ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Tensiunea socială acumulată se manifestă în acest moment în special prin nevoia de a spune adevărul, de a-l auzi rostit pur și simplu, este o suprasaturație după aproape doi ani de minciuni care la început aveau inclusiv o doză de umor involuntar, specific inadecvării și absurdului, dar care acum se dovedesc a fi nici mai mult, nici mai puțin decât o înșelătorie criminală la propriu, pe care unii dintre noi am tot anunțat-o încă de la debutul delirului pseudosanitar.
 
Când s-a insinuat pentru prima dată în spațiul public posibilitatea ca virusul de crescătorie să fie o armă biologică am afirmat că nu este posibil ca virusul în sine să dețină în mod autonom această proprietate. Când s-a anunțat apariția miraculoasă în regim de record sportiv a vaccinurilor anti-Covid am afirmat că acum avem în sfârșit arma biologică, din două componente: încărcătorul și declanșatorul. Am făcut aceste două afirmații pornind de la două premise: administratorii dictaturii sanitare sunt niște indivizi pe de o parte îngrozitor de fricoși, iar pe de alta, obsedați de control – probabil o descriere pleonastică sau cel puțin redundantă. Frica lor pentru propria sănătate făcea imposibilă aruncarea pe piață a unui "virus ucigaș”, iar obsesia controlului făcea previzibilă lansarea "vaccinurilor” care să dea cu adevărat caracterul de armă biologică, funcționând ca întrerupător.
 
Dar despre ce fel de control e vorba de fapt? Consider că este un moment potrivit să începem să folosim în mod deschis termenul de GENOCID – fără valențe metaforice, luat așa cum e. Ritmul în care se moare, direct proporțional cu rata de injectare, ne obligă să încetăm cu ipocrizia eufemismelor de tip "efecte adverse” – ele nu sunt adverse deloc, sunt "indicații terapeutice” și se regăsesc în prospectul soluției pentru reglaj statistic, urmat de control total și intervenționism bolnav asupra a ceea ce rămâne.
 
(Cei care veniți de la școala de fete puteți să vă opriți aici cu lectura – eventual, ca ultimă încercare de revenire în concret, să consultați seria excepțională de trei articole lămuritoare a lui Matthew Ehret de la OffGuardian: "How the Unthinkable Became Thinkable”, "Eugenics, The Fourth Industrial Revolution and the Clash of Two Systems” și "The Disturbing Origins of Cybernetics and Transhumanism”.)
 
Dacă am discutat despre administratorii dictaturii sanitare, e important să avem o percepție corectă și asupra celor care se ocupă de implementare. Primul lucru esențial de fixat este acela că, în condițiile în care majoritatea dintre noi, privind fenomenul din afară, ne-am dat seama, unii din prima secundă, alții pe parcurs, despre ce înșelătorie sinistră este vorba, cu atât mai mult știu aceste lucruri cei care încearcă să ni le ascundă, că doar de-asta încearcă să ni le ascundă. Din această perspectivă aș dori să-mi fie înțeleasă insistența din ultimele zile asupra faptulul că nu putem intra într-un dialog cu ei – să mai avem și așteptări este deja autohipnoză.
 
Acceptând realitatea că autoritățile responsabile de implementarea acestui genocid sunt perfect conștiente de finalitatea deciziilor pe care le forțează asupra noastră, putem cădea de acord că un dialog în care le arătăm că știm și noi adevărul nu servește la nimic? Vorbim despre niște oameni al căror cinism și ale căror porniri criminale nu sunt date de simpla disponibilitate de a ne ascunde adevărul, ci de asumarea consecințelor deciziilor pe care ni le impun în deplină cunoștință de cauză, e important să înțelegem corect aceste relații de cauzalitate, ei știu foarte bine că foarte mulți dintre noi vedem spre ce ne ducem, nu trebuie să le scriem o adresă de informare în sensul acesta, dar nu îi impresionează câtuși de puțin.
 
Trebuie să admitem o dată și bine că adevăratele două categorii în care suntem împărțiți în acest moment se referă la prezența sau absența fibrei umane. Realmente despre asta este vorba, despre o radicalizare emoțională care face ca unii să simțim tot mai puternic, iar alții să nu mai simtă deloc. Dacă ne aflăm în avantaj numeric sau nu este întru totul irelevant, singura evaluare care va conta este cea a consecințelor concrete care se vor manifesta în perioada următoare.
 
Este greu de spus dacă mai deținem, măcar la nivel teoretic, forța de a opune rezistență sau dacă nivelul dezumanizării e deja la cote suficient de ridicate încât să fie nevoie ca omenirea să-și consume decăderea în forma cea mai brutală, până la praf și pulbere (înclin spre a doua variantă), dar un lucru este cert, anume că avem obligația, cel puțin față de copii, să ne asumăm cele mai clare forme de opoziție, chiar dacă pe moment par de o duritate greu de acceptat.
 
E nevoie de câteva grupuri strategice de profesioniști din domenii cheie care să oprească brusc mecanismul conformării la reguli criminale și sistemul pe ansamblu se blochează imediat. Aceasta este a doua radicalizare a contrastelor, în rândurile celor care ne opunem dictaturii sanitare, cu tot ce pregătește ea pe mai departe – este vorba despre delimitarea celor care cred în salvarea individuală de cei care înțeleg că atomizarea este exact fundamentul dezastrului pe care îl trăim.
 
Nu există salvare individuală atunci când lumea se schimbă structural. Repet ce spun de doi ani, din mizeria în care ne-am lăsat aruncați nu mai ieșim decât împreună sau deloc.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews