Introducere în subiect

Pe 21 mai 1991 Ioan Petru Culianu, moștenitor al catedrei de istorie a religiilor înființată pentru Mircea Eliade la University of Chicago,  murea asasinat într-o toaletă a universității respective. 

La scurt timp după ciudatul asasinat, un profesor american pe nume Ted Anton publica o carte intitulată Eros, Magie și Asasinarea profesorului Culianu. Tradusă și în limba română, cartea respectivă susține ipoteza asasinatului de către un segment naționalist-extremist al societății românești, un melanj incert între vechi elemente ale exilului legionar, elemente ale vechii Securități ceaușiste și  „Vatra Românească”, organizație naționalistă românească de actualitate în anii 90. Naționaliștii și/sau securiștii români ar fi fost atât de deranjați de o anumită publicistică politică a lui Culianu încât au comandat și executat asasinarea acestuia la orele prânzului în incinta toaletei universității din Chicago. 

Profesorul universitar Ion Coja, naționalist român, vice-președinte al Vetrei Românești, prieten al lui Culianu și una din personalitățile intervievate de Ted Anton în documentarea cărții sale, a ripostat cu un volum atipic intitulat „Marele Manipulator și asasinarea lui: Culianu, Ceaușescu, Iorga” în care nu numai că desființează teoriile lui Ted Anton, dar deschide publicului interesat o perspectivă nouă atât asupra personalității lui Culianu cât și asupra adevăratelor centre de putere  mondială și asupra mecanismului manipulării maselor. Am recitit recent, cu creionul în mână, cartea profesorului Coja și pot afirma cu toată responsabilitatea că anumite informații și intuiții sunt absolut spectaculoase având în vedere că erau aduse în discuție încă de acum 25 de ani. Nu este cazul să reluăm aici in extenso demonstrațiile profesorului, fiind suficient să spunem că după apariția „Marelui Manipulator” nicio persoană onestă intelectual nu mai poate lua în serios ipoteza uciderii lui Culianu de către feciori legionari octogenari sau de către securiști. Ridicolul unor astfel de teorii l-au determinat să ignore pista națională chiar și pe Horia Roman Patapievici, cel rămas în cultura română mai degrabă prin afirmații bombastice precum: „radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării” sau "româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” Deși contribuțiile personale ale lui Patapievici devin mai puțin memorabile odată ce încetează să înjure românii, notăm că în ceea ce privește asasinarea lui Culianu fostul șef al Institutului Cultural Român susținea mai degrabă ipoteza unui omor săvârșit de un nebun izolat, oamenii cu grave probleme psihice fiind din păcate  adesea întâlniți în zona cercetărilor lui Culianu. Tot Patapievici constată, fără ca probabil să realizeze implicațiile afirmațiilor sale, că paginile enciclopediei online Wikipedia în TOATE LIMBILE acordă un spațiu similar operei lui Culianu ca și circumstanțelor asasinării lui. Acest lucru ar fi o nedreptate față de anvergura unei personalități precum Culianu. Absolut de acord!  Și acum, să pornim spre analiza ipotezelor Coja și a analizei lui Moshe Idel, nu înainte de a ne întreba „cine anume are controlul asupra editărilor Wikipedia?”

Ipotezele profesorului Coja

Ce spune profesorul Coja în Marele Manipulator, carte pe care o recomand cititorilor acestui articol?  Sperând că nu trec cu vederea câteva din liniile esențiale aș atrage atenția asupra următoarelor direcții:

Așa cum am spus, Coja desființează din punct de vedere LOGIC ipoteza că legionarii, Vatra Românească sau Securitatea l-ar fi asasinat pe Culianu. Totodată profesorul arată că în cazul lui Ted Anton nu e vorba de prostie ci, mai rău, de rea intenție și de dorința de a compromite nu doar organizațiile respective cât și naționalismul românesc.  Spune că poliția americană a mușamalizat de fapt cazul și se întreabă cine ar fi avut interesul și puterea de a direcționa ancheta poliției american spre piste false. În afară de „legionari” și „securiști”, o ipoteză luată (prea) mult timp în considerare fusese chiar sinuciderea. Or, oprirea din start a investigației folosise tocmai mâinilor criminale. Tot poliția americană fusese incapabilă să soluționeze un caz similar. Înainte de a muri Culianu trimisese un pachet Regelui Mihai I. Pachetul ajunsese deschis și gol. Ce trimisese Culianu? Cine violase corespondența între Chicago și Versoix?  

Culianu, ne convinge Coja, era neobișnuit de inteligent, genial, cel mai bun student al Facultății de Litere. Mai mult decât atât, rămas fără tată de la frageda vârstă de 15 ani, Culianu rămăsese credincios unui deziderat patern: încercarea de a dezvolta o teorie unică despre modul în care funcționează lumea. Departe de a fi un dușman al naționalismului românesc, Culianu ar fi fost un patriot care ale cărui ieșiri critice aveau ca scop câștigarea încrederii unor cercuri închise pe care istoricul religiilor încerca să le penetreze. În același repertoriu, al încercării de a penetra o zonă ermetic închisă, susținea Coja, s-ar fi putut include vehiculata intenție de a se converti la iudaism, nu însă și plănuita căsătorie cu Suzane Wiesner. Culianu era prea nobil pentru a se folosi de sentimente pure într-un atare joc al accederii spre centrele oculte ale puterii. Culianu rămăsese puternic atașat de țara sa pe care o „liberă de toate imperiile lumii” așa cum scria el însuși în anii ’80 pe o carte dedicată profesorului Coja. Prin intervențiile la Europa Liberă și prin articolele care atacau puterea din România, Culianu încerca să intre în grațiile cuiva… În grațiile cui?

Și mai interesant, comentariile profesorului Coja par a conduce cititorul spre impresia că la nivel mondial puterea este exercitată din două centre, ale căror acțiuni se intersectează: un centru al dominației financiare, cel în care se emit banii și se calculează dobânda și datoriile, respectiv un al doilea centru, ideatic, în care se „moșesc” paradigmele omenirii. Pe primul centru îl deranjase Ceaușescu prin plata datoriilor. Prin cercetările sale asupra magiei și asupra manipulării, Culianu ar fi atras atenția celui de-al doilea centru.

Asasinarea lui Culianu, pare a conchide profesorul, ar fi o pedeapsă rituală pentru cineva care a ajuns prea departe și/sau a înșelat un grup inițiatic deosebit de puternic, de calibrul marilor trusturi de intelligence care hotărăsc cum se manipulează masele. Ba mai mult, Culianu, l-ar fi deranjat pe însuși Marele Manipulator, a cărui vigilență ar fi încercat să o înșele.

Articolul lui Moshe Idel

În anul 2021, adică în plină plandemie, revista Apostrof a Uniunii Scriitorilor publica un articol al profesorului israelian Moshe Idel. Profesor de mistică ebraică, adică de cabala,  Idel este citat de Culianu într-o interesantă propunere de carte intitulată „Amintiri din viitor. Mașina de calcul a lui Raymundus Lullus ca sistem de memorie magică”. Culianu înaintează această propunere de carte în ianuarie 1991, așadar cu câteva luni înainte de asasinat, propunând ca termen de predare  31 decembrie 1991. Termenul, neobișnuit de scurt pentru o lucrare care ar fi trebuit să conțină cam 250 de pagini dactilografiate, implică posibilitatea ca lucrarea să se fi aflat deja într-un stadiu destul de avansat măcar în mintea autorului, dacă nu și pe hârtie. În articolul din Apostrof, Idel revine asupra acestei propuneri a lui Culianu, stimulat, pare-se, și de câteva considerații ale lui H.R. Patapievici cu privire la perioada finală a vieții savantului român dispărut atât de timpuriu. „Ultimul Culianu” ar fi experimentat un salt calitativ atribuibil unei influențe transcendente, spunea Patapievici. Idel, deși nu neagă acest salt, spune că „ultimul Culianu” este de fapt Culianu american, cel de la Chicago, mai încrezător în propriile forțe, dar totodată, un Culianu care trebuie citit în contextul operei științifice timpurii și împreună cu literatura, scrisorile și jurnalele sale.

Ce spune Idel? Pe scurt Idel spune că I.P. Culianu lucra la o carte despre un Lullus (Lull) un cărturar și ezoterist catalan din secolul XIII, care prin revelație divină descoperise o mașinărie, un fel de proto-computer. Acest proto-computer, pe baza unor cercuri concentrice, putea reproduce toate permutările de câte două litere ale alfabetului ebraic. Benignă la o primă vedere, mașinăria respectivă capătă alte valențe odată ce atașăm acestei informații ideea că lumea a fost generată pe baza unui algoritm matematic. Dacă descoperi formula sau mai bine zis limbajul creației, ai putea, cel puțin, teoretic, să intervii asupra realității, modificând-o după dorință. Să-i dăm însă cuvântul lui Moshe Idel precizând de la bun început că tema articolului este una științifică, opera ultimă a lui Culianu, și nicidecum circumstanțele ciudate ale dispariției acestuia. Sublinierile îmi aparțin.

Idel:

    „Jocul minții imaginat de Culianu transcende importanța istoriei ca factor modelator al evenimentelor. Istoria este cel mult spațiul neutru în care au loc combinațiile variate ale conceptelor. Acest lucru este vădit în eseul său programatic tipărit în Incognita sub titlul „Sistem și istorie". El vorbește din ce în ce mai mult despre sisteme mentale, care sunt închise și de schimbările care au loc în interiorul lor. Istoria se dovedește a fi, în scrierile sale târzii, un subiect cu adevărat poros, care se schimbă în funcție de spiritul istoricului. Într-una din povestirile sale scurte tipărite în 1990, istoria nu este un bloc solid, statornic al evenimentelor trecute, ci ea poate interveni în prezent, iar prezentul e schimbat de această intervenție”

Comentariu BH: Pentru a înțelege mai bine ceea ce spune Idel mai sus aș recomanda finalul nuvelei „Secretul doctorului Honigberger” de Mircea Eliade, în care doctorul Zerlendi, yoghinul dispărut pe neașteptate din sânul familiei cu decenii înainte, intervine asupra prezentului și chiar asupra trecutului perceput de autor, Eliade, observator neutru (fixat temporal) al evenimentelor.

Culianu însuși scrie o povestire în care intervenția asupra realității nu se datorează însă tehnicilor yoghinice ca la Eliade, ci unei mașinării. 

Din nou Idel:

 Într-o scurtă povestire intitulată „Limba creației", scrisă în colaborare cu Hillary S. Wiesner, publicată în revista Exquisite Corpse, trimisă la tipar exact în același timp când scria propunerea (propunerea de carte Amintri despre viitor – n.n) , vorbește pe larg despre felul miraculos și despre soarta ulterioară a mașinii, care conține echipamentul de combinații prin intermediul cercurilor, generând limbajul creației, dar aducând ghinion posesorilor. Culianu atribuie în povestire transmisiunea continuă a secretului combinațiilor, inclusiv al celor 231 de căi ale două din literele alfabetului ebraic, așa cum se găsesc ele în anumite versiuni din Sefer Yetzirah, până în timpurile moderne. La fel ca în propunere, Culianu atribuie și aici tehnica privind combinația literelor, care poate fi găsită în Lullus, cărții Sefer Yetzirah, un text pe care îl descrie în cele două versiuni ca „nobilul înaintaș al Cabalei". În ambele cazuri, Cabala a fost introdusă ca un ingredient semnificativ al istoriei ars combinatoria.

Mai mult, în ambele cazuri, (cartea despre Lullus și nuvela "Limba creației” -n.n.) se face referire la dimensiunea universală a mașinii, mai precis la existența unei sfere cosmice, care se mișcă și creează prin mișcarea sa.

După ce menționează propriul articol anterior propunerii lui Culianu, și la care acesta din urmă făcea referire, despre un dispozitiv similar menționat într-un comentariu timpuriu la textele cabalistice, Idel continuă:

Astfel, în două texte diferite scrise exact în aceeași perioadă, el a folosit două perspective diferite din două studii publicate de mine recent, pentru a genera o viziune mult mai cuprinzătoare, una care leagă sfera cosmică care generează tot ce poate fi găsit în această lume cu cercurile ca dispozitiv pentru generarea celor 231 permutări ale fiecărei două litere din alfabetul ebraic.

 Accentuarea acestei conexiuni nu se găsește în discuțiile mele și constituie contribuția originală a lui Culianu. El a speculat că face parte din ceea ce numește o teorie unificatoare a universului. Aici găsim formulat nucleul propunerii lui Culianu: el credea că găsise un indiciu pentru înțelegerea proceselor care au loc pe mai multe niveluri, datorită posedării mecanismului combinației și al permutației, care este contribuția sa specifică, partea esențială a ceea ce este considerat ultimul Culianu.

Găsise așadar Culianu o „teorie unificatoare a universului” subiect care îl pasionase pe tatăl său, după cum susținea profesorul Coja într-o carte apărută cu 25 ani înaintea articolului lui Idel? Ca și cum analiza oferită nu ar fi fost suficient de uimitoare, profesorul israelian completează afirmând că:

Inserând materiale magice și mistice iudaice în istoria ars combinatoria, Culianu s-a reîntors la o veche pasiune pe care nu și-a satisfăcut-o în scurta sa viață, interesul legat de Cabala. Așa cum a spus-o în una din discuțiile noastre, nu putea să și-o satisfacă pentru că, în conformitate cu un tip de ordine mai cuprinzător în care credea, nu era posibil ca două persoane provenite din aceeași regiune geografică, și anume din Moldova, să trateze același subiect în același timp. Când am auzit-o de pe buzele lui, am fost cu adevărat șocat, pentru că mi-era greu să cred în atare tipuri de ordine cosmică, dar faptul că I.P. Culianu o făcea într-o manieră atât de teoretică ține de abordarea subiectului pe care am discutat-o mai devreme: credința că există ceva mai cuprinzător care organizează și unifică diferite forme ale realității, mai exact o ordine ontologică continuu recreată de un joc al minții.

Și totuși cum ar putea interveni asupra istoriei o mașină care realizează permutări ale unor litere din alfabetul arab sau ebraic? Altfel spus, Culianu și Idel ne vorbesc despre ceea ce credea că poate întreprinde Lullus, sau despre o descoperire a sa (și a cabaliștilor) cu privire la o tehnică concretă de intervenție? Culianu și Idel au trăit în anii de acum și nu pot împărtăși niște superstiții medievale! Cum Idel nu ne lămurește asupra acestor aspecte, suntem nevoiți să ne lansăm în câteva speculații citându-l mai departe pe Culianu însuși.

Programatori și limbaje de programare. 

Înainte de a răspunde la întrebări precum „ce este istoria” și” cum se intervine în istorie” este necesar să facem o scurtă referire la teza cabalistă cu privire la „retragerea lui Dumnezeu din istorie” și la nevoia de a repara creația imperfectă prin intervenția omului, subiecte pe care le-am atins în primul capitol al cărții Alchimie și Katechon. Mai mult decât atât, Dumnezeu ar fi creat lumea ca pe o formulă matematică. De exemplu începutul Evangheliei lui Ioan, respectiv : „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul” ar putea fi interpretat cabalistic după schema: un anumit cuvânt este generator al unei anumite realități, iar orice cuvânt poate fi translatat într-o secvență numerică, de exemplu într-o schemă binară de tipul 001101011110001011 etc. Îndrăznim să credem că nu suntem foarte departe de interpretarea lui Culianu, întrucât la începutul propunerii sale de carte „Amintiri din Viitor” întâlnim următorul paragraf:

„ (Lullus) avusese o revelație în peisajul sălbatic și muntos din Majorca (…)

Între stînci, cer și arbuști piperniciți, Lullus a realizat izbitoarea simplitate a limbii arabe, care se naște prin permutări de grupuri a câte trei litere. Deoarece Dumnezeu a creat această lume cu ajutorul formulelor matematice, urmează că limba creației trebuie să fi fost cuprinzătoare, și totuși înzestrată cu o simplitate strălucitoare. Lullus știa că multe apocrife antice făcuseră deja afirmația nedemonstrată că o limbă semitică – cel mai adesea ebraica sau caldeeana, care este aramaică – era limba divină, dar Lullus știa acum că putea demonstra științific asta

Pentru a înțelege semnificația descoperirii lui Lullus ar trebui să reamintim aici cum computerele de astăzi simulează organisme și cadre sociale prin programe deschise, interactive.(…) Cu mult înaintea computerelor și informaticii, Lullus a avut ideea că mințile umane funcționează ca mașini digitale, prin combinații nesfârșite ce derivă dintr-un set simplu de reguli generative. 

El a numit această descoperire Ars Combinatoria. Era o formă a Artei Memoriei…”

În paragrafele de mai sus am dori să atragem atenția asupra următoarelor aspecte:

În primul rând Culianu vorbește despre o revelație avută de Lullus, după cum Patapievici vorbea de „ultimul Culianu” îmbunătățit radical de „o descoperire fulgerătoare, un salt intelectual cenzurat de o putere transcendentă”. Credem prin urmare că și ipotezei lui Patapievici trebuie să i se acorde aceeași importanță. 

În al doilea rând am subliniat faptul că Lullus (și Culianu?) credea că mintea umană funcționează asemenea unui computer. Or, dacă lumea este creată cu ajutorul formulelor matematice iar mințile umane funcționează ca un computer un programator cunoscător al limbajului de programare ar putea modifica chiar și instrucțiunile inițiale date de programator. În fine, am subliniat că potrivit lui Culianu „Ars Combinatoria” este o formă a „Artei Memoriei”. 

Credea Culianu că un cunoscător al „limbajului de programare” poate interveni asupra minții umane sau am intrat pe un teritoriu al speculațiilor? Cum s-ar putea realiza o atare intervenție? Care este limbajul de programare și cine sunt programatorii?

În „Istorie și Putere” studiu amintit de altfel în articolul lui Moshe Idel, Culianu spunea: „Tot ce se întâmplă în istoria omenirii apare mai întâi în mintea omului”. Desigur aceasta nu constituie o descoperire a lui Culianu. În ortodoxie de exemplu, se spovedesc gândurile ca să nu ajungi să spovedești faptele. Gândul păcătos recurent și nespovedit, ne spune de exemplu Pr. Efrem Filoteitul, are o mai mare șansă să devină faptă, pentru faptul că vrășmașul va reveni iarăși și iarăși atacând zona în care simte o vulnerabilitate din partea noastră. In contextul preocupărilor lui Culianu pentru istorie, putere și manipulare am putea însă oferi următorul exemplu: cine dorește să schimbe istoria trebuie să schimbe modul în care gândesc oamenii. Cine vrea să schimbe modul în care arată o societate, de exemplu România sau Europa ar trebui să schimbe mai întâi modul în care gândesc românii și europenii. Bineînțeles în această cheie trebuie interpretate controlul mass-media, al rețelelor de socializare, al industriei filmului, al distribuției de carte, promovarea anumitor intelectuali și ignorarea altora, reeducarea copiilor la nivel de școală și grădiniță prin promovarea libertinajului și al degenerării sexuale, etc. 

Deși nu oferă asemenea exemple Culianu înaintează îndrăzneț: „Anumite forme economice/ sociale iau mai întâi naștere în mintea unuia din indivizi de unde se pot propaga în toată lumea”. Acesta este în mod necesar mintea unei mulțimi de indivizi și ”devin un bun comun doar prin procesarea în instituții”. Cu alte cuvinte prezentul  pe care îl trăim a fost inițial un gând apărut în mintea unui individ sau mulțimi de indivizi, dar, pentru a deveni „istorie” a fost nevoie ca acest gând să fie preluat și procesat de către instituții. Care sunt aceste instituții Culianu nu precizează, însă în același articol face referire la „elitele rele formate în condiții de izolare, dogmatism”. Așadar, istoria/ prezentul este rodul apariției inițiale a unor idei în mintea unor indivizi. Pentru a deveni istorie aceste idei au fost preluate de către instituții dirijate de elite. Interesant, poate chiar deranjant pentru unii, dar prea comun, nepericulos pentru Culianu.

Dacă astfel de elite și/sau instituții ar putea juca rolul programatorilor care anume ar fi limbajul de programare? Tot Culianu conchide în „Religia ca sistem”.

„Dacă religia funcționează într-adevăr ca un program de computer în interiorul societății umane atunci s-ar putea ca societatea să nu fie capabilă să răspundă decât la mesajul religiei, astfel, există speranța ca, prin intermediul unor transformări în sfera religiei, viitorul apropiat al societăților sau al grupurilor sociale să fie reprogramat”

Intuiții de final

Culianu nu putea fi asasinat doar pentru că intuise că „elite rele, formate în condiții de izolare și dogmatism” încearcă să intervină asupra minții omului intenționând să folosească religia pe post de limba de programare. Pentru așa ceva își putea pierde cel mult catedra de la University of Chicago. Culianu ar fi putut fi asasinat pentru practică și pentru trădarea unor secrete inițiatice. Care este însă legătura între toate acesta și proto-computerul, Ars Combinatoria, lui Lullus?

Învățăturile despre gânduri ale Părintelui Efrem Filoteitul despre care am făcut deja vorbire în acest articol, ca și întreaga tradiție ortodoxă, sunt extrem de clare asupra unui aspect: nu toate gândurile ne aparțin. Anumite gânduri ne sunt insuflate dintr-o realitate transcendentă, o realitate angelică sau demonică. În aceste condiții, nu ar fi deloc neortodox să ne întrebăm ale cui sunt gândurile care apar în mintea elitelor și sunt ulterior procesate de instituții, ale elitei respective sau ale realității transcendente? Lăsăm cititorului sarcina de a descifra care anume ar fi fost rolul mașinăriei lui Lullus într-o asemenea relație.

Rămân nedescifrate posibilitatea istoriei de a interveni în prezent precum și conținutul pachetului trimis de Culianu Regelui Mihai.

Iunie 2024

Bibliografie

Coja, I., (1999)                         Marele Manipulator și asasinarea lui: Culianu, Ceaușescu, Iorga, București,

Culianu, I.P. (2019)                 Amintiri din viitor. Mașina de calcul a lui Raymundus Lullus ca sistem de memorie magică, în Jocurile minții, Iași, Polirom,  

Culianu, I.P. (2019)                 Religia ca sistem, în Jocurile minții, Iași, Polirom,  

Culianu, I.P. (2019)                 Sistem și istorie, în Jocurile minții, Iași, Polirom,  

Eliade, M., (1940)                  Secretul doctorul Honigberger, București, Revista Fundațiilor Regale

Herzog, B., (2024)                  Alchimie și Katechon, Timișoara, Frontiera

Idel, M., (2021)                       Ioan P. Culianu și Ars Combinatoria, Revista Apostrof Nr.3/2021 disponibil online la  https://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2021/n3/a16/

Popovici, D., (2021)                Învățătura despre gânduri a Cuviosului Efrem Filoteitul, conferință disponibilă online la  https://www.youtube.com/watch?v=6qG61fuIHM0&t=2343s