalat și criticat de CCR în cazul stării de urgență, cităm: „Având în vedere, însă, natura juridică a decretului Președintelui de act administrativ normativ supus încuviințării Parlamentului, Curtea a constatat că forul legiuitor avea obligația de a-l supune controlului parlamentar”.

3) Camera Deputaților trebuie să țină cont că amendamentul introdus de Senat nu poate fi legiferat printr-o lege ordinară și să elimine acest amendament

 

Amendamentul introdus de Senat este:

Art.41 (3) În considerarea analizei factorilor de risc prevăzuți la art.3 alin.(4), la propunerea Comitetului Național pentru Situații de Urgență, prin hotărârea Guvernului adoptată în temeiul art.4, pe durata stării de alertă se poate institui obligația prezentării certificatului digital prevăzut la alin.(l) pentru asigurarea exercitării drepturilor și libertăților fundamentale, în interesul protejării sănătății publice și în scopul exclusiv al combaterii răspândirii epidemiei COVID-19. Condițiile privind prezentarea și verificarea certificatului digital prevăzut la alin.(l), precum și categoriile de persoane care au obligația prezentării acestuia se stabilesc, la propunerea Comitetului Național pentru Situații de Urgență, prin hotărârea Guvernului adoptată conform art.4.

Art. 41 alin. 3 din PL-x nr. 393/2021 se referă expres la introducerea unor noi categorii de acte administrative normative (Hotărâre de Guvern respectiv Hotărâre a Comitetului Național pentru Situații de Urgență).

Învederăm Biroul Permanent că potrivit Constituției, deciziilor CCR și a propriului lor Regulament, în Camera Deputaților nu se poate vota legea de aprobare în forma cu amendamentul de la Senat, ce implică modificarea Legii nr. 55/2020.

Această din urmă lege este o lege organică în timp ce legea de aprobare a OUG 68/2021 este una ordinară. Orice modificare la o lege organică trebuie făcută prin lege organică la rândul ei, adică după o cu totul altă procedură și cu alt cvorum de vot (majoritatea deputaților în loc de majoritatea celor prezenți).

Curtea Constituțională, în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015 s.a.), a statuat că ori de câte ori o lege derogă de la o lege organică, ea trebuie calificată ca fiind organică, întrucât intervine tot în domeniul rezervat legii organice. Mai mult, art.73 alin.(3) din Constituție prevede indirect că reglementările derogatorii sau speciale de la cea generală în materie trebuie și ele adoptate, la rândul lor, tot printr-o lege din aceeași categorie. Altfel spus, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile unei legi organice nu pot fi modificate decât prin norme cu aceeași forță juridică.

În consecință, comisiile Camerei Deputaților trebuie să constate că se propune printr-o lege ordinară modificarea unei legi organice (Legea nr. 55/2020) și să elimine acel amendament păgubos și eminamente neconstituțional.

4) Uniunea Europeană nu are competențe de legiferare națională în domeniul sănătății, fiecare stat membru având libertatea de a alege ce prevede legea internă

Reamintim și faptul că Constituția națională este superioară legislației UE. Menționăm câteva exemple de decizii ale Curții Constituționale care statuează supremația Constituției României în fața legislației UE: Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003, Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, Decizia nr. 104 din 6 martie 2018, Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021.

De exemplu, conform Deciziei CCR nr. 80/2014: 453. Curtea reține că Legea fundamentală a statului – Constituția este expresia voinței poporului, ceea ce înseamnă că aceasta nu își poate pierde forța obligatorie doar prin existența unei neconcordanțe între prevederile sale și cele europene. De asemenea, aderarea la Uniunea Europeană nu poate afecta supremația Constituției asupra întregii ordini juridice (a se vedea în același sens Hotărârea din 11 mai 2005, K 18/04, pronunțată de Tribunalul Constituțional al Republicii Polonia).

Mai multe informații despre competențele Uniunii Europene la:

https://ec.europa.eu/.../what.../law/areas-eu-action_ro.

Prin adoptarea Regulamentului privind certificatul digital UE Covid-19, se încalcă unul din principiile de bază ale funcționării Uniunii Europene: principiul subsidiarității.

La nivel de organizare și funcționare a Uniunii Europene, principiul subsidiarității impune ca, în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional și local.

Raportat la prevederile adoptate prin Regulamentul privind introducerea certificatul UE Covid-19, în conformitate cu art. 6 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, în domeniile legate de protecția și îmbunătățirea sănătății umane, Uniunea Europeană poate doar să sprijine, să coordoneze sau să completeze acțiunile statelor membre. Pentru domeniul protecției și îmbunătățirii sănătății umane, Uniunea Europeană are ceea ce tratatele numesc „competențe de sprijinire”, iar nu „competențe partajate”. Altfel spus, în ceea ce privește protecția și îmbunătățirea sănătății umane, Uniunea Europeană poate doar să sprijine, să coordoneze sau să completeze acțiunile statelor membre.

Art. 6 TFUE: „Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre. Prin finalitatea lor europeană, aceste acțiuni au următoarele domenii: (a) protecția și îmbunătățirea sănătății umane; [...]”. Așadar, guvernele statelor membre pot să atingă obiective comune, să pună în comun resurse și să depășească provocări comune, dar Uniunea nu poate să adopte reglementări și nici să intervină asupra capacității țărilor membre de a face acest lucru, așa cum s-ar putea face în domeniile în care Uniunea are „competențele partajate”.

De asemenea, Regulamentele UE referitoare la certificatul digital (nr. 2021/953 și nr. 2021/954) nu respectă principiile proporționalității și subsidiarității și încalcă principiul nediscriminării, fiind în contradicție cu TFUE și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și implicit cu prevederile Constituției României. Iată câteva exemple:

- Regulamentul nu este în concordanță cu art. 21 alin. (2) TFUE, deoarece condiționează exercițiul dreptului la liberă circulație. Se invocă facilitarea ridicării restricțiilor și nu facilitarea exercițiul dreptului, așa cu prevede art. 21 alin (2) din TFUE;

- Regulamentul nu își atinge scopul declarat de a înlătura frauda, deoarece persoanele vaccinate anterior intrării în vigoare a Regulamentului pot dovedi prin alte mijloace că au fost vaccinate (există un număr semnificativ de persoane care s-au vaccinat înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului, astfel putând fi falsificate în continuare dovezi legate de vaccinare);

- Regulamentul creează discriminare deoarece costurile pe care trebuie să le suporte cetățenii cu testarea vor face ca numai cetățenii și familiile care au anumite venituri să poată suporta aceste costuri, iar cei cu venituri reduse nu vor avea acces la testare. Se încalcă astfel art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

- certificatul de vindecare este valabil numai 180 zile pentru persoanele care au trecut prin boală și au dezvoltat anticorpi și numai dacă au avut un test NAAT pozitiv, ceea ce creează discriminare față de restul persoanelor care au trecut prin boală și prezintă anticorpi, dar nu au avut un test NAAT pozitiv, precum și față de cele care au avut boala cu mai mult de 180 zile în urmă și prezintă în continuare anticorpi.

5) Regulamentele UE nu impun crearea / existența unui certificat național Covid, nu se poate invoca că este necesar să fie transpuse în legislația națională în acest sens și nu se poate ca, sub pretextul transpunerii acestor regulamente, să se impună folosirea certificatului UE pentru anularea drepturilor cetățenilor români pe teritoriul României

Uniunea Europeană nu are competențe să reglementeze în domeniul sănătății publice la nivel național, așa cum am arătat anterior.

În preambulul Regulamentului (UE) 2021/953 la paragraful (49) se menționează în mod expres: „În cazul în care un stat membru a adoptat sau adoptă, în temeiul dreptului intern, un sistem de certificate privind COVID-19 în scopuri interne, acesta ar trebui să garanteze pe perioada aplicării prezentului regulament că certificatele care alcătuiesc certificatul digital al UE privind COVID pot de asemenea să fie utilizate și sunt acceptate în scopuri interne, pentru a se evita situația în care persoanele care călătoresc în alt stat membru și utilizează un certificat digital al UE privind COVID sunt obligate să obțină și un certificat național privind COVID-19.”

Se poate observa astfel că Regulamentul are în vedere numai certificatul UE, nu și un certificat național, care ar fi putut fi introdus de către un stat membru numai cu respectarea dreptului intern, independent de prevederile regulamentelor UE. Or, un certificat național nu poate fi legiferat în România, deoarece nu ar fi îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 53 alin. 2 din Constituția României, care prevede:

Art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

La art. 3 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2021/953 se prevede în mod expres că certificatul UE se folosește la nivel transfrontalier.

Prevederile Regulamentelor (UE) 2021/953 și 2021/954 sunt obligatorii și direct aplicabile numai cu privire la normele pe care le conțin în mod expres, neputând fi interpretate a reglementa norme la nivelul național în țările membre, în domeniul sănătății publice. Nu se poate adăuga și nici extinde înțelesul, semnificația și utilitatea certificatului UE, în afara limitelor prevăzute de Regulamente (facilitarea libertății de circulație transfrontalieră, la granițele dintre state). Guvernul a interpretat în mod eronat, la redactarea OUG nr. 68/2021, că trebuie să transpună la nivel național aceste Regulamente. De fapt, România era obligată să stabilească numai procedura națională de operabilitate la nivel transfrontalier pentru emiterea și verificarea certificatului UE, prevăzut de Regulamente.

6) O Decizie a CCR care se referă la unele elemente de neconstituționalitatea legate de dosarul electronic de sănătate e aplicabilă și la componenta digitală a certificatului UE

Decizia prevede că statul are obligația de a proteja individul de ingerința arbitrară a autorităților publice sau terților, referitoare la respectarea datelor medicale cu caracter personal din dosarul electronic de sănătate.

Decizia CCR nr. 498 din 17 iulie 2018 se referă la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (2) și (3), precum și a sintagmei „sistemul dosarului electronic de sănătate al pacientului” din cuprinsul art. 280 alin. (2), ambele din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Această Decizie a CCR reiterează prevederile art. 26 din Constituție care prevede obligația autorităților publice de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată. În materia drepturilor personale, regula unanim recunoscută este aceea a garantării și respectării acestora, respectiv a confidențialității, statul având în acest sens obligații majoritar negative, de abținere, prin care să fie evitată, pe cât posibil, ingerința sa în exercițiului dreptului sau al libertății.

Punctul nr. 30 din Decizia CCR nr. 498 din 17 iulie 2018 menționează: „Cu privire la prima problemă ridicată, Curtea reține că datele personale și procesarea acestor informații țin de viața privată a individului [a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 43, sau Hotărârea din 17 iulie 2008, pronunțată în Cauza I. împotriva Finlandei, paragraful 35]. Orice informație de natură medicală intră în categoria datelor cu caracter personal [Hotărârea din 10 octombrie 2006, pronunțată în Cauza L.L. împotriva Franței, paragraful 32].

 

Obiectul art. 8 din Convenție este acela de a proteja individul de ingerința arbitrară a autorităților publice; el nu obligă statul doar să se abțină de la astfel de ingerințe, ci, suplimentar acestei obligații negative, pot exista obligații pozitive inerente, în vederea respectării efective a vieții private sau de familie. Aceste obligații pot implica adoptarea de măsuri concepute pentru a apăra respectarea vieții private, chiar și în sfera relațiilor dintre indivizi [Hotărârea din 17 iulie 2008, pronunțată în Cauza I. împotriva Finlandei, paragraful 36]. Prin urmare, sfera de cuprindere a dispozițiilor art. 8 din Convenție privește informațiile personale referitoare la pacienți [Hotărârea din 17 ianuarie 2012, pronunțată în Cauza Varapnickaitė-Mažylienė împotriva Lituaniei, paragraful 41].

Procedura stabilită de OUG nr. 68/2021 prevede implicarea unui număr semnificativ de autorități și instituții care permit accesul la baza de date a unui număr nedeterminat de persoane, precum și accesarea din exterior a bazei de date de către orice persoană, ceea ce face vulnerabilă baza de date și nu asigură protecția și confidențialitatea informațiilor.

Procedura aplicată și operatorii datelor cu caracter personal implicați trebuie să respecte legislația cu privire la protecția datelor cu caracter personal, astfel cum se prevede în mod expres în art. 10 din Regulamentul (UE) 2021/953. Însă, procedura care se vrea stabilită prin OUG nr. 68/2021 încalcă prevederile acestui Regulament, deoarece ea nu respectă legislația privind protecția datelor cu caracter personal, cu atât mai mult cu cât datele conținute de certificatul digital reprezintă informații medicale personale, cărora trebuie să li se asigure și stricta confidențialitate.

7) Impactul negativ al implementării / folosirii certificatelor digitale

Mai multe țări europene nu se grăbesc să implementeze la nivel național certificatul digital. Cetățenii și decidenții au înțeles că se încalcă drepturi și libertăți fundamentale, că se limitează și se perturbă foarte mult economia și viața socială, se creează discriminări și se aduce atingere demnității umane.

Asta în condițiile în care certificatul digital NU E STRICT NECESAR în atingerea obiectivelor de protecție a sănătății publice, existând și alte metode, inclusiv profilactice. Iar aplicarea lui se bazează pe criterii arbitrare, nicidecum medicale (de exemplu și vaccinații sunt purtători și pot transmite viruși).

Guvernul Marii Britanii a renunțat la utilizarea certificatul digital atât la graniță cat și intrastatal, iar Curtea Supremă a Spaniei interzice restaurantelor să le ceară clienților certificatul digital. Tot în această ordine de idei și alte țări europene sau din afara UE, fie nu au implementat certificatul digital, fie vor să-l folosească doar „pentru trecerea frontierei de stat, nu și pentru activitățile desfășurate în interiorul teritoriului național” (conform informării prezentate de MAE http://www.mae.ro/travel-conditions).

Asta deoarece folosirea certificatului digital, pe lângă limitările pe care le impune este și intruzivă în viața privată, deoarece se folosesc abuziv datele personale de către multe entități, se supraveghează cetățenii prin logările repetate în sistemul electronic aferent verificării certificatelor digitale etc.

Mai mult, limitarea drepturilor și a vieții sociale, din motive subiective duce la o mare nemulțumire în rândul societății, cu consecințe nefaste din toate punctele de vedere: segregare socială, proteste de stradă, greve, acțiuni juridice masive care blochează activitatea instanțelor, creșterea violenței etc.

Practic, se destabilizează întreaga democrație și bunul mers al lucrurilor!

Pe cale de consecință, pentru toate motivele mai sus învederate și pentru nealterarea eticii și moralității, raportat la o justă cauză, în condiții de legalitate solicităm Biroului Permanent al Camerei Deputaților să dea curs integral cererilor din prezentul document, după cum urmează:

1. eliminarea caracterului de urgență a proiectului de lege PL-x nr. 393/2021;

2. modificarea termenului de depunere a raportului comun până la termenul maxim de 60 de zile, potrivit art. 69 alin. 1 din Regulamentul Camerei Deputaților;

3. Comisia juridică, de disciplină și imunități trebuie să devină comisie de raport, nu doar de avizare;

 

4. includerea între comisiile de aviz și / sau de raport a Comisiei pentru constituționalitate și a Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaților.

ASOCIAȚIA JURIȘTILOR PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR

Asociații și grupuri civice cosemnatare:

1. Fundația Institutul pentru cercetări psihosociale și bioetică, prin reprezentant Gabriela Alexandru;

2. Fundația Pentru Oameni, prin reprezentant Cornel Constantin;

3. Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, prin reprezentant Marcel Bouroș;

4. Fundația pentru Știință și Sănătate, prin reprezentant Dorian Vorel;

5. Asociația Alianța Părinților, prin reprezentant Cristian Filip;

6. Asociația Alianța pentru Demnitate Națională, prin reprezentant Iulian Capsali;

7. Asociația Angel, prin reprezentant Eugen Lucan;

8. Asociația pentru Apărarea familiei și copilului, prin reprezentant Virgiliu Vlăescu;

9. Asociația ARHETIP, prin reprezentant Daniela Mihalache;

10. Asociația AXA Neamului, prin reprezentant Cristina Iorga;

11. Asociația Calea Neamului, prin reprezentant Mihai Tîrnoveanu;

12. Asociația Centrul de Cercetare și Dezvoltare AXIO, prin reprezentant Mădălina-Ștefania Apostol;

13. Asociația Centrul Rezistenței Anticomuniste, prin reprezentant Veaceslav Ceremuș;

14. Asociația Civică DREPTATE, prin reprezentant Tiberiu Galambos;

15. Asociația Enable Timișoara, prin reprezentant Oana Horațiu;

16. Asociația Europa Veche – Asociația pentru Cultură, Educație și Valori Europene, prin reprezentant Mircea Pușcașu;

17. Asociația Familia Ortodoxă, prin reprezentant Ionel Ieremia;

18. Asociația FIREȘTE, prin reprezentant Preja Horea-Alexandru;

19. Asociația Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, prin reprezentant Dan Grăjdeanu;

20. Asociația Gogu Puiu, prin reprezentant Elena Puiu-Sechila;

21. Asociația Liga pentru Identitate Națională, prin reprezentant Paul Ghițiu;

22. Asociația Medici pentru Consimțământ Informat, prin reprezentant Anca Nițulescu;

23. Asociația NEAMUNIT, prin reprezentant Aureliu Surulescu;

24. Asociația Orante, prin reprezentant Elena Dulgheru;

25. Asociația Prietenii Sfântului Efrem cel Nou, prin reprezentant Staicu Ciprian-Ioan;

26. Asociația Pro Decizii Informate, prin reprezentant Stoian George-Daniel;

27. Asociația Prologos Timișoara, prin reprezentant Damian Horia-Constantin;

28. Asociația PRO VITA București, prin reprezentant Bogdan Stanciu;

29. Asociația Scut Botoșănean, prin reprezentant Bogdan Cărăușu;

30. Asociația Tradiția Românească, prin reprezentant Alexa Elena;

31. Grupul civic StareaDeLibertate, prin reprezentant Pompiliu Diplan;

32. Grupul civic Acțiune pentru Națiune, prin reprezentant Dumitru Bălan;

33. Grupul civic Legitimă Apărare, prin reprezentant Luis Bratu;