Biserica suntem noi, toți, de la bătrânelele de la țară, care "bântuie” prin cimitirele "de la mar’nea satului” să ducă lumină și să tămâieze, cu lumânări firave și căni de lut, în noaptea de Înviere celor duși la Dumnezeu, până la marii doctori-savanți care spun o rugăciune înainte de a intra să salveze un om printr-o grea operație!

Suntem noi, cu tâmpeniile noastre, suntem noi care mai înjurăm-mai blestemăm-mai fumăm-mai bețivim-mai preacurvim, suntem noi, cu frământările, îndoielile și rupturile noastre interioare, periodice, cu greșelile noastre – mici sau mai mari – cu spaimele noastre, cu răutățile noastre, cu frica noastră de moarte!

Dar Biserica suntem noi cu iubirile noastre, cu dragostea noastră pentru Hristos și oameni, cu mila față de cei mai amărâți ca noi, față de toți năpăstuiții, de toți suferinzii, de toții copii înfometați, de toate femeile chinuite, noi cu milosteniile noastre!

Biserica suntem noi, dimpreună cu Prefericitul Părinte Daniel și cu Înaltpreasfințitul Teodosie al Tomisului, împreună cu Sfântul Sinod! Biserica suntem noi, cu Mitropoliții – Înalțipreasfințiții Părinți – Teofan al Moldovei și Bucovinei, Laurențiu al Ardealului, Andrei al Clujului, Maramureșului și Sălajului, Irineu al Olteniei, Ioan al Banatului, Petru al Basarabiei și ai celor trei mitropolii ortodoxe ale românilor din străinătate. Suntem noi, laolaltă cu părinții și mirenii din Adunarea Națională Bisericească și din Consiliul Național Bisericesc.

Voi nu vedeți ce frumos suntem adunați toți la un loc, lângă Hristos, nu vedeți că suntem ca un mănunchi în Biserica noastră?! Nu vedeți că Biserica este Țara?!

"Biserica nu înseamnă pietre și cărămizi, ci credință și viață, ea este vie în întregime.” spune Avva Paisie Aghioritul. Iar mărturisitorul iubirii de Credință, de Neam și Țară, Petre Țuțea, ne-a lăsat, printre alte moșteniri prețioase: ”În afară slujbelor Bisericii nu există scară către cer. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea și omul. În biserică afli că exiști. Ce pustiu ar fi spațiul dacă n-ar fi punctat de biserici!”

Nu vă luați după demențele, diavolismele televizoristice, nu vă lăsați purtați de nas de toți smintiții veacului cu atacurile lor nenumărate! Nu vă dați seama că doar diavolul lucrează prin ei?! Doar-doar veți alege, asta vor ticăloșii, cu siguranță: Sfântul Sinod sau ÎPS Teodosie!!! Dacă reușesc să vă determine să alegeți – acolo unde nu trebuie ales! – prin breșa făcută ni se va scurge Țara! Asta vor de fapt: Biserica Ortodoxă Română este ultima redută, ultima stavilă în calea diavolilor – cei din conducerea Statului, din Parlament, din ong-uri și partide politice, de aici și de aiurea!

Deocamdată Țara încă mai este a noastră și asta se datorează Bisericii noastre și Părinților noștri! Iar asta îi scoate din minți pe netrebnici! Biserica este ceea ce n-au reușit să ne ia – după ce ne-au luat aproape tot! Ne iau sufletele copiilor, ne iau bunul-simț și buna creștere, ne iau pâinea, ne iau sănătatea și viețile!

Voi nu vedeți pe câte căi, prin câte modalități, care mai de care mai diavolești, mai perverse, mai nenorocite caută să ne rupă în bucăți - Țară și Oameni?! Doar Biserica noastră le stă în cale!

Mie nu-mi este teamă și nici voi n-ar trebui să mai aveți temeri: de-a lungul veacurilor, Biserica noastră a fost puternic atacată – de turci, de Occident, de comuniști și de toate leprele pământului. Și am rezistat! Vom rezista și acum, trebuie să rezistăm, mai ales acum!

Pentru că, spune Cuviosul Paisie, „Biserica este a lui Hristos și Acesta o conduce. Nu este lăcașul zidit din pietre, nisip și var de către credincioșii evlavioși, care poate fi pierdut de focul păgânilor, ci este Însuși Hristos: <> (Matei 21, 44)”.

Numai Biserica nostră a păstrat vii sufletele și figurile lui Vodă Viteazul, lui Ștefan, lui Brâncoveanu și feciorilor lui, martirilor din temnițe, lui Valeriu Gafencu, lui Petre Țuțea, Mareșalului și câtor alți și alți... Cât o Scară la cer!