Mircurea trecută, când m-am întors de la reședința ambasadorului Japoniei, unde a avut loc o conferință de presă și o recepție, eram un pachet de nervi. Am zis să nu scriu, că nu pot fi obiectivă și e păcat de strădania japonezilor, care sunt fără cusur. Veți afla la final ce mi-a făcut nervii praf. Nu e doar o modalitate de a vă capta atenția, veți vedea că este importantă desfășurarea evenimentelor.

La sfârșitul anului trecut, când am fost în Japonia, am ajuns și la Osaka. Toată aventura incredibilă trăită acolo, unde, într-adevăr, este o altă lume, o voi scrie cândva. Sper.

La Osaka, spre deosebire de Tokyo și Kyoto, atmosfera e mai comercială, chiar dacă gheișele aduc un aer exotic. Și teatrul tradițional are un loc aparte, pentru că este un fenomen unic.

Însă, în acest an, în centrul culturii si comerțului japonez, fosta capitală și reședință a împăratului, are loc expoziția mondială care va lăsa omenirea cu gura căscată. Este prima expoziție din lume care are loc pe mare, adică pe apă. Conceptul este de un inel gigantic în interiorul căruia vor fi amplasate pavilioanele țărilor participante, care simbolizează faptul că „lumea este una”.

Generos mesajul japonezilor, că suntem toți o apă și-un pământ, chiar dacă ei vin cu mașini zburătoare, plăți pentru cumpărături folosind recunoașterea facială și multe ale minuni tehnice, iar noi încă avem școli cu WC în fundul curții.

Miercuri seara, așa cum spuneam, la reședința ambasadorului a avut loc o conferință, la care a fost prezentat stadiul pregătirilor marelui eveniment, care începe în 13 aprilie și durează 184 de zile.

A fost prezent și reprezentantul României, însoțit de ajutoare. Ferdinand Nagy, comisar pentru Expo Osaka 2025.

Noroc că am fost în Japonia și am învățat taina plecăciunilor, dat fiind faptul că gazdele, tot personalul diplomatic, cred, s-au întrecut în a ne primi cu prietenie. Și zâmbete, dar asta e firesc la ei.

Prima dată s-a făcut prezentarea expoziției de japonezi. Tema este „proiectarea unei societăți viitoare pentru viețile noastre”. Totul se concentrează pe viitor: cum trăim, cum salvăm Viața. Organizatorii estimează că vor fi peste 28 de milioane de vizitatori, s-au vândut milioane de bilete încă din 2023.

Aici găsiți detalii și fotografii, este ceva cu adevărat fabulos. https://www.expo2025.or.jp/en/

Să revenim la România. Domnul Nagy a bătut câmpii câteva minute bune, de parcă eram la un seminar motivațional: să fie bine și pace-n lume, România sprijină, e de partea binelui, blablabla.

Japonezii au prezentat ceva concret, noi, vorbe-n vânt.

Ceva concret a prezentat și domnul comisar: mascota noastră, pelicanul Haru.

Și scheletul pavilionului, dar asta era mai puțin important, că doar nu ne imaginam că românii vor sta într-o barcă. Evident, a fost întrebat ce duce România concret. Eu, recunosc, am fost chiar răutăcioasă și am zis că în afară de hore, ii, ițari, mici și sarmale, ce mai avem? A zis că avem și chestii de înaltă tehnologie, dar nu a intrat în detalii. Bănuiesc că de spaimă nu facem dezvăluiri, să nu ne fure japonezii proiectele, cei care ne-au prezentat mașini zburătoare și care fac acest grandios și unic eveniment pe apă. Suntem mai discreți și când vine vremea, pac rupem gura târgului.

Domnul Nagy a dat un exemplu, de m-am prăbușit sub scaun. A zis că, de exemplu, la expoziția din Dubai, România a dus apă și a avut un succes fulminant. Am dus apă în deșert și am oferit-o vizitatorilor. Vă dați seama ce simbol puternic? Cam asta a zis domnul comisar, nu am pus ghilimele, că nu l-am citat exact.

Ideea este că nici pavilionul nu este autohton, l-au luat din Franța.

„Structura a fost făcută în Franța. Se lucrează în Japonia cu muncitori din România, muncitori români. Am aflat când am fost în Japonia. Francezii, pentru că este o firmă din Franța, lucrează cu muncitori români pe care i-au adus în Japonia să lucreze la pavilionul României. E o chestie inedită, e o chestie de mândrie, până la urmă”, a spus domnul Nagy și acum l-am citat exact. Costă 20 de milioane de lei. Și românii sunt doar mână de lucru, ca la lohn. Tot bugetul este de 64 de milioane de lei.

L-am mai întrebat cum află lumea de noi, în caz că mergem cu ceva interesant. A zis că România are contract cu o televiziune din Japonia. Poate vom vedea și ce vor vedea japonezii, un clip, bănuiesc. Făcut de niște băieți deștepți pe bani mulți.

La Tokyo, am fost, firesc, și la ambasada României. E.S. domnul Ovidiu Raețchi, ambasadorul, a spus, printre altele: „Parteneriatul strategic România-Japonia are un pilon strategic, inclusiv în zona de energie. România poate să devină o poartă de intrare și un partener pentru tehnologii avansate pe care cercetătorii japonezi le au deja în dezvoltare”. E firesc, e diplomat, datoria lui este să ne facă să credem că o floare ofilită este o minunăție înfloritoare.

L-am întrebat pe E.S. domnul ambasador al Japoniei, Takashi Katae, care mai e faza cu parteneriatul ăsta, mai ales pe energie, unde ne socotim crème de la crème.

Când întrebi ceva un diplomat, nu te aștepți să primești un răspuns șocant. Doar cel al Ucrainei a zis de cancelarul Germaniei că este un „cârnat opărit”, dar ucrainenii sunt mai nervoși și li se iartă orice.

Cu zâmbet larg, desigur, domnul ambasador a spus că e grozavă colaborarea, că forumul energetic i-a ajutat pe japonezi să afle despre români etc. Stai așa! La cum ne prezentăm, ne-am fi așteptat ca japonezii să ne roage să-i alegem pe ei.

În fine, să punem această pălăvrăgeală inutilă pe seama faptului că suntem balcanici și pragmatismul japonezilor pe seama faptului că sunt de pe altă lume, una din viitor.

După conferință, a urmat recepția. De fapt, preludiul a constat în discursuri lungi, care au ucis orice pasiune. A fost prezent și veșnicul Borbely Laszlo, fără de care niciun guvern nu poate supraviețui. (Despre Borbely am niște povești cu Azomureș, dar le las pe altădată).

Deși recepția era programată la ora 17, și japonezii s-au ținut de program, ai noștri au început să vină după sfertul academic, că nu știu cine dracu i-a învățat că e de bon ton să întârzie.

Și au început să vină mașini de la instituțiile statului, din care descindeau cucoane coafate și înțolite ca de bal la căminul cultural. Că eu am ieșit, n-am mai suportat discursurile și le-am văzut. Exact în ziua în care Ilie Bolojan a anunțat reformă, cheltuieli tăiate. Fix pe el l-am avut în gând, pe Bolojan, când i-am spus unei cucoane că putea veni cu metroul, că-i aproape. Ea a crezut că sunt o cetățeană care caută gâlceavă și mi-a replicat: „Cu metroul să mergeți dvs, că pensionarii au gratuitate. Eu sunt funcționar al statului și mă respect”.

E, asta mi-a pus capac și am plecat.

Dacă va ieși bine, și chiar aș vrea să iasă, eu voi scrie un text elogios și voi recunoaște că am acționat după principiul care m-a consacrat: Când sunt bună sunt bună, dar când sunt rea sunt și mai bună.