Zilele acestea, echipa arheologului Sergiu Musteata a decis să demareze pe cont propriu săpăturile arheologice și a scos la suprafața ruinele celei mai vechi Biserici din Chisinau -Sfântul Nicolae Domnesc (sec. XVII). Biserica a fost ridicată in centrul fostului Târg, fiind ulterior distrusă la ultima invazie tătară. 

Informațiile despre existența acestui lăcaș bisericesc datează din secolul al XVIII – lea. Inițial, purta hramul Sfântul Nicolae și era menționată în documentele istorice și ca Biserica Domnească, fiind construită pe domeniul domnesc. În rezultatul unei bătălii date pe aceste locuri în timpul războiului ruso-turc din 1736-1739, biserica a fost distrusă/ruinată. Pe locul fostei biserici, în vara anului 1741, domnul Țării Moldovei Grigore Ghica i-a permis lui Lupu Năstase, fost agă și fost serdar de Orhei, să reclădească din temelie o nouă biserică, lucrările de construcție fiind terminate în toamna aceluiași ani, când la sfântul lăcaș au fost rânduiți să slujească 2 preoți și un diacon.

La distanța de cca 6 decenii, pe temeliile vechi ale bisericii Sfântul Nicolae, în anii 1802-1806, frații Măcărescu – maiorul Ioan și serdarul Teodor – fiii protopopului Constantin Măcărescu, au rezidit o nouă biserică, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Inscripția ctitoriceacă din 1806 menționează: în târgul Chișinăului, ținutul Lăpușnei din nou și din temelie ziditu-s-a această biserică, pe locul vechii biserici a Sf. Nicolai… În cinstea Sf. Voevozi, ca să apere orașul și zidirea aceasta în veci.

În peisajul architectonic al orașului, noua construcție se prezenta ca un veritabil monument al artei moldovenești, arhitectura lăcașului bisericesc fiind influențată de stilul baroc al bisericii cu hramul Duminica Tuturor Sfinților (Biserica Banu din Iași), construită în anii 1799-1800. Ceea ce deosebea edificiul de la Chișinău de construcția de la Iași erau dimensiunile lui mai mici.

Plasată în centrul târgului, bogat și frumos ornamentată (cu icoane noi, pictate în stil neoclasic de pictorul Eustatie Altini, în deosebi  - Icoana Tuturor Sfinților, dar și Icoana Maicii Domnului cu pruncul în brațe, cu o vechime de aproape o sută de ani, provenind de la vechea biserică Sf. Nicolae), cu catapeteazma aranjată în 3 registre, sculptată în stil baroc; cu cruci de mare valoare, veșminte preoțești precum și alte podoabe și vase de aur și argint necesare pentru oficierea slujbelor – toate acestea luate împreună, așezau așezământul cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil în fruntea lăcașelor bisericești din orașul Chișinău.

La momentul înființării Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului (1813), biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil a fost aleasă ca reședință mitropolitană/episcopală, fiind ridicată la rangul de catedrală, păstrându-și acest statut până în anul 1836, când a fost terminată construcția catedralei Nașterea Domnului. Deși după această dată, biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil revine la statutul de biserică parohială, în conștiința enoriașilor ea s-a păstrat cu denumirea Soborul vechi/Catedrala veche. Memoria colectivă a fost determinată de mai mulți factori bisericești și culturali: 1. aici au oficiat servicii divine primii ierarhi ai Basarabiei – mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni și episcopul Dumitru Sulima; 2. în preajma bisericii mult timp s-a aflat reședința mitrololitană/episcopală, iar începând cu anul 1906, în fosta reședință a primului ierarh al Basarabiei, a funcționat un bogat muzeu bisericesc și o bibliotecă de carte bisericească;  3. în clădirile din jurul bisericii, mitropolitul Gavriil Bănulescu – Bodoni a organizat Tipografia Exarhicească, în care, între anii 1814-1870, s-au tipărit primele cărți de cult și didactice din Basarabia, în limbile română/moldovenească și rusă.

În această biserică, în perioada interbelică, a slujit preotul cărturar Paul Mihail, prin strădaniile căruia, la 27 aprilie 1942, în fostul palat mitropolitan, a fost redeschis muzeul bisericesc. Biserica a avut de suferit în anii celui de-al Doilea Război Mondial: în vara anului 1941 a fost distrusă casa parohială, iar în urma bombardamentelor din iunie 1944, de la bombele căzute în preajmă bisericii a fost deteriorat acoperișul și au crăpat pereții pridvorului.

În primul deceniu postbelic, biserica și-a continuat activitatea, ba mai mult, având în vedere valoarea ei istorică a fost declarată, formal, sub ocrotirea statului.

La 7 septembrie 1959, biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil a fost exclusă din Registrul monumentelor de istorie și cultură, astfel declanșându-se mecanismul distrugerii și dispariției unui edificiu de cult cu o istorie bogată de peste două secole. Decizia respectivă a fost adoptată pe fundalul noului val de lichidare și închidere a mănăstirilor și bisericilor de către autoritățile sovietice și de luptă a acestora împotriva religiei și intensificării educației ateiste a populației, dar și de faptul că în acest an, în imediata apropiere a bisericii, a fost înălțat „monumentul eroilor comsomoliști, căzuți în luptele pentru eliberarea Moldovei” (sculptor – L. Dubinovski, arhitect – F. Naumov).

În contextul sistematizării urbane și trasării bd. Tineretului (ulterior, bd. Renașterii, actualmente – bd. Grigore Vieru), printr-o decizie a Comitetului Executiv a Consiliului Orășenesc Chișinău, vechea catedrală a fost demolată în 1963, inclusive și casa parohială care aparținuse initial vameșului Toader Sabău. Pe locul fostei biserici, în 1965, a fost construit Cinematograful „Moscova” (arhitect – N. Kurunnoi). Actualmente, acest edificiu găzduiește Teatrul Național Eugene Ionesco.

După descoperirea ruinelor Muzeului Bisericesc, a li fost scoase la suprafața și vestigiile vechii Biserici Domnești, care reprezintă locul de naștere spirituală a orașului Chisinau.

Asociația „Monumentum” va încerca să pună în valoare aceste vestigii prin ridicarea pereților în piatră peste nivelul de călcare, pentru a contura porțiunea zidurilor Catedralei și pentru a le include în circuitul turistic a nucleului istoric medieval al Chișinăului (De la Chișinăul mediavel  la Chișinău interbelic).