”Dragi compatrioți, frați și surori, cetățeni cu portofele mai subțiri ca foaia de ceapă,

Vă vorbesc astăzi, din înaltul fotoliu prezidențial – care, apropo, scîrțîie mai rău ca o căruță pe drum de țară – ca să lămuresc o chestiune spinoasă: de ce am zis „nu” la majorarea TVA în campanie, cu mîna pe pix și inima pe Constituție, dar acum, hopa, am dat undă verde la 21%. Stați jos, nu aruncați cu roșii, că și alea s-au scumpit!

Știu că în campanie am spus răspicat: ‘NU voi accepta majorarea TVA!’ Ba chiar am scris cu marker permanent pe o foaie de hîrtie A4, scanată, plastifiată și distribuită la metrou și la Antena 3. Dar ce uitați voi este că nu am specificat exact cînd nu voi accepta-o. Clarificările acestea lipsesc.

Ei bine, dragii mei, am descoperit că politica e ca o căsnicie: uneori mai calci strîmb, dar tot zici că e pentru binele familiei. Mă rog, eu nu sunt însurat legal, dar am auzit de la alții.

Acum, să vă explic de ce am acceptat să mai punem 2% pe spinarea voastră. Imaginați-vă bugetul țării ca pe o găleată găurită, din care se scurge apa mai rău ca din conductele Capitalei. Eu, ca președinte, am zis: „Băi, ori punem dopuri la găuri, ori mai turnăm apă!”. Dopurile, adică reformele, sunt ca promisiunile de slăbit după Revelion – sună bine, dar nu se aplică. Așa că am ales să turnăm mai multă apă: TVA de 21%! Îi asigur pe toți românii că am negociat dur: TVA putea fi 24%, dar am salvat 3 procente doar cu ajutorul unei diagrame pe care am desenat-o singur, în Paint.

Acum, să nu ziceți că sunt vreun trădător. Am făcut-o pentru binele suprem al nației! Cu banii ăștia o să reparăm drumuri – da, știu, sună ca un banc vechi, dar promit că de data asta chiar o să punem asfalt, nu doar pietriș. O să dăm și la spitale, că doar n-o să vă lăsăm să vă tratați doar cu ceai și rugăciuni.

Și, ca să fiu și mai clar, să știți că am încercat să negociez cu Comisia Europeană: „Băi, nu putem să creștem altceva? Taxa pe aer, poate?”. Dar mi-au zis că aerul e deja taxat indirect prin facturile de curent, așa că am rămas la TVA. Și, între noi fie vorba, am acceptat și pentru că mi-era dor de niște huiduieli zdravene în Piața Victoriei – că doar eu din proteste am crescut mare om politic.

În încheiere, dragi români, vă rog să mă iertați că am rupt promisiunea din campanie. Dar, ca să parafrazez un clasic în viață, „economia e ca o bicicletă: dacă nu pedalezi cu taxe, cazi”. Așa că, haideți să pedalăm împreună, chiar dacă portofelul mai scîrțîie!

Vă mulțumesc și vă rog să nu mă mai certați în comentarii, că mă uit și eu și sufăr. Voi lupta în continuare pentru un TVA mic la suflet, chiar dacă mare la cifră.

Nicușor Dan, președintele care calculează promisiunile la sînge”