ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Am făcut o glumă, destul de groasă, despre președinte (cea din titlu).

Unii s-au amuzat, alții cu o furie sfântă, mi-au bătut obrazul. Cum e posibil, domnule popă, cum să ne batem joc, unde e sfințenia, dacă și popii fac așa, suntem mâncați (sic).

Fraților, misiunea de preot, cea mai nobilă de pe pământ, nu exclude simțul umorului, mai ales față de tine însuți. Suntem oameni, mai râdem, glumim, ne revoltăm de nesimțirea unora, ne plângem, comentăm, așa ca voi.

Fosilizarea sacrosantă a sacerdotului, tabloidizarea în relicvar, idolatria unei iluzii veșnic încruntate, părerea falsă că noi preoții, ar trebui să stăm atârnați la jumătate de metru de pământ, în levitație, toate astea sunt o ucidere ritualică a preoției în inimă.

Cine mă cunoaște, știe ce simț al umorului am. Puțini au reușit să nu pufnească în râs, dacă eu am vrut asta.

Asta nu exclude sobrietatea absolută în Liturghie, seriozitatea când ai sufletele oamenilor în palme, solemnitatea dumnezeiască a unirii în har cu Creatorul.

Vă rog, nu ne mai puneți un bold în spinare și nu ne mai puneți în insectarul sacralității închipuite. Suntem oameni de țărână, care, absolut nemeritat, primim suflarea Duhului Sfânt în față, și asta ne face să viem.