ANALIZĂ DE POLITICĂ EXTERNĂ: RISCUL RUPTURII DINTRE ROMÂNIA ȘI STATELE UNITE ALE AMERICII – UN SEMNAL DE ALARMĂ SUBEVALUAT

România, prinsă între Bruxelles și Washington

Alegerile prezidențiale recente din România au generat nu doar tensiuni interne, ci și o criză latentă de politică externă, cu potențialul de a deteriora grav relația strategică dintre București și Washington. Articolul publicat de Gavin Wax în Townhall pe 26 mai 2025 ridică un semnal de alarmă puternic privind modul în care Uniunea Europeană ar fi intervenit în procesul electoral din România, exercitând presiuni pentru impunerea unui candidat „acceptabil” și eliminarea unor voci incomode din spectrul politic conservator.

Acuzațiile sunt grave: de la anularea primelor alegeri pe baza unor presupuse influențe rusești, până la implicarea directă a oficialilor francezi în solicitări de cenzură a opoziției prin platforme sociale precum Telegram. Fostul favorit Călin Georgescu a fost exclus din cursă prin inculpări penale, iar în final, candidatul centrist Nicușor Dan a fost declarat câștigător în condiții contestate de opoziție și considerate dubioase de observatori internaționali.

Această criză electorală s-a suprapus peste alte semnale tot mai evidente ale unei izolări geopolitice treptate a României față de Statele Unite. Printre acestea, se numără:

• lipsa consultării partenerilor americani în chestiuni de interes strategic;

• alinierea fără rezerve la pozițiile decise în nucleul dur al UE, în detrimentul echilibrului transatlantic;

• ezitarea autorităților române de a reacționa la acuzațiile de ingerință externă;

• diminuarea vizibilă a participării active în formate regionale promovate de SUA, cum ar fi Inițiativa celor Trei Mări.

Tăcerea Washingtonului: un protest diplomatic discret

Cel mai elocvent semnal al acestei răciri este tăcerea oficială totală a administrației Trump în fața rezultatelor alegerilor din România. Nici președintele Donald Trump, nici vicepreședintele J.D. Vance, nici Departamentul de Stat și nici ambasadorul SUA la București nu au transmis vreun mesaj oficial de felicitare noului președinte ales – un gest care, în diplomația occidentală, constituie o cutumă esențială între aliați.

Această absență nu este întâmplătoare. În limbaj diplomatic, lipsa unei felicitări echivalează cu o formă de contestare a legitimității procesului sau, cel puțin, cu exprimarea unei rezerve profunde. Tăcerea devine astfel un act deliberat de distanțare, un protest fără cuvinte dar cu o încărcătură simbolică uriașă.

Ceea ce accentuează gravitatea acestui gest este faptul că el provine nu de la o administrație ostilă, ci de la una prietenoasă – aceeași administrație Trump care a întărit prezența NATO pe flancul estic, a promovat proiecte energetice comune și a considerat România un partener esențial în arhitectura regională. Dacă chiar această administrație evită un gest de protocol elementar, înseamnă că la Washington se consideră că România s-a îndepărtat periculos de valorile democratice și de traseul predictibil al politicii externe.

Riscul real al unei rupturi strategice

Într-o lume în care competiția geopolitică este în plină reașezare, România riscă un „divorț geopolitic” de Statele Unite – adică pierderea treptată a încrederii celui mai puternic aliat occidental, într-un moment în care sprijinul american este vital pentru securitatea și dezvoltarea țării.

Consecințele pot fi multiple și profunde:

• Reevaluarea cooperării militare și de informații, inclusiv în cadrul NATO și în parteneriatele bilaterale de apărare;

• Încetinirea sau redirecționarea investițiilor americane în sectoare strategice precum energie, infrastructură critică, digitalizare sau apărare;

• Marginalizarea României în relația transatlantică, cu un impact negativ asupra influenței noastre în organismele internaționale.

Cum poate România recâștiga încrederea SUA

Pentru a evita deteriorarea ireversibilă a parteneriatului strategic cu Statele Unite, România trebuie să acționeze cu responsabilitate și claritate. Iată câteva măsuri concrete:

1. Recunoașterea publică a relației strategice cu SUA ca pilon de securitate națională

Noul președinte trebuie să afirme clar și ferm că relația cu Statele Unite este esențială pentru România și nu poate fi subordonată jocurilor de putere din interiorul Uniunii Europene.

2. Inițierea unei anchete independente asupra ingerințelor externe în procesul electoral

Informațiile furnizate de Pavel Durov, conform cărora i s-a solicitat cenzurarea opoziției la cererea unor servicii europene, trebuie investigate cu maximă transparență pentru a restaura încrederea partenerilor externi.

3. Vizite diplomatice de urgență la Washington

O delegație la nivel înalt condusă de președinte și ministrul de externe ar trebui să meargă în SUA pentru a reconfirma angajamentele bilaterale și pentru a reseta relația într-un cadru de încredere reciprocă.

4. Reechilibrarea discursului oficial față de UE

România trebuie să își mențină angajamentele europene, dar să demonstreze independență în fața unor decizii controversate ale birocrației de la Bruxelles, reafirmând primatul interesului național și al valorilor democratice autentice.

5. Relansarea unei platforme româno-americane de cooperare strategică

România ar trebui să propună deschiderea unui nou format de dialog cu SUA în domenii cheie: energie (inclusiv nucleară civilă), infrastructură digitală, AI, securitate cibernetică și cooperare militară. Acest pas ar oferi garanții reale de stabilitate și ar repoziționa România ca un partener activ, nu reactiv, în regiune.

România se află într-un moment critic de politică externă, în care tăcerea Statelor Unite nu trebuie tratată ca un simplu detaliu protocolar, ci ca un avertisment strategic. Într-un context regional exploziv, marcat de presiuni rusești, instabilitate în Balcani și nesiguranță energetică, România nu-și poate permite pierderea sprijinului american.

Fereastra de oportunitate încă este deschisă, dar se îngustează rapid. Este momentul pentru decizii clare, reforme autentice și o repoziționare lucidă în arhitectura internațională. Altfel, riscăm nu doar izolarea diplomatică, ci și un recul istoric al statutului nostru geopolitic, câștigat cu greu în ultimele două decenii.

P.S.: România, înainte de toate!