Schimbarea Administrației americane prin revenirea lui Donald Trump, al 45-lea și al 47-lea președinte al Statelor Unite, a însemnat și o schimbare dramatică a politicii americane, în raport nu numai cu rivalii, ci și cu aliații din întreaga lume. Hotărât să nu repete greșelile primului mandat, când, asemenea lui Emil Constantinescu, a fost "învins de Sistem”, Trump a intrat ca un buldozer în administrație, ca și în instituțiile de forță, unde și-a numit deîndată oamenii dispuși și deciși să-i pună în aplicare politica. Aceași atitudine de val nimicitor a avut-o și în relația cu aliații, atitudine care poate fi cel mai bine explicată prin expresia tipic americană: "My way, or the Highway!”. Sau, cum ar zice românul: "Faci ca mine, sau la gară!”.

Aflându-se în profund dezacord cu politica și ideologia europeană, croită pe calapodul progresist al Administrației Biden, Trump a transmis un mesaj ultimativ și extrem de ferm prin emisarii săi cei mai apropiați: vicepreședintele J. D. Vance și omul de afaceri Elon Musk, devenit un soi de șef informal al Cancelariei Prezidențiale, care își asumă mesajele cele mai șocante și discutabile, tehnică de comunicare ce-l pune la adăpost pe Trump, care poate oricând retracta sau nuanța o declarație. Aceași tehnică o aplică și Putin prin Dimitri Medvedev.

Lumea și europenii în primul rând, au primit năuciți loviturile care au curs după 22 ianuarie: sistarea finanțării programelor USAID, începerea negocierilor cu Rusia, declararea intențiilor de a anexa Groenlanda și de a ocupa Canalul Panama, declarațiile dure ale vicepreședintelui J.D. Vance la Conferința pentru Securitate de la Munchen, atacurile asupra lui Zelenski și cererea de a compensa ajutorul financiar acordat Ucrainei prin cedarea resurselor minerale, denunțarea anulării alegerilor prezidențiale din România și atacului asupra democrației.

Să spunem că declarațiile și acțiunile lui Trump au produs agitație în Europa, înseamnă să folosim un eufemism. La nivel politic, continentul nostru seamănă cu un pătul plin de șoricei, unde a apărut pe neașteptate un motan. Sub conducerea lui Emmanuel Macron, viteazul cocoșel galic, liderii europeni au încercat să înjghebeze un front comun împotriva ofensivei politice americane, acțiune eșuată din cauza lipsei de coeziune a țărilor europene. Dacă acțiunea politică nu s-a bucurat de succes, cea mediatică a funcționat mai bine. Asupra lui Trump s-a dezlănțuit un baraj de artilerie cu toate piesele din dotare, trăgându-se nu numai cu proiectile de mare calibru, ci și cu gloanțe oarbe. Președintele american a fost demonizat în fel și chip, prezentat nu numai ca "nebun” și "un pericol pentru democrație și Europa”, ci mai nou și "colaborator recrutat de KGB”.

Unde este țara noastră în acest joc? Zdruncinată de scandalul anulării alegerilor, dezbinată de campania feroce de demonizare a candidatului Călin Georgescu, cu o clasă politică la conducere aflată la limita legalității și prăbușită în încredere, România pare că și-a ales tabăra, transmițând mai multe mesaje de susținere spre Bruxelles și în același timp manifestând o rezervă din ce în ce mai evidentă față de Washington.

De la declarații ale unor oficiali români, consilieri prezidențiali, europarlamentari, miniștri și până la articole din presa scrisă și emisiuni la majoritatea televiziunilor românești, toate mesajele care emană dinspre zona oficială sau oficioasă de comunicare, au fost îmbibate de un vizibil sentiment antiamerican. De aici și până la veritabile petarde de presă, nu a mai fost decât un pas. "În era Trump, Europa e pe cont propriu” (Ziare.com); „America lui Trump și Vance nu mai este aliatul pe care Europa și România pot conta, ci inamic”, titlu modificat mai apoi în "…. ci un partener periculos și imprevizibil” (G4 Media); "America lui Trump este acum aliatul lui Putin” (Adevărul).

În tot acest delir mediatic, s-au aruncat în luptă și influencerii autohtoni. "În materie de democrație, America e mai eșuată acum decât noi” (Cristian Tudor Popescu); "Inițial m-am gândit că pur și simplu omul delirează” (Lucian Mîndruță, despre Trump); "SUA au încăput pe mâna unui infractor condamnat și a camarilei sale de oligarhi” (Ioana Ene Dogioiu); "F_ck Putin + Trump” (regizorul Radu Jude). Interesant este că după această ultimă declarație, făcută la Festivalul de Film de la Berlin, regizorul a fost imediat felicitat pe pagina oficială a Ambasadei României în SUA, este adevărat, pentru câștigarea Ursului de Argint pentru cel mai bun scenariu. Acest gest a fost nu numai unul nediplomatic, ci o declarație sfidătoare a ambasadorului Muraru la adresa Administrației americane, cu atât mai gravă, cu cât a fost făcută de la înălțimea instituției pe care o reprezintă. Sub ochii noștri, România, chiar dacă nu a devenit oficial anti-americană, se îndreaptă hotărât în această direcție.

Pentru a nu crede că războiul declarațiilor provocatoare trece neobservat, vicepreședintele J.D. Vance a făcut o declarație, care a venit ca un duș rece, declarație care a spus lucrurilor pe nume, fără nici o urmă de echivoc: "Ceea ce încerc să le spun prietenilor noștri europeni, (…) este că această prietenie se bazează pe valori comune. Nu ai valori comune dacă (…) anulezi alegerile pentru că nu-ți plac rezultatele – asta s-a întâmplat în România. Nu ai valori comune dacă ți-e atât de frică de propriul tău popor încât îl reduci la tăcere.”

Revenind la Ursula von der Leyen și la Emmanuel Macron, aceștia și-au reafirmat hotărârea de a continua sprijinirea Ucrainei, chiar și fără ajutorul Statelor Unite și pe de altă parte desfășoară o strategie politică de desprindere de colaborarea cu America, dacă nu chiar una împotriva acesteia. Nu este însă clar cum își va atinge Europa aceste obiective, în condițiile în care nu are resurse, suferă de un deficit energetic, are o economie pe perfuzii, este pe cale să piardă cursa tehnologică în fața Americii și Asiei, are o problemă de identitate și ideologie, o alta legată de demografie și imigrație, este dez-industrializată și de-militarizată și nici cu banii nu stă foarte bine. Cu alte cuvinte, Europa, alături de America, nu a putut să ajute Ucraina să învingă Rusia. Acum, singură, este gata să meargă cu Ucraina, până la victoria finală asupra lui Putin.

În condițiile acestea și după cele ce s-au spus de o parte și de alta, Trump va voi să dea o lecție Europei, pentru a dovedi că nu se joacă. Caracterul și formația și experiența lui de om de afaceri întăresc această părere. Credincios tacticii sale, nu va ataca Europa ca pe un bloc, ci va da un exemplu cu unul din state, al cărui anti-americanism virulent îl va taxa și pe care îl va putea tăvăli fără prea mare efort.

România este candidatul perfect.