ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pentru NATO, la summit-ul de la Vilnius era esențială o victorie, care să arate că, în ciuda aparențelor, mușchii Alianței au rămas nefleșcăiți după 500 de zile de război în Ucraina.

Spre disperarea lui Zelenski, admiterea Ucrainei a ieșit total din discuție. (Punctul 5 ar fi pus automat întregul NATO în război cu Rusia).

La fel și asigurările ferme ale unei viitoare aderări – nimeni nu poate garanta dacă Ucraina va mai exista la sfârșitul conflictului.

Singura „victorie” la îndemână era admiterea Suediei. O victorie măruntă, dar simbolică, pentru a demonstra unitatea Occidentului.

Vulpoiul otoman Erdogan, care s-a opus de la început admiterii Suediei, a înțeles că Occidentului îi arde buza și că acum a venit momentul său.

Cu doar câteva ore înaintea summit-ului din 11-12 iulie de la Vilnius, el a anunțat că este dispus să accepte aderarea Suediei la NATO la schimb cu admiterea Turciei în UE.

Occidentul a răsuflat ușurat, dar a rămas puțin confuz.

Totuși, Erdogan este cel care, din 2015 încoace, a amenințat cu regularitate Uniunea Europeanăcă o îneacă în milioanele de refugiați (majoritatea sirieni) găzduiți pe teritoriul său.

Erdogan este și cel care se află practic pe picior de război cu o țară UE și NATO – Grecia, manifestând agresiv pretenții teritoriale asupra mai multor insule din Marea Egee.

Cu toate acestea, cu ocazia unei întâlniri de marți cu liderul turc Recep Tayyip Erdogan, președintele Consiliului Uniunii Europene, Charles Michel, s-a angajat să „redinamizeze” viitorul european al Turciei.

Fără îndoială, această formulă diplomatică vagă ascunde o înțelegere mult mai amplă și promisiuni mult mai concrete din partea lui Michel.

Înainte de discuția cu Michel, Erdogan a avut mai întâi o întâlnire cu secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, și cu premierul suedez, Ulf Kristersson.

Întâlnirea trebuie să fi fost atât de satisfăcătoare pentru interesele occidentale, încât Michel a primit undă verde (formula diplomatică pentru „ordin”) să îi facă lui Erdogan promisiuni grase și generoase.

Să ofere, adică, prețul pe care îl ceruse Turcul.

Șeful diplomației UE, Josep Borrell, și șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au salutat cam strepezit „veștile bune” de la Vilnius, fără a comenta propunerea de „redinamizare” a relației cu Turcia făcută de Charles Michel.

Într-adevăr, într-o primă fază, după ce Erdogan și-a făcut public târgul – Suedia în NATO contra Turcia în UE – Comisia Europeană a respins pretenția Ankarei de a debloca negocierile de aderare.

Comisia Ursulei a replicat înțepată că e vorba de două procese diferite și a amintit că raportul de etapă al aderării Turciei la UE de la sfârșitul lui 2022 este dezastruos.

(Ursula nu poate uita umilința de la Ankara, din primăvara lui 2021, când, Michel și Erdogan au lăsat-o ca pe o proastă în picioare.)

Decizia lui Michel (care seamănă al naibii de bine cu un diktat dat Europei) a provocat frustrare și printre țările UE care mai manifestă pretenția unei coloane vertebrale în fața tăvălugului SUA.

De pildă, cancelarul german, Olaf Scholz, care are în țară o importantă minoritate turcă, a încercat un protest timid. A ieșit degrabă un scheunat:

„Cred că nu trebuie să înțelegem aceasta ca pe o chestiune legată (a NATO de UE)...”

După ce ai tăcut mâlc când Hegemonul ți-a aruncat în aer Conductele, acceptarea Sultanului în UE pare un mizilic.

Se îndoiește cineva că alde Von der Leyen, Borrell, Scholz și – după ei – toți ceilalți lideri europeni se vor declara până la urmă încântați de admiterea Turciei în UE? Și că o vor declara o mare victorie a Libertății și Democrației?

Erdogan a salvat obrazul șifonat al Occidentului. El trebuie răsplătit gras. Fie și cu încălcarea grosolană a tuturor normelor și condițiilor de aderare menite să fezandeze națiunile pentru a fi înghițite și digerate mai ușor de Molohul de la Bruxelles.

Doar că, de data aceasta, înghițirea pe nemestecate a Turciei, s-ar putea să îi rămânăîn gât Molohului anemiat de război și crize.

Iar Molohul să dea ochii peste cap și să crape în 28.

Dacă Erdogan, ca un Cal Troian, va distruge UE, Washingtonul va exulta. A fost de la început unul din principalele sale obiective în Războiul din Ucraina.


Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews