Faptul că inovația nu este punctul forte al marilor companii este o chestiune foarte bine cunoscută în mediul de afaceri, inovația este din foarte multe motive din ce în ce mai străină marilor corporații. În loc să se reformeze, marile corporații - anchilozate, greoaie și birocratice - preferă să cumpere mici companii dinamice și inovatoare, astfel de tranzacții apar des în presă, exemplele sunt nenumărate, iar literatura economică ce analizează acest fenomen este abundentă. În loc să dezvolte propriul antivirus, gigantul sistemelor de operare Microsoft a cumpărat produsul unei mici companii românești, în loc să inoveze în domeniul statinelor – moleculele cele mai profitabile din istorie – gigantul farmaceutic Pfizer alege să cumpere produsul unei companii de dimensiuni mult mai mici, o companie având o lungă istorie a inovării și a excelenței științifice în spate. Am putea continua pagini întregi cu astfel de exemple, însă nu acesta este scopul acestui text.  

Faptul că inovarea este punctul slab al marilor corporații nu este o figură de stil, acesta este adevărul statistic. Practic Pfizer a obținut 86% din profit de pe urma unor molecule cumpărate de la alții în vreme ce 89% din profitul Johnson & Johnson a fost făcut de pe urma unor molecule cumpărate de la terți. Iar Pfizer și Johnson & Johnson sunt primele două mari companii farmaceutice aflate pe piața din SUA.

Sunt nenumărate motive pentru care marile companii încetează să inoveze, vom enumera câteva dintre acestea, o analiză detaliată a inovației corporatiste este dincolo de scopul acestui text. În primul rând, marile companii (americane) tind să fie listate la bursă, aceasta însemnând că directorii acestora simt în permanență presiunea acționariatului interesat de profit și nu de cercetare. Cu alte cuvinte, în cazul marilor companii listate la bursă obiectivele pe termen lung sunt sistematic sacrificate pentru a îndeplini obiective financiare pe termen scurt. Este limpede că atunci când cel care conduce compania nu este și proprietarul acesteia – cel care să dorească să-i lase fiului său ceva de valoare - ci un director - care este interesat de impresia pe care exercițiul financiar curent o va face asupra unui acționariat difuz -  vor exista probleme cu dezvoltarea pe termen lung a afacerii. Un alt motiv pentru care inovația nu este caracteristică marilor companii este și vizibilitatea acestora, anume faptul că marile corporații sunt obligate din rațiuni de corectitudine politică să adopte politici la modă, asta chiar dacă moda zilei este în divorț cu eficiența economică. Dacă angajăm ani la rând oameni nu pentru că sunt cei mai competenți pe care-i putem găsi pentru suma ce-o avem la dispoziție, ci pentru că se întâmplă să aibă sexul sau culoarea corectă politic, dezastrul pe termen lung este practic asigurat. Un al treilea motiv ar fi că structurile complexe ale marilor corporații fac ca adeseori gestiunea proceselor de coordonare a unor echipe complexe, de mari dimensiuni, să fie o chestiune ce devine extrem de cronofagă și mai importantă decât urmărirea cu obstinație și încăpățânare a obiectivelor propuse în tema de cercetat. 

Citind cele de mai sus este ușor de înțeles că practic marile corporații nu pot să se reformeze pentru a deveni mai eficiente, că sunt constrânse să iasă pe piață pentru a cumpăra produsele inventate de alții. 

Iar inovarea este posibilă în secolul XXI, dovada o constituie micile firme de tehnologie în care entuziasmul și curiozitatea îi țin laolaltă pe cei mai buni dintre noi, concentrați asupra a ceea ce au de făcut până la ore târzii de noapte. Cum am văzut mai sus, există numeroase astfel de exemple de companii mici și inovative, în cele din urmă giganții tehnologici din diverse sectoare își extrag profiturile de pe urma inovației făcute în micile firme. Dar de ce oare firmele mici și inovative nu-și pun singure pe piață produsele pentru a crește, ca mai apoi să se birocratizeze, devenind la rândul lor victimele unor tineri inovativi? De ce nu putem relua ciclul distrugerii creative de care vorbea economistul austriac Joseph Schumpeter? Răspunsul la această întrebare este relativ simplu, practic vechile companii existente pe piață au capturat autoritățile responsabile cu reglementarea pieței pe care acționează și au impus creșterea artificială a costurilor intrării pe piață. Inovația, energia creatoare sunt chestiuni evanescente, iar după ce acestea dispar ucise de birocrația internă, marile firme sunt nevoite să caute rente, captura autorităților de reglementare fiind o formă de rentă.

Atunci când o mică companie inovatoare are nevoie -  în vederea lansării unui produs pe piață - de un departament legal de mai mari dimensiuni decât echipa responsabilă pentru inovare, rezultatul va fi că aceasta va fi nevoită să-și vândă descoperirea uneia dintre marile companii existente. 

Știm acum de ce în domeniile distorsionate de intervenția guvernamentală nu avem produse noi venind dinspre companii de care n-am auzit încă, știm de ce noutățile vin încă de la structurile anchilozate deja existente pe piață. Dincolo de perpetuarea incompetenței și a birocrației marilor firme incapabile de inovare, există și alte consecințe ale acestei stări de fapt. Căci giganții vor cumpăra ideile inovative ale altora și le vor trece prin malaxorul birocrației interne, rezultatul ce apare pe piață fiind un melanj grotesc de corporatism birocratic și de inovare, atât de specific zilelor pe care le trăim. În loc ca noul să disloce vechile obiceiuri, acesta confirmă ortodoxia pseudocapitalistă și pseudoștiințifică a marilor corporații. 

De aceea ar trebui să fim prudenți atunci când marile corporații aflate în conivență cu guvernul ne propun noțiunea de consens științific din care extrag concluzii ce ne privesc direct, concluzii contrare bunului simț, contrare propriei educații științifice. Căci ortodoxia științifică nu are nimic științific, este doar un simptom al stagnării, al lipsei ideilor noi și nu al creativității, ortodoxia științifică fiind simptomul corupției științei de către autoritatea politică și nu o manifestare a dinamismului vreunei științe. 

Nu știu dacă înțeleg în vreun fel cercetarea în domeniul farmaceutic, cercetătorii studiază geometria diverșilor receptori pentru a crea molecule pe măsura acestora, studiază stereoizomerii pentru a găsi cea mai bună potrivire între medicament și receptor, decid ce tip de legături chimice să folosească în substanțele ce ni le propun atunci când durata de acțiune a medicamentului trebuie să fie mai mare sau mai mică, cercetarea farmaceutică operează cu noțiuni complexe de a căror înțelegere sunt cel mai probabil străin. Pe de altă parte, în cursul vieții mele active au fost descoperite, cu mijloace la îndemâna oricui, chestiuni ce au revoluționat medicina, mă gândesc aici la rolul jucat de helicobacter pylori în ulcerul peptic. Un microscop optic de câteva sute de dolari și multă curiozitate științifică au făcut ca premiul Nobel pentru medicină să fie câștigat în 2005 de doi medici de provincie australieni ce au descoperit că în stomac este posibil să existe bacterii ce sunt cauza cea mai probabilă a majorității ulcerelor peptice. O să repet ideea de mai sus, pur și simplu câștigătorii premiului Nobel pentru medicină acordat în anul 2005 nu au vreun doctorat în științe medicale, sunt medici practicieni de provincie, descoperirea lor ajută zilnic mii de oameni să-și regăsească sănătatea.

Am văzut mai sus relația dintre marile corporații și micile firme ce generează inovație. Dacă marile companii au nevoie de micii inovatori, este limpede că un accident produs de un medic dedicat sănătății pacienților săi, înarmat cu un microscop optic și cu multă curiozitate poate produce marilor firme de medicamente pagube însemnate, căci poate face ca anumite molecule să devină depășite terapeutic peste noapte etc. Demonizarea mediatică a profesioniștilor care îndrăznesc să aibă opinii trebuie privită în acest context. 

De aceea cred că este înțelept să fim circumspecți, nu trebuie să ne lăsăm impresionați prea tare de cacofonia mediatică a ultimelor zile. Marile companii farmaceutice nu doar că nu au exclusivitatea inovării în medicină, dimpotrivă, parazitează inovarea și excelența în sănătate, aceasta apare oriunde altundeva, dar nu în ceea ce numim Big Pharma. Cu alte cuvinte, marile firme prezente de prea mult timp pe piață au un tip special de excelență științifică, au găsit în stat o soluție plauzibilă la acumularea entropică. Dl. Gates știe din experiență proprie – căci Microsoft așa a început, hrănindu-se din corpul inert al IBM, gigantul acelor vremuri – că nu putem fi veșnic creatori și inovativi, că mereu vin în urma noastră oameni mai tineri și mai motivați, foarte asemănători cu ce-am fost noi înșine în tinerețe. Protecția împotriva acestor oameni ne-o poate oferi doar poziția monopolistă garantată de stat, până la urmă este extraordinar de simplu să-i eliminăm pe oamenii entuziaști și creatori ridicând bariere birocratice împotriva accesului pe piață.
  
Ca votanți, ar trebui să votăm astfel încât domeniul sănătății să fie dereglementat și debirocratizat, astfel încât să fim din nou martorii proceselor de distrugere creatoare care ne fac să progresăm. Din păcate, în medicină am uitat asta și avem nevoie de ajutorul pacienților noștri pentru a fi forțați să ne reamintim că inovarea și competiția sunt condiția progresului inclusiv în medicină.