ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Atunci când, la căderea comunismului, Francis Fukuyama a proclamat „sfârșitul istoriei”, poate că, fără să vrea, a pregătit cel mai dramatic impact al globaliștilor asupra umanității: ȘTERGEREA TIMPULUI.

Un editorial de Niall McCrae, publicat de Off-Guardian, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Trecutul este o altă țară, potrivit replicii de început a lui L.P. Hartley din The Go-Between.

În zilele noastre, putem spune același lucru despre prezent, pe măsură ce ritmul schimbărilor tehnologice și demografice se accelerează.

Cât despre viitor, ce încredere și ce certitudini putem avea pentru copiii și nepoții noștri?

Pe măsură ce se consolidează o Nouă Ordine Mondială, e posibil ca țările să nu mai existe sub nici o formă recognoscibilă.

Dar nu numai frontierele sunt desființate.

Atunci când, la căderea comunismului, Francis Fukuyama a proclamat „sfârșitul istoriei”, poate că, fără să vrea, a pregătit cel mai dramatic impact al globaliștilor asupra umanității: ȘTERGEREA TIMPULUI.

Așa cum avertiza David Fleming, a cărui filosofie a continuismului oferă un raționament unificator pentru protejarea umanității împotriva atacului tehnocratic, CRONOCIDUL este o strategie.

Ca animale sociale, ființele umane creează societatea. De-a lungul generațiilor, fiecare comunitate își stabilește și își menține obiceiurile, credințele, rolurile și relațiile.

Deși umaniștii progresiști subliniază faptul că avem mai multe în comun decât diferențele de rasă, religie sau regiune, o persoană dintr-o cultură nu se poate muta pur și simplu într-un loc cu o cultură diferită și să se aștepte ca viața să continue normal.

Componența esențială a societății este timpul, măsurat în durate de trăire culturală. Într-adevăr, ființe umane + timp = cultură.

În această ecuație, factori importanți pot fi înțeleși ca natură sau hrană în complexul umano-temporal, cum ar fi terenul, resursele, clima, comerțul, conflictele, tehnologia.

Fiecare societate își scrie și își conservă istoria.

În romanele distopice clasice, 1984 și Minunata lume nouă, trecutul a fost șters intenționat.

Treaba lui Winston este să revizuiască înregistrările evenimentelor pentru ca acestea să fie conforme narațiunii actuale, pe măsură ce aceasta evoluează.

În futurismului lui Aldous Huxley, copiii se nasc automat, iar ideea ca femeia să nască este tulburătoare.

După cum au înțeles marxiștii Școlii de la Frankfurt în anii 1920 și după cum știe orice consultant în management, nimic nu se schimbă cu adevărat dacă nu se schimbă Cultura.

Relațiile sociale și tradițiile sunt bastioane împotriva planurilor radicale impuse de sus.

Politicile fragmentate și progresive sunt predispuse la regresia către norme, însă restructurările majore sau alte șocuri ale sistemului rup relațiile sociale și distrug stabilitatea.

Cu cât schimbarea este mai dramatică și mai bruscă, cu atât rezistența este mai ușor de învins.

Anul Zero șterge cu buretele istoria noastră umană. Pentru totalitarii intransigenți, cum a fost Pol Pot în Cambodgia, acesta a fost un mijloc necesar de trecere a oamenilor de la o existență agrară tradițională la o ordine comunistă.

Oricine păstra relicve sau mentalități din trecut era exterminat.

În timp ce elevii sunt învățați (în mod necritic) despre Holocaust, în general ei nu sunt informați cu privire la trauma colectivizării extreme.

Cronocidul este tăierea și arderea deliberată a tot ceea ce există în cultura noastră – atât tulpina și ramurile vizibile de la suprafață, cât și rădăcinile ascunse în pământ.

Suntem privați de continuitatea noastră ca familii și frății, deoarece astfel de legături umane sunt un obstacol în calea misiunii tehnocratice.

O societate atomizată poate dispărea în următoarele moduri:

1. Un război informațional este dus împotriva cetățenilor de rând

Fapte desprinse din experiență, bun simț sau gândire critică devin „dezinformare” sau „ură”.

Cunoștințele transmise din generație în generație sunt denigrate ca fiind povești neștiințifice ale babelor sau prejudecăți ale unui trecut intolerant.

Tinerii – care sunt cel mai puternic vizați de propagandă – sunt încurajați să respingă adevărurile consacrate.

2. Operațiunile de psihologie comportamentală („psy-ops”) desfășurate de stat dezorientează și înspăimântă oamenii

Plasarea populației pe un teritoriu necunoscut, ca în cazul pseudo-pandemiei Covid 19, o așază la mila puterii.

O contagiune mortală la nivel mondial nu ar putea fi amintită de nici o persoană în viață, așa cum a fost cazul epidemiei de gripă spaniolă de acum peste o sută de ani.

În situații de urgență, autoritățile preiau controlul, iar viața nu mai este niciodată la fel după aceea.

3. „Securitismul” [sacralitatea siguranței] sufocă cultura, prin înlocuirea festivităților de patrimoniu cu evenimente gestionate

Nopțile cu focuri de tabără sunt anulate dacă bate vântul, petrecerile câmpenești sunt oprite dacă există riscul ca cineva să aibă o reacție alergică la dulceața de casă, iar jocurile viguroase pentru copii (ca „țară, țară, vrem ostași” sau „lapte gros”) sunt interzise în curtea școlii.

Industria asigurărilor, prin costul ridicat al acoperirii, contribuie la limitarea activităților care nemulțumesc autoritățile.

4. Arhitectura dezumanizantă proliferează

La o scară mult mai mare decât în cazul ingineriei sociale din anii 1960, când zonele de case cu peluze au fost înlocuite cu blocuri de beton și comunitățile au fost mutate în masă în orașe noi, construcțiile sunt în plină accesiune.

Peisajul fizic poate păstra rămășițe ale trecutului, dar bisericile, băncile și bodegile s-au închis, iar străzile principale au căpătat un aspect dezolant și pustiu.

Lecțiile trecutului recent cu privire la problemele locuitului în clădiri înalte au fost abandonate.

Se dezvoltă orașe „inteligente”, cu păduri de blocuri de apartamente din oțel și sticlă.

5. Exproprierea proprietăților și activelor oamenilor transferă toate bogățiile către elite

Forumul Economic Mondial ne spune „nu vei deține nimic și vei fi fericit”, dar cineva trebuie să păstreze capitalul.

Moștenirea generațională va lua sfârșit, după cum arată impozitul exorbitant pe fermele care au rămas în proprietatea familiilor timp de secole, forțându-i pe proprietari să vândă.

6. Migrația în masă a făcut ca numeroase persoane din țările gazdă să se simtă marginalizate și înstrăinate

În ciuda platitudinilor legate de multiculturalism, coeziunea socială a scăzut, deoarece identitatea și loialitatea noilor veniți sunt legate de rudele și afinii lor, cu un sentiment redus de apartenență comună.

Aceasta este ceea ce doresc conducătorii noștri. Cosmopoliții fără rădăcini („pretutindenarii” descriși de David Goodhart) preferă întotdeauna lucrurile străine sau exotice celor previzibile și familiare, dar acum locuitorii județelor și clasa muncitoare autohtonă („băștinașii”) se află într-un Nicăieri temporal.

7. Rapiditatea dezvoltării tehnologice deplasează oamenii de la realitatea fizică la realitatea virtuală

În timp ce prezentul se schimbă cel mai vizibil prin transformarea demografică, viitorul apropiat reprezintă o amenințare existențială pentru umanitate, făcând ca tensiunile inter-culturale să pară un picnic în parc.

Viitorul – dacă tehnocrații reușesc – este transumanismul.

Convenția ONU pentru Prevenirea și Pedepsirea Crimei de Genocid (1948) definește genocidul ca uciderea unui grup național, etnic, rasial sau religios.

Există însă și conceptul de genocid cultural, conceput de Raphael Lemkin, care presupune „distrugerea sistematică și organizată a patrimoniului cultural”.

O cultură poate fi nimicită fără a se trage un singur foc de armă.

Tehnocrații au jucat un joc pe termen lung, pregătindu-se pentru un viitor post-cultural, post-temporal.

Cronocidul este o crimă împotriva umanității.