Cu praful abia așezat peste urne și cu prezența la vot de 79,5%, cea mai mare din istoria postcomunistă a Ungariei, victoria istorică a lui Péter Magyar și a partidului Tisza pare, la prima vedere, un cutremur: sfîrșitul a 16 ani de dominație absolută a lui Viktor Orbán și a Fidesz. Dar, în cercurile unor analiști și pe rețelele sociale ungurești, o teorie alternativă cîștigă rapid teren: oare nu cumva totul a fost o cacealma genială a lui Orbán? Un pseudo-adversar creat peste noapte chiar de la centru, pentru a pierde controlul aparent asupra puterii, tocmai cînd popularitatea sa intra în declin ireversibil de aproape un sfert de secol?

Să o luăm metodic.

În timp ce străzile Budapestei sărbătoresc ceea ce pare a fi „căderea dictatorului”, în laboratoarele de consultanță politică se naște o întrebare tulburătoare: am asistat ieri la o revoluție autentică sau la cel mai sofisticat exercițiu de transformism politic din istoria modernă a Europei?

Teoria are rădăcini adînci în stilul politic al lui Orbán – un maestru al controlului, al instituțiilor capturate și al narativelor regizate. De la revenirea sa la putere în 2010 (și, indirect, de la prima sa guvernare din 1998-2002), Fidesz a construit un sistem politic în care opoziția reală a fost sistematic slăbită, marginalizată sau cooptată. Criticii susțin că, încă din 2023-2024, sondajele interne ale regimului arătau o erodare constantă a sprijinului: corupția endemică, stagnarea economică, izolarea internațională și scandalurile repetate (inclusiv cel care a declanșat ruptura lui Magyar de FIDESZ) făceau imposibilă o a cincea victorie consecutivă în condiții „normale”.

De aici întrebarea: e intrarea în scenă a lui Péter Magyar – coincidență sau construcție?

Péter Magyar, 45 de ani, fost membru Fidesz din 2002, e un fost înalt funcționar în instituții de stat controlate de regim și fost soț al unei ex-ministre de Justiție și Afaceri Europene din guvernul Orbán. Fiu de juriști comuniști și fin și nepot al fostului președinte al Ungariei, Ferenc Mádl, a crescut într-un mediu privilegiat, cu interes timpuriu pentru politică – în copilărie avea un poster cu Viktor Orbán (pe atunci lider anti-comunist) pe perete.

Cu acest background, Magyar apare brusc în februarie 2024 ca un „renegat”. El lansează o petiție anti-corupție, – în urma scandalului de abuzuri sexuale asupra unor copii care a dus la demisia președintei Katalin Novak – intră într-un partid numit Tisza avînd între fondatori rămășițe ale legendarei structuri comuniste SZT (ofițeri ungari sub acoperire în instituții civile) și, în doar doi ani, transformă un partid obscur într-o forță cu 53% din voturi și supermajoritate de două treimi. Pentru susținătorii teoriei cacealmalei, cronologia e prea perfectă: un insider care cunoaște toate mecanismele sistemului, care critică exact acele aspecte pe care Orbán le putea sacrifica (corupția oligarhilor de rang doi, nu a cercului interior), și care promite o „resetare” europeană fără a demonta complet structurile de putere (justiție, media, economie).

„De ce un om atît de apropiat de regim ar fi lăsat să construiască o mișcare de masă fără să fie oprit din fașă?”, se întreabă diverși observatori maghiari. Orbán a supraviețuit crizei din 2022-2023 tocmai prin control total. Dacă Magyar ar fi fost o amenințare reală, ar fi fost distrus ca toți ceilalți – prin dosare, presă controlată sau compromitere.

Argumentele pro-teorie includ și ”predarea” suspect de rapidă a lui Orbán după cca.60% din voturi numărate, absența contestațiilor masive ale rezultatelor (deși Fidesz a reclamat nereguli minore) și faptul că Tisza păstrează o linie centru-dreapta conservatoare pe teme ca imigrația și suveranitatea națională – exact ce ar permite un „Orbán 2.0” în viitor, sub altă formă. De altfel, la ora aceasta, parlamentul ungar e de-a dreptul unic: două partide de dreapta, TISZA și FIDESZ, unul de extremă dreapta, Mi Hazánk (Patria Noastră), și zero stînga.

Într-o țară unde Viktor Orbán a demonstrat o măiestrie tactică ieșită din comun în ultimii 16 ani, ideea unei „opoziții controlate” nu este chiar SF, ci o posibilitate strategică. Scenariul Calului Troian, dacă vreți.

Este Péter Magyar marea invenție a lui Orbán pentru supraviețuirea sistemului?

Ipoteza că Péter Magyar — fost membru din nucleul dur al Fidesz și fost soț al ministrului justiției ar fi, de fapt, o supapă de siguranță abil creată chiar de sistemul Orbán, începe să capete contur sub forma unei analize a supraviețuirii pe termen lung.

Datele sociologice din ultimii 2-3 ani indicau clar că Fidesz a atins un plafon de saturație. Eroziunea puterii, inflația record și izolarea internațională au creat un electorat „obosit de Orbán”, dar care încă se teme de vechea opoziție de stînga (asociată cu epoca Gyurcsány).

În acest context, un personaj ca Péter Magyar este soluția perfectă: vorbește aceeași limbă, pentru că el folosește retorica suveranistă, valorile conservatoare și simbolistica națională, canalizează furia, preluînd voturile celor dezamăgiți de Fidesz, care altfel ar fi stat acasă sau ar fi votat o opoziție radicală. Și, foarte important, menține sistemul în familie: dacă puterea trece de la Orbán la un fost cadru Fidesz, structurile economice și oligarhia de stat au șanse mult mai mari să supraviețuiască decît, să zicem, sub o guvernare de stînga pro-europeană radicală.

Cum a reușit un „trădător” să organizeze cele mai mari proteste din istoria Ungariei fără a fi blocat juridic sau administrativ într-un stat capturat aproape total? Răspunsul cinic ar putea fi: pentru că a fost lăsat.

Dacă această ipoteză este reală, Viktor Orbán nu a pierdut ieri totul, ci a cîștigat timp. O guvernare Magyar ar putea aduce resetarea relațiilor cu UE, fondurile vor începe să curgă din nou spre Budapesta, deoarece Bruxelles-ul va dori să recompenseze „democrația”, văruirea imaginii – Ungaria scapă de eticheta de „oaie neagră”, în timp ce structurile profunde (Deep State-ul maghiar creat de Fidesz) rămîn intacte.

Orbán poate poza acum în victimă a forțelor externe, pregătindu-și o revenire mesianică peste 4 ani (a și anunțat asta), dacă noul guvern, format din oameni fără experiență administrativă masivă, va eșua în gestionarea crizelor economice.

Péter Magyar insistă că este inamicul numărul unu al lui Orbán. Totuși, în politica de la Budapesta, realitatea are adesea mai multe straturi. Dacă în următoarele luni vom vedea că marii oligarhi apropiați de Fidesz își păstrează contractele și că nicio investigație penală majoră nu atinge „familia” extinsă a vechiului regim, atunci victoria de ieri va fi confirmată drept ceea ce tot mai mulți suspectează: o cacealma genială pentru a salva sistemul, schimbînd doar fațada, exact cum s-a întîmplat și în România, la Revoluție. (Bogdan Tiberiu Iacob)

Parteneriat INPOLITICS

Citiți și