ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Nedesemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru la 28 de zile de la încheierea consultărilor politice (23 iunie) reprezintă o gravă neîndeplinire a unei obligații constituționale de către Președintele României.

De aceea Curtea Constituțională trebuie să fie sesizată, pentru că e singura autoritate care îl poate forța pe președinte să își îndeplinească obligația de a desemna un candidat, cum a mai facut-o în trecut.

Art. 103 alin. (1) din Constituție stabilește că, în urma consultărilor „Președintele României DESEMNEAZĂ un candidat pentru funcția de prim-ministru”.

[  ] Textul constituțional nu folosește formula „POATE DESEMNA”, ci instituie o obligație de a acționa, de a face ceva, de a decide. Deci consultările cu partidele politice trebuiau să se finalizeaze cu o desemnare de candidat, pentru că ele nu reprezintă doar un act formal de curtoazie, nu este un simplu schimb de opinii politice.

Nici inexistența unui termen expres în care Președintele trebuie să facă o desemnare nu schimbă natura obligatorie a acesteia, o spune expres chiar Curtea Constituțională (Decizia 504/2019):

„lipsa unui text în Legea fundamentală. care să instituie un termen imperativ (...) nu poate fi interpretată în sensul tergiversării sine die a îndeplinirii acestei obligații constituționale”.

Mai mult, președintele NU POATE PUNE CONDIȚII pentru a face o desemnare (faceți majorități, împăcați-vă, fără AUR sau oricare altele), pentru că, așa cum corect spunea actualul președinte al CCR într-o opinie separată",
"Faptul că în cadrul consultărilor unele formațiuni politice s-ar fi prezentat cu liste de potențiali susținători, în vreme ce alte formațiuni politice nu ar fi prezentat astfel de liste de susținători este lipsit de relevanță juridică, pe de o parte pentru că procedura prevăzută de art. 103 din Constituție NU PREVEDE o astfel de exigență, iar de pe altă parte pentru că susținerea acordată unui candidat sau altuia SE PROBEAZĂ PRIN VOT ÎN PLENUL PARLAMENTULUI și nu prin declarații politice de intenții viitoare." (Decizia 85/2020).

În aceste condiții, după 28 de zile de la consultările politice din 23 iunie, lipsa desemnării unui candidat pentru funcția de prim-ministru reprezintă o omisiune constituțională gravă și sugerează că președintele României folosește procedura de la art.103 într-un scop contrar scopurilor pentru care a fost instituită, formarea unui Guvern și rezolvarea crizei guvernamentale. 

Curtea Constituțională, sesizată cu un conflict juridic de natură constituțională, ar constata probabil ușor cele de mai sus și ar   stabili obligația Președintelui de a proceda la desemnarea prevăzută expres de art. 103 alin. (1).
Obligația sesizării Curții Constituționale și deci de a salva starea de constituționalitate le revine următorilor (art. 146): președintelui Camerei Deputaților, președintelui Senatului și președintelui Consiliului Superior al Magistraturii.