ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În 2014, a fost un mare motiv de mîndrie pentru Iohannis și liberali faptul că au știut să folosească din plin Facebook la influențarea alegerilor. Candidatului Iohannis îi înfloriseră peste noapte milioane de urmăritori, cu zeci de milioane de mesaje de susținere, iar democrația a triumfat. Azi, aflăm că e o mare rușine și un mare pericol pentru democrație faptul că unui alt candidat, Călin Georgescu, i-au bubuit peste noapte milioane de mesaje pe Tiktok. Unde se află adevărul?

În primăvara acestui an, reamintim, PNL și PSD au ridicat problema pericolului pe care l-ar ridica Tiktok pentru alegeri, vehiculîndu-se intens varianta interzicerii acestuia pe teritoriul României.


Asta pentru că în 2014 nu s-a mai agitat nimeni să interzică imixtiunea unei rețele sociale în alegeri, ba chiar atunci a fost un motiv de mare mîndrie modul în care candidatul Iohannis a exploatat Facebook pentru victorie.
Și reaminteam în respectivul articol cîteva elemente.

Contul Facebook al lui Klaus Iohannis avea 500.000 de like-uri în primul tur de scrutin, iar ulterior cifra s-a triplat, practic. În fiecare zi de campanie creștea masiv numărul de likeuri, după se vede din tabelul de mai joc.
 
 
 
”Un milion de like-uri este o cifră care l-a diferențiat pe Iohannis în rândul politicienilor europeni, însă el reflectă mult mai mult de atât, dacă ar fi să vorbim tehnic, nu este o performanță din cale afară acest milion de like-uri, dar ce stă în spatele lui sunt niște cifre mult mai mari, doar pe ultima lună avem peste 465 de milioane de afișări de pagină, aproape jumătate de miliard, peste 13 milioane de vizitatori unici, este o rată la care nu speram, dar pe care o consider o consecință firească a felului în care s-a dus campania, cel puțin în mediul online” declara într-un interviu Ioan Dan Niculescu, unul dintre șefii gherilei digitale a lui Iohannis. ”Am focusat foarte mult pe domeniul online pentru că ne domină viața de zi cu zi și dacă aveam de transmis un mesaj unui public țintă, ne-a fost simplu să vedem că o majoritate a românilor sunt activi în mediul online, vorbim de peste șapte milioane de utilizatori Facebook” mai spunea el.

Doi ani mai tîrziu, acesta murea prematur într-un accident și acela a fost unul dintre cele 2-3 momente în 10 ani cînd președintele Iohannis a postat un mesaj de condoleanțe pe Facebook, semn al importanței pe care o avusese munca lui Niculescu în campania sa.

”Împreună, am câștigat bătălia aici, pe Facebook! Vă mulțumesc pentru această victorie! Sunteți acum cea mai mare comunitate formată în jurul unui om politic din mediul online! Împreună, atât de mulți și de puternici, suntem de neînvins! Astăzi CÂȘTIGĂM!” a scris Iohannis pe Facebook după victorie.
 

În altă postare, scria noul președinte:

”Peste un milion de oameni sunt acum alături de mine pe această pagină! Sunt copleșit, dar foarte fericit. Vă mulțumesc din suflet. Voi sunteți cei ce au dat ecou atât de puternic vocii mele în ultimele luni, voi sunteți cea mai mare comunitate din jurul unui om politic din Europa. Voi ați scris istorie! Dragii mei, de acum, noi nu mai suntem doar o comunitate, ci o echipă. Suntem o echipă de mai mult de un milion de oameni uniți de credința, respectul și iubirea lor pentru România!”.

Ori ”Peste 1.000.000 de oameni în cea mai puternică echipă din Europa”.
 
 
Deci, candidatul Klaus Iohannis și al său partid au folosit Facebook în mod oficial pentru a influența alegătorii și a cîștiga președinția. ”Social media a cîștigat președinția pentru Klaus Iohannis” titra inclusiv presa externă la acea vreme.

Atunci a fost bine ca o rețea socială să se implice politic masiv, să cheme românii la vot, să le inducă pe cine să voteze, să desființeze adversarii candidatului Klaus Iohannis al PNL etc.

Acum, implicarea rețelelor e un pericol național, trebuie luate măsuri de interzicere temporară ori chiar definitivă șamd. Asta pentru că ele nu mai trag în direcția ”corectă” conchideam în articol.

Acum, întrebarea e mai actuală și mai fierbinte ca oricînd: de ce un candidat prezidențial merită lăudat pentru exploatarea mediului digital, iar altul merită pus la zid pentru același lucru?