Impresia publică este că lațul justiției se strînge tot mai tare în jurul gîtului lui Călin Georgescu, mai ales că azi aflăm din toată presa că parchetul i-a schimbat încadrarea anterioară în dosarul atentatului la ordinea în stat în inculpat, adică statutul cel mai grav posibil. O analiză mai lucidă, însă, relevă exact contrariul: dosarul lui Georgescu se ”deșiră” vertiginos, se subțiază cu trecerea timpului. Iar faptul că nu se află în arest, nici măcar la domiciliu, devoalează cacealmaua juridică în toată splendoarea ei, plus că informația cu inculparea, azi, e complet falsă.

Ce aflăm din toată presa zilei după audierea lui Călin Georgescu, azi, la parchet: că fostul candidat a devenit, de azi, inculpat și că i s-a schimbat, totodată, încadrarea, de la instigare la complicitate. Două chestii aparent grave, pentru că instigarea pare că e mai puțin gravă decît complicitatea.

Ce spune comunicatul oficial al Parchetului, însă:

”În continuarea comunicatului de presă din data de 26 februarie 2025 și a comunicatului de presă din data de 1 august 2025, informăm că procurorul de caz din cadrul Secției de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus în cursul zilei de astăzi schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru unul dintre inculpați din infracțiunile de comunicarea de informații false și instigare la tentativă la comiterea de acțiuni împotriva ordinii constituționale în infracțiunile de complicitate la tentativă la comiterea unor acțiuni împotriva ordinii constituționale și comunicarea de informații false, în formă continuată (două acte materiale)”.

Un comunicat care spulberă teza cu inculparea avansată de presă, scriind clar că era deja inculpat.

De fapt, Georgescu a fost inculpat oficial încă din 26 februarie, primind control judiciar, pentru următoarele infracțiuni, grupate în trei dosare penale:

– instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale, în formă tentată (sau tentativă, se referă la situația în care o persoană începe executarea unei infracțiuni, dar aceasta nu se finalizează, fie pentru că este întreruptă, fie din alte cauze independente de voința făptuitorului n.n.)
– comunicarea de informații false
– fals în declarații în formă continuată (privind sursele de finanțare a campaniei electorale și declarațile de avere)
– inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter fascist, rasist ori xenofob, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup.
– promovarea, în public, a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.
– inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter antisemit, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de organizații.

Să spunem cîteva cuvinte despre al doilea aspect ”agravant”, schimbarea încadrării de la instigare la complicitate.

Din capul locul trebuie știut că în Codul penal nu se face o ierarhizare a gravității faptelor celor vinovați de instigare, complicitate ori sunt coautori la o infracțiune: art.49 ”Coautorul, instigatorul și complicele la o infracțiune săvîrșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ține seama de contribuția fiecăruia la săvîrșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 74”.

Deci nu Codul penal decide dacă un instigator ia mai mult ori mai puțin decît un complice ori un coautor, ci judecătorii, în funcție de faptele concrete din rechizitoriu.

În cazul lui Călin Georgescu, însă, e destul de limpede, în opinia noastră, că schimbarea încadrării în complicitate e mai degrabă în favoarea lui.

Pentru că a fi marele instigator, mastermindul unei operațiuni echivalente unei lovituri de stat (397 C.P. ”Întreprinderea de acțiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârșite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituționale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi”) înseamnă mai mult decît a pune umărul la sprijinirea unei operațiuni pritocite de alții.

Dincolo de faptul că acuzațiile se cam subțiază, rămîne cea mai importantă întrebare, care s-a pus și în februarie, se pune și acum mai mult ca oricînd: de ce 11 oameni din 14 ai lotului Potra, acuzați și ei de tentativă de schimbare a ordinii constituționale sunt în arest, iar Călin Georgescu are doar control judiciar, deși riscă 20 de ani de pușcărie grea, mai mult decît pentru crimă?

Cum e posibil să fie lăsat liber un om care, confruntat cu perspectiva sfîrșirii vieții după gratii, are toate motivele să se facă dispărut pentru a se sustrage pedepsei? În România sunt arestați preventiv minori care fură din locuințe, sau vînd canabis de cîteva zeci de lei, cum să nu arestezi un organizator de lovitură de stat?

Răspunsul e simplu: procurorii știu perfect că dosarele lui Georgescu sunt doar maculatură juridică și vor cădea lejer în instanțe. A-l aresta preventiv pe Georgescu și a-l ține astfel pînă se clarifică situația lui, ar însemna ca după probabil achitare acesta să dea statul în judecată, iar despăgubirile ar putea fi mai mult decît consistente. Așa că preferă să nu riște, alegînd în schimb aruncarea justiției în derizoriu. (Bogdan Tiberiu Iacob)

InPolitics