Potrivit Organizației Meteorologice Mondiale (OMM), din cadrul ONU, din 2021, numărul și durata secetelor a crescut cu 29% din anul 2000, comparativ cu cele două decenii precedente. Când peste 2,3 miliarde de oameni se confrontă deja cu stresul hidric, seceta  devine o problemă uriașă. Din ce în ce mai mulți oameni vor locui în zone cu deficit extrem de apă și nicio țară nu este imună la secetă, după cum rezultă din raportul World Water Development Report.

Țările în care apa a devenit o urgență națională sunt: Afganistan, Angola, Brazilia, Burkina Faso, Chile, Etiopia, Irak, Iran, Kazahstan, Kenya, Mali, Mauritania, Madagascar, Malawi, Mozambic, Niger, Somalia, Sudan, Siria, Pakistan. Conform cercetătorilor, peste 1,4 miliarde de oameni au fost afectați de secetă în perioada 2000-2024, iar această problemă a fost descrisă drept dezastrul natural care i-a afectat negativ pe cei mai mulți locuitori din întreaga lume.

Deși India reprezintă 18% din populația lumii, are doar 4% din resursele de apă dulce. În plus, țara este una dintre țările cu cel mai mare deficit de apă din cauza numărului mare al populației, poluării și exploatării apelor subterane.

Pe de altă parte, în țările din Africa Centrală precum Republica Democratică Congo, care sunt supuse penuriei economice, deși în zonă plouă, lipsa infrastructurii adecvate provoacă deficit de apă. Chiar dacă Congo are jumătate din rezervele de apă ale Africii, nu există acces la apă curată. Acest lucru provoacă numeroase boli și malnutriție.

Schimbările climatice, creșterea populației și infrastructura învechită pot crește stresul hidric în numeroase țări. Deficitul de apă poate apărea și în locurile în care infrastructura este precară și există o creștere sporită a populației.

Deși Statele Unite au un stres mediu spre scăzut de apă, conform Institutului Mondial de Resurse, există schimbări notabile în zonele de graniță. Regiunile de vest ale Statelor Unite, inclusiv California, se confruntă cu stres hidric din cauza secetei. În Italia, se preconizează faptul că infrastructura degradată cât de curând va provoca stres hidric.

Egiptul se remarcă ca fiind una dintre țările care suferă de un ridicat deficit de apă. Deși Egiptul este una dintre țările cu stres de apă scăzut în comparație cu țările vecine datorită accesului său la râul Nil, care satisface 93% din necesarul de apă, această situație se poate schimba odată cu dezvoltarea Barajului Marea Renaștere a Etiopiei (VIDEO mai sus).

Pentru Egipt, dacă barajul este adus la gradul de ocupare dorit în următorii 5 ani, țara poate pierde accesul la 36% din necesarul de apă. Din acest motiv, Barajul Renașterii provoacă și probleme diplomatice între Egipt și Etiopia. Sudanul, care împarte apele subterane, la granița dintre Egipt și Etiopia, se numără printre țările afectate de această situație. În Yemen, situație e și mai gravă. Războiul a distrus practic întreaga infrastructură, situația putând oricând să genereze un nou conflict militar.

Penuria de apă continuă să crească în Afganistan din cauza instabilității politice și insecurității economice. În Afganistan, țară care a trecut prin cea mai gravă secetă din ultimii 27 de ani, UNICEF estimează că 8 din 10 afgani beau apă nesigură (poluată). Și 94% dintre copii trăiesc în zone cu deficit crescut de apă.

În timp ce accesul la apă sigură în Siria era înainte de începerea războiului, în 2010, de 98% în orașe și 92% în zonele rurale, această rată a scăzut cu 40% și doar 50% din sistemele de apă și canalizare sunt active după terminarea războiului. În Turcia, incendiile forestiere și schimbările climatice par să crească stresul hidric, mai ales în zonele rurale.

Burkina Faso nu primește precipitații între lunile mai și octombrie. Această perioadă a devenit mai lungă odată cu schimbările climatice. Faptul că, în regiune există numeroase crize militare și țara se învecinează și cu Deșertul Sahara, în nord, deficitul de apă este o mare problemă.

Conform specialiștilor, accesul la apă a scăzut la 40% în unele țări din regiune. Niger, vecină cu Burkina Faso și situată în regiunea Sahel, se află sub amenințarea secetei, a deșertificării și a războiului.

UNICEF estimează că 56% din întreaga populație, la nivel global, nu are acces la o sursă de apă potabilă. Deși Nepalul are 2,7% din resursele de apă dulce ale lumii, este una dintre țările care a atins niveluri ridicate de deficit de apă în ultimii 20 de ani, pentru că infrastructura din această țară este foarte slab dezvoltată.

Prezentul material este parte a unei serii a autoarei despre Apă, special pentru ActiveNews