ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Nicușor Dan a cîștigat Cotroceniul pe ideea de transparență – „România onestă”, omul care vine să lumineze colțurile întunecate ale statului. Numai că putem vorbi de orice, mai puțin de transparență în cazul activității prezidențiale. Colac peste pupăză, în ultimele luni, la Cotroceni s-a deschis un birou din umbră care produce, tăcut, rapoarte „de reflecție strategică” despre teme din societatea românească. Și, dacă n-ar fi ieșit unul dintre ele la iveală acum, n-am fi știut nici că există. Și a mai venit, supliment, dezvăluirea consilierului prezidențial care coordonează realizarea rapoartelor și care a spus – fără să fi remarcat prea mulți la acel moment – că aceste rapoarte sunt secrete, adică doar pentru ochii președintelui(!!).
 
Raportul anti-suveranist, unicul făcut public
 
Un recent raport dat publicității de un fantomatic grup de reflecție intelectuală de la Cotroceni, despre identitate națională, identitate europeană și „provocarea populismului, a stîrnit controverse. În primul rînd pentru că nu se știa ce hram poartă grupul respectiv, cine îl patronează și-l plătește, cum se face că cei selectați sunt pe linie intelectuali sorosisto-bruxellezi șamd.
 
Un raport care n-a fost publicat pentru că președintele e interesat de mersul real al societății și de transparență deplină. Ci publicat pentru că avea nevoie să fie citit. Coordonat de nume asociate constant cu critica, mai mult sau mai puțin subtilă, la adresa AUR și a lui Călin Georgescu, documentul concluzionează, previzibil, că suveranismul e o „febră” trecătoare, iar remediul e mai multă „educație civică”. Cu mici înțepături la identitatea istorică daco-romană a poporului român, la ortodoxie și cu mesajul ferm că UE nu e o cultură, e un pachet de avantaje. Și, cheia problemei: îndemnul către „recuperarea patriotismului de către forțele democratice”. 
 
Cînd un asemenea text apare exact în perioada în care președintele blochează sistematic orice variantă de guvernare cu suveraniștii, nu mai vorbim despre reflecție academică dezinteresată – vorbim despre un instrument politic îmbrăcat în robă universitară.
 
Un sertar care se deschide doar cînd le convine
 
Bomba a venit în urma vînzolelii declanșate în presă pe marginea grupului de intelectuali, mai ales cînd au început să apară și dezertări și deziceri din interiorul său. Și, într-un interviu pentru Cotidianul, mai apoi într-o postare pe Facebook, consilierul prezidențial Valentin Naumescu scapă un porumbel cît struțul. Anume că rapoartele grupului cotrocenist sunt secrete, doar pentru uzul nicușorist. Și că s-a făcut o excepție doar pentru cel anti-suveranist.
 

Mai mult, consilierul prezidențial a anunțat temele viitoarelor rapoarte: partidele și sistemul politic românesc în context european, valorile creștine și UE, Cadrul Financiar Multianual 2028-2034, tehnologiile avansate și inteligența artificială. Nici una dintre ele n-are treabă cu siguranța națională. sunt exact genul de subiecte pe care orice cetățean informat ar vrea să le vadă dezbătute deschis, cu argumente pe masă, nu digerate în privat de un grup select de universitari și predate apoi, filtrate, unui singur om.

Și aici apare întrebarea firească: de ce ar trebui să fie secrete niște opinii civic-intelectuale despre partide, valori creștine sau fonduri europene? Nu vorbim despre planuri de apărare națională sau despre negocieri diplomatice sensibile. Vorbim despre analize pe teme complet publice – genul de discuție pe care orice think tank serios din Europa o poartă la lumina zilei, nu în anticamera unui palat prezidențial. Eventual în camera aceea fără microfoane în care președintele se vede periodic cu liderul USR, Dominic Fritz.
 
Onestitatea ca decor, nu ca principiu
 
Așa că întrebarea nu e retorică, e chiar miezul problemei: ce e atît de fragil în opiniile unor intelectuali civici despre partidele politice, încît trebuie ținute departe de ochii publicului – cu excepția momentelor în care servește unei nevoi de imagine?
 
Aici stă contradicția reală: un președinte care și-a construit imaginea pe transparență administrează, în paralel, un mecanism de producție de argumente politice ținute la secret, dezvăluite public doar cînd servesc unei bătălii de imagine. Dacă rapoartele astea sunt, așa cum insistă Naumescu, analize „raționale, echilibrate”, care exclud clișeele ideologice – atunci de ce nu sunt publicate din start pe siteul președinției, cu toatele? De ce cetățeanul trebuie să afle despre existența lor abia atunci cînd e ”necesar”?
 
Răspunsul e simplu și incomod: pentru că transparența selectivă nu mai e transparență, e management de percepție. „România onestă” nu ține rapoarte secrete din prudență instituțională – le ține secrete pentru că, expuse tuturor, ar arăta exact ce sunt: muniție politică pregătită din timp, gata de tras în momentul potrivit, nu reflecție dezinteresată a societății civile.