ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Mă uit în jur și vad cât de repede și ușor se poate înfrânge voința oamenilor.

Creezi haos și ameninți - e o metoda simplă.

Și mă întreb: dacă acum a fost nevoie de atât de puțin, oare ce va fi pe viitor?

Vor mai putea oamenii sa aibă vreodată voință?

Cu luni în urmă ma gândeam cum ar putea să arate lumea peste 40 ani.

În ce lume se vor naște copiii peste 40 ani?

Într-o lume în care totul va fi decis încă înainte de a se naște și nu vor putea sa facă nicio alegere personală.

Dacă vreunul se va trezi că poate să facă alegeri personale va fi considerat nebun și izolat.

Trecutul și prezentul pe care îl cunoaștem noi vor fi remodelate.

Nu am vrut și nu vreau sa am nici cel mai mic aport pentru un asemenea viitor.

Însa, ma uit în jur și vad ca sunt vizionară.

Trist!

Însa viitorul pe care l-am întrezarit pare că începe sa se contureze.

"Cartela de pâine"


La revoluția din 89 aveam 10 ani.

Nu știu prea multe din timpul comunismului, mai ales ca pana la 7 ani am stat la tara, la bunici.

Ceea ce îmi aduc aminte din cei trei ani de stat la oraș pe timpul comunismului este CARTELA DE PAINE.

Știu ca mergeam sa cumpăr pâine zilnic.

Cartela de pâine era ca cea din poza de mai jos (am găsit-o pe net).
Nu trebuia sa o pierzi, nu trebuia sa o deteriorezi. Din cauza cauza asta lipeam scotch pe ea.

Ma duceam la magazin dădeam cartela, vânzătoarea întâi bifa cu sfințenie ziua pentru care mi-a dat pâine și insista cu pixul până când rupea scoth ul, ca nu cumva sa o mai folosesc încă odată în ziua aia.

Rația zilnica era de o jumătate de pâine de persoana. Eram 3 persoane în familie. Asa ca vânzătoarea tăia în fata mea o pâine pe jumate, ca să îmi dea rația pentru familie de 1 pâine jumate.

Acum am "evoluat" nu mai mâncăm pâine. Insa, atunci jumatea aia de pâine conta pentru omul de rand.

Nu doar pâinea era rationalizata, ci și altele. Uleiul, zaharul, etc. Parca era 1litru /kg pe luna. Nu mai țin minte exact și alea tot pe cartela se dădeau.

După 89, când s-au scos ratiile s-a constatat ca puteai sa cumperi câtă pâine, ulei și zahar voiai tu zilnic, pentru ca ratiile alea nu fuseseră introduse ca nu ar fi existat suficienta paine, zahar sau ulei sa cumpere poporul la discreție. Era doar un mod de control, iar instrumentul era acea cartela.

Și uite asa ma gândesc la Certificatul asta verde.

Cu ce e diferit fata de cartela de pâine?
Cu nimic, doar ca e o cartela de pâine avansata, adaptata noilor tehnologii.
Nu are nicio treaba cu combaterea transmiterii virusului, cum nici cartela de pâine nu avea nicio treaba cu cantitatea de pâine care putea fi produsa zilnic în România.

Nu știu dacă voi va mai aduceți aminte de cartela aia de pâine.
Eu îmi aduc. Poate pentru ca eram copil și m-a marcat semnificația ei zilnica in viata mea.

Pentru toată lumea devenise obișnuința: dai cartela primești jumătatea de pâine/om/zi. Nu își mai punea nimeni întrebarea: dar, de ce?

Pentru mine Certificatul asta verde are aceeași semnificație ca și Cartela de pâine de pe timpul comunismului.

De aia ma lupt și de aia insist.
Nu pot sa accept introducerea unui instrument care nu are legătură cu pretextul pentru care ni se baga pe gat.

Nu pot sa accept ca eu as putea fi de acord sa iau parte la instaurarea unui sistem de control modern.