Judecătorul Alexandru Vasile de la Curtea de apel Ploiești, a prezentat azi motivarea deciziei de ieri de anulare a hotărîrii Curții Constituționale de anulare a alegerilor. O motivare devastatoare, susținută profesionist și temeinic inclusiv de decizii anterioare ale unor mari instanțe din România și care demontează bucată cu bucată toate abuzurile și ilegalitățile comise de judecătorii CCR în luarea deciziei care a uluit mapamondul. Care judecători au sfidat, au încălcat legea ori chiar au adăugat la ea cu de la sine putere.

În esență, acestea au fost argumentele Curții de Apel Ploiești în luarea deciziei:

Competenta instanței: Curtea de Apel și-a afirmat competența de a judeca cauza, considerînd că Hotărîrea CCR nr. 32/2024 este un act administrativ normativ, emis de o autoritate publică centrală (CCR), și deci poate fi atacat în contencios administrativ conform Legii nr. 554/2004. Instanța a stabilit că Hotărîrea CCR nr. 32/2024 are caracter normativ, deoarece afectează un număr nedeterminat de persoane (toți alegătorii) și a produs efecte juridice generale (anularea întregului proces electoral prezidențial din 2024).

Fabuloasa Motivare a Judecătorului Alexandru Vasile de la Ploiești prin care a fost ANULATĂ Lovitura de Stat a CCR. ”Se complică rău lucrurile...” - AVEM DOCUMENTUL

Curtea a considerat că acțiunea în anulare este admisibilă, întrucît hotărîrea contestată nu este exclusă de la controlul judecătoresc și nu există o altă cale juridică pentru contestarea ei.

S-a reținut că Hotărîrea nr. 32/2024 nu are caracter jurisdicțional (nu s-a respectat principiul contradictorialității, nu a fost o procedură judiciară), ci este un act administrativ emis fără citarea părților și fără transparență.

Curtea a reținut că actul CCR a încălcat principiile constituționale privind suveranitatea poporului, dreptul de vot și irevocabilitatea actelor administrative, anulînd fără temei întregul proces electoral, deși turul I fusese deja validat.

Dreptul la vot și vătămarea reclamantei: Instanța a constatat că reclamanta a fost vătămată în dreptul său fundamental de a vota, deoarece i-a fost anulat votul exprimat în turul I și i s-a împiedicat participarea la turul II, fără existența unei legi care să permită o asemenea măsură.

Suspendarea actului: Curtea a considerat că există cazuri bine justificate și pericol de pagubă iminentă pentru reclamantă, astfel că a dispus suspendarea executării Hotărîrii CCR nr. 32/2024 pînă la judecarea fondului.

Exces de putere și depășirea atribuțiilor CCR:
Curtea a constatat că CCR nu avea competența de a se autosesiza și de a anula întregul proces electoral. A interpretat în mod abuziv art. 146 lit. f din Constituție, care doar permite CCR să confirme rezultatele alegerilor, nu să le invalideze din proprie inițiativă. CCR a încălcat prevederile Legii 47/1992 și Legii 370/2004, care nu îi conferă dreptul de a dispune anularea alegerilor decît în condiții clare, prin sesizare scrisă de la persoane îndreptățite. Nu a fost sesizată legal, iar autosesizarea pe baza unor informații din presă sau documente declasificate este contrară legii.

Interpretarea Constituției: Art. 147 alin. (4) prevede că deciziile CCR general obligatorii, cu efect doar pentru viitor, se aplică doar în cazurile privind constituționalitatea legilor, tratatelor, regulamentelor Parlamentului sau excepțiilor de neconstituționalitate (art. 146 lit. a-d). Aceste prevederi nu se extind la toate atribuțiile CCR. Legea organică a CCR: Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 distinge între decizii, hotărîri și avize. În exercitarea atribuției din art. 146 lit. f) (supravegherea alegerilor prezidențiale), CCR emite hotărîri, nu decizii general obligatorii.

Hotărîrea CCR nr. 32/2024, emisă sub art. 146 lit. f), este o hotărîre, nu o decizie cu caracter general obligatoriu, fiind astfel supusă controlului contenciosului administrativ.
Tehnica legislativă: Conform Legii nr. 24/2000, actele normative, inclusiv hotărîrile CCR, trebuie să respecte ierarhia și competențele stabilite de Constituție și legi, ceea ce susține natura specifică a hotărîrii ca act administrativ.

Hotărîrea CCR nu se bazează pe probe concrete de fraudă electorală, ci pe „suspiciuni” sau „narațiuni” neprobate. Nu există dovezi că ordinea candidaților a fost afectată, iar alegerile din turul I fuseseră deja validate.

Curtea a reținut că, prin anularea procesului electoral, a fost restrîns și chiar anulat dreptul constituțional al cetățenilor de a vota.
Nu s-au respectat condițiile din Constituție, care permit restrîngerea drepturilor doar prin lege, nu prin hotărîri administrative.

Încălcarea principiului suveranității poporului: CCR a acționat în locul poporului, impunînd un Președinte fără alegeri, ceea ce a fost considerat un abuz grav. Suveranitatea națională aparține poporului, iar alegerea Președintelui nu poate fi blocată de o hotărîre administrativă nejustificată.

Încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative: Curtea a constatat că Hotărîrea CCR nr. 31/2024, care validase turul I, produsese deja efecte juridice și nu putea fi revocată administrativ printr-o nouă hotărîre (nr. 32).
Pagubă iminentă: Anularea alegerilor a perturbat funcționarea instituției Președintelui României și a afectat poziția internațională a țării, România fiind retrogradată la „regim hibrid” în Indexul Democrației 2024.

Din acest punct și dată fiind soliditatea motivării devine extrem de interesant modul în care ÎCCJ va combate argumentele excepționale ale Curții de Apel Ploiești în urma unei eventuale decizii de anulare a deciziei de ieri. Am putea vorbi de un soi de meci de box juridic între democrație și dictatură. (Bogdan Tiberiu Iacob)

InPolitics