Cei care au ieșit în stradă zilele astea protestează față de măsurile de tip pușcărie care le-au înghețat viața, visele și voința de a trăi, dar și contra corporațiilor care le-au distrus treptat locurile de muncă și șansele de a face niște venituri dintr-o activitate oarecare.  Șomajul extrem este cel mai grav și răspândit în rândurile celor cu vârsta de sub 30 de ani, cei care au ieșit în număr foarte mare în stradă. 

Dar se protestează, mai ales, contra statului - gardian de penitenciar și amic la cataramă al corporațiilor. Statul român de sub talpa lui Werner, a lui Cîțu, a lui Orban și a lui Arafat este un stat care le asigură marilor corporații nu numai câștiguri fabuloase, în timp ce falimentează și trimite în șomaj și sărăcie tot restul lumii, ci și monopoluri, rente și privilegii neo-feudale, regim fiscal paradisiac, iertări de datorii și chiar ajutoare de stat oferite cu mărinimie pe seama sărăciei și a îndatorării noastre pe decenii de acum încolo. Datorii făcute nebunește de iresponsabilul Cîțu, cel care ieșea la protestul "educaților” din august 2018 cu un tricou pe care scria "nu luăm prizonieri”, evident, cu haștag. 

Este ceva profund și organic aici, o trezire împotriva capitalismului low road practicat în România, care este o combinație toxică de comunism centralist cu fascism corporatist și cu accente hitleriste. Un iacobinism sanitar-milițienesc cu evidente tușe totalitariste. 

Ce vedem pe internet și la tv zilele astea seamănă izbitor cu protestele vestelor galbene din Franța, care tind tot către un capitalism high road, anti-globalist și suveranist. 

Și, cel mai important, sunt proteste spontane, naturale, nestârnite, nefinanțate și nepromovate intens la tv de nicio organizație militantă globalistă sau progresistă. 

Vă spun, lumea se schimbă, în sfârșit. Noua normalitate și marea resetare vor fi curând aruncate la lada de gunoi a istoriei.