Presa independentă și social media de azi spun că Drulă – junior, candidat USR la Primăria Generală a Capitalei, este fiul lui Drulă – senior, Gheorghe Drulă, el însuși securist sau asociat al unui ex-spion ceaușist acționând la Geneva, în anii 80, sub numele conspirativ de Claudiu Averescu. Mai mult ca sigur, acest ex-spion este generalul în rezervă Teodor Ilieș.

Drulă – senior este (sau a fost) „om de afaceri”, alături de niște ex-securiști de bine, așa cum s-a întâmplat cu toți securiștii cu bani de după Revoluție. Drulă - senior este (sau a fost) nr. 2 în compania Felix Telecom, deținută de generalul Teodor Ilieș. Felix Telecom face (sau a făcut) bani mai ales din contractele cu statul.

Pe vremea când era consilier al ex-premierului Cioloș, Drulă – junior făcea pe față intervenții de susținere a capitalului românesc, în persoana Felix Telecom, care avea niscaiva probleme în perfectarea și execuția unui contract de achiziție publică derulată de ministerul Educației (popular, se numește trafic de influență, dar nu ne mai luăm noi de la d-astea...).

Interesant este că atunci, pentru un interes privat, individual, Drulă – junior era cu capitalul românesc. Acum e cu capitalul străin și e cu „pro-europenismul”.  Și mai interesant este asociatul lui Drulă – senior era cu sovieticii, cu blocul estic, cu Tratatul de la Varșovia (militar, ostil NATO) și cu tratatul CAER (economic, ostil UE și SUA).

Acum, Drulă – junior este contra rușilor, vede ruși peste tot, vede rusofili și putiniști peste tot, chit că, până la 24 februarie 2022, ex – securiștii și odraslele lor au făcut foarte bănoase afaceri cu oligarhii lui Putin (și vor mai face și după pacea cu rușii, care va veni cândva, cumva).

Apropo de securiști de afaceri și de bine și de odraslele lor care sunt elitele auto-mandatate ale României de azi, cei care nu pot fi schimbați de la putere, că vin rușii ...

Iată ce scriam eu pe feisbuc în 3 februarie 2020, înainte de plandemie și cu mult înainte de războiul din Ucraina, când singura grijă a votanților bucureșteni ai usere era cum să diversifice mai mult și mai cool team – building – urile, flirtul la birou, city break – urile și marca de mașină luată în leasing:

„Securiștii și nomenklaturiștii lui Ceaușescu, slugi prea plecate ale sovieticilor, au făcut bani după Revoluție. Mulți și-au trimis odraslele în străinătate, la așa-zise studii. Copiii securiștilor sovietofili sunt acum la putere. Sunt securiști pe stil nou. Neo-sekuriști. Rusofobi. Au învățat ei pe acolo, prin cele străinătățuri, să dea vina pe ruși pentru tot ce nu reușesc ei. Oponenții și cei care îi critică sunt imediat etichetați "spion rus” sau, un pic mai puțin exagerat, "om al rușilor”.

Mai mult chiar, fug ca dracu’ de tămâie de eticheta de aliat sau partener al rușilor, deși se inghesuie la medalii de la serviciile secrete occidentale, dintotdeauna ostile României, și rup clanța ambasadei USA, la orice schimbare în societate.

Ca să nu mai vorbim că marile afaceri cu rușii din metalurgie, petrol și gaze (ca să dau doar trei exemple), unde România și românii au luat praful de pe tobă, au fost opera neo-sekuriștilor. Ca să știți la ce mă refer, vă dau trei nume : Lukoil, Alro, OMV Petrom.

Această idiosincrazie față de ruși ascunde impostura fiilor de securiști și o mare ipocrizie. Din nefericire, lumea îi crede, pentru că frica este cel mai bun combustibil.

PS: Sunt fiu de zidar. Ca să stau la liceu la cămin, a fost necesară plata unei chirii de 650 de lei pe lună, timp de 4 ani. Ca să o plătească, ai mei, cu tot cu cei doi frați, au făcut foamea, la propriu, uneori limitându-se la o pâine pe zi. A fost o investiție bună".

(acest text încă nu a fost șters de pe știripesurse, îl puteți găsi)

Iată, de asemenea, ce scriam pe tema „umanizării” securiștilor în 3 martie 2020, chestie care acum s-a transformat într-o adevărată mitologizare, un cult al fiilor de securiști, cu studii în străinătate …

„V-am spus cândva că, în mintea contorsionată (pe motiv de disonanță cognitivă perpetuă) a comuniștilor anti-comuniști cu accente nazi, există securiști buni și securiști răi. Acum, există și fii buni de securiști cumsecade.
Nu neg că au fost cazuri cumplite de oameni care au fost nevoiți să dea cu subsemnatul la Securitate, ca să își salveze viața sau familia. Dar acei oameni au fost expuși demult, încă din anii ’90 ai secolului trecut și mulți dintre ei au recunoscut, ieșind definitiv din viața politică/publică.

Cei mai mulți colaboratori ai Securității (în plan moral, ei fiind mai răi că securiștii propriu-ziși) au profitat din plin de privilegiile statului comunist, unde toți eram egali în sărăcie și în lipsă de șanse, cu excepția colaboratorilor benevoli ai Securitătii și a cadrelor de nădejde ale partidului comunist.

Aceleași privilegii, rente, monopoluri (și, ulterior Revoluției, hălci din economia naționala) le-au fost încredințate acelorași colaboratori veroși, voluntari, ai Securității, de regimul Iliescu. Din nefericire, președintele Constantinescu s-a declarat învins de sistemul mafiot întreținut de aceștia.

După 2000, în plină epocă Năstase, securiștii au pus piciorul pe gâtul economic, politic și social al țării.
Pentru neo-sekuritate, inventată odată cu protocoalele secrete justiție-servicii secrete, a fost ulterior foarte simplu să infesteze toată societatea, mai ales că avea la îndemână „inteligența” copiilor de securiști, școliți în străinătate pe banii furați de la noi, adunați de stat din taxele și impozitele noastre și redistribuite acestor șacali de statul capturat român.

Aceste odrasle de securiști, care au parazitat societatea civilă, au reușit ce nu reușise nici măcar Ceaușescu: să convingă mare parte din populație că Securitatea, comunismul de tip levier pentru rentieri si privilegiați, dictatura sistemelor de monitorizare și control al comportamentului uman, dictatura medicală și alte forme de totalitarism sunt bune pentru imunitatea de turmă.

De aceea, mare parte din populație este capabilă azi, fără să se rușineze când se uită în oglindă, să creadă sincer că există securiști răi, comuniști toxici, nazistoizi malefici și alte animale politice rele, dacă nu sunt „de driapta”, și securiști benefici, comuniști buni, nasitoizi fertili pentru democrație și alte animăluțe politice blânde, dacă înjură bine „ciuma roșie” și filosofează fără moleșeală pe tema m…ii. Mai mult chiar, dacă este posibil să îi acuzi pe unii că sunt fii, fiice, rude, amanți/amante de astfel de animale politice, în cazul securiștilor buni sau al fiilor de securiști cumsecade, trebuie neaparat să fie judecat omul, și nu tatăl omului.

În final, două mesaje pentru sekuristofili:

- (I) cei care au fost păsuiți de sistem până acum în privința adevăratei lor identități sunt dintre cei mai răi și mizerabili membri ai unei comunități care se vrea onestă, luptătoare anti-corupție, democratică și progresistă, căci au fost colaboratori ai securiștilor și, în același timp, purtători ai unei măști respectabile, de familist, antreprenor, om politic de „driapta” etc;

- (II) dacă ești fiu de securist și vrei să faci politică, spui asta din timp, blamezi Securitatea, îți pui cenușă în cap, dar nu dai în judecată lumea pentru că te arată cu degetul ca fiind progenitură de securist.

PS: Priviți expresia auto-mulțumită, privirea superioară, zâmbetul zeflemitor, à la Rhett Buttler*, ale fiilor de securiști când ne explică ei cum e cu economia libertariană, finanțele publice orientate către privat și nu către prostii socialiste ca educația și sănătatea, lupta anti-corupție care nu duce niciodată la eradicarea corupției, ci la întărirea puterii și averii corupătorilor și a mituitorilor. O să vedeți „educația” din familie, de stăpân și/sau vătaf asupra iobagilor. Dacă mulți adulatori ai odraslelor de securiști nu sunt deranjați de acest ciocoisim care vede în ei doar niște iobagi sau slugi prea-plecate, noi, ceilalți, nu putem lăsa acest gen de comportament să se perpetueze.

PPS: Sunt fiu de zidar.

*Rhett Butller este un personaj din „Pe aripile vântului", de Margaret Mitchell, care s-a îmbogățit din comerțul de război, atât cu sudiștii, cât și cu nordiștii. În prealabil declanșării Războiului Civil american, individul reușise să pătrundă în „lumea bună” a stăpânilor de sclavi din Atlanta, Georgia. Îi disprețuia, dar nu s-a considerat deloc ofensat de milioanele făcute din comerțul de război cu ei (concomitent cu comerțul de război făcut cu nordiștii)”.

(acest text se regăsește încă pe site-ul cotidianul, încă nu a fost șters de noii proprietari)