Personalitatea lui Ryan Wesley Routh, arestat pentru tentativa de a-l asasina pe Donald Trump, ridică numeroase semne de întrebare.

Un editorial de Jeremy Kuzmarov, publicat pe Substack, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Presa a subliniat antecedentele penale ale lui Routh și postările sale de pe rețelele de socializare care preluau punctele de vedere ale Partidului Democrat referitoare la alegerile din 2024 și la Donald Trump.

De asemenea, a vorbit și despre eforturile nebunești ale lui Routh de a crea o forță de mercenari afgani care să lupte în Ucraina și faptul că alți mercenari l-au respins ca pe un „excentric” din cauza „maniei grandorii” și a „complexului lui Mesia”, combinate cu lipsa pregătirii militare.

Routh a publicat recent o carte împreună cu soția sa, Kathleen Shaffer, cu titlul „Ukraine’s Unwinnable War: The Fatal Flaw of Democracies, World Abandonment and the Global Citizen: Taiwan, Afghanistan, North Korea, World War III and the End of Humanity” („Războiul care nu poate fi câștigat al Ucrainei: Hiba fatală a democrațiilor, abandonul mondial și cetățeanul global: Taiwan, Afganistan, Coreea de Nord, Al Treilea Război Mondial și sfârșitul omenirii”) al cărei conținut a scăpat însă atenției presei.

Este una dintre cele mai bizare cărți pe care le-am citit vreodată și care pare scrisă de un agent CIA.

Motivul pentru care suspectez acest lucru este că autorul folosește o retorică bombastică, la care ne-am aștepta din partea unui activist politic idealist, de tip hippy, amestecată cu laude fierbinți la adresa forțelor de mercenari susținute de CIA.

În plus, Routh adoptă poziții clasice care se pliază perfect pe interesele guvernului american și ale CIA.

De-a lungul cărții, Routh avertizează cu privire la izolarea tot mai accentuată a SUA și la lipsa de voință a cetățenilor și liderilor americani de a face față „invadatorilor barbari ruși”.

El cere în mod deschis asasinarea lui Vladimir Putin (a cărui răsturnare de la putere a cerut-o explicit și Joe Biden – n.tr.) și a liderului socialist belarus Alexander Lukașenko, pe care guvernul american și CIA au încercat să-l răstoarne.

În general, Routh nu pare să fie bine informat cu privire la politica mondială. El nu oferă nici un context pentru izbucnirea războiului din Ucraina, nici vreo discuție despre politicile americane care au contribuit la provocarea războiului, nici o analiză mai amplă a evoluțiilor politicilor mondiale.

În schimb, el oferă pagini întregi de predici moraliste pe care te-ai aștepta mai degrabă să le găsești într-o carte despre auto-îmbunătățirea personalității, amestecate cu rusofobie, valorificarea sistemului liberei inițiative, denunțarea comunismului și alte astfel de teme dragi CIA.

Pe această linie, Routh o numește pe Hillary Clinton un „lider curajos” și susține că NATO a „furat focoasele nucleare ale Ucrainei”după prăbușirea Uniunii Sovietice – făcând aluzie la inițiativa Lugar-Nunn care a determinat Ucraina să își dezmembreze armele nucleare.

Blamându-i pe liderii americani pentru că au permis ca„Hong Kongul să fie capturat” de chinezi, Routh pledează pentru bombardarea tuturor locuințelor și incendierea tuturor structurilor din orașele rusești de la frontieră sau pentru încercuirea Taiwanului cu nave militare pentru a-l proteja de China.

Routh deplânge modul în care administrația Biden „i-a lăsat pe afgani să fie bătuți și uciși de teroriști” și apără anularea alegerilor de către președintele ucrainean Volodimir Zelenski, scriind:

„Zelenski și parlamentul ucrainean vor trebui să renunțe la realegere și să ia o decizie dificilă, care va enerva opinia publică, dar va fi spre binele general.”

Această ultimă afirmație este una pe care ar face-o mai degrabă un lacheu al CIA sau al Departamentului de Stat decât un cetățean liber sau un analist politic, fie el și pro-război.

În afară de declarația de mai sus, Routh nu îl mai pomenește niciodată pe Zelenski și nu încearcă să analizeze evoluțiile politice din Ucraina.

Spre sfârșitul cărții, Routh o laudă pe președinta peruviană Dina Boluarte, numind-o o „pionieră a democrației”, despre care afirmă că ar fi „stat alături de peruvieni împotriva lui Pedro Castillo”, a cărui „dorință de a deraia democrația a eșuat”.

Cu toate acestea, Castillo a fost răsturnat printr-o lovitură de stat de dreapta dată de Boluarte, după ce acesta a încercat să instituie controlul Peru-ului asupra resurselor sale naționale.

Cu sprijinul SUA, Boluarte a ordonat reprimarea violentă a protestatarilor antiguvernamentali, soldată cu peste 70 de morți [1].

Așadar, de ce o invocă Routh pe Boularte ca pe un mare lider? Poate crede cineva care este independent de guvernul SUA că într-adevăr așa stau lucrurile?

Routh îl elogiază și pe un alt politician sud-american dubios: Juan Guiadó, un extremist de dreapta care a încercat mai multe lovituri de stat împotriva guvernului socialist din Venezuela.

Guiadó s-a bucurat de un sprijin limitat în Venezuela, dar a fost sprijinit de administrația Trump și de CIA, care l-au uns președinte al Venezuelei în exil.

Organizația lui Guiadó s-a dovedit total coruptă, iar tentativele sale de lovitură de stat au eșuat lamentabil.

Cu toate acestea, Routh scrie:

„I-aș sugera lui Juan Guiadó să preia rolul de lider pe care l-a câștigat... Când toate socotelile cu Putin vor fi reglate, Maduro va putea fi eliminat de la putere, așa cum ar trebui să se întâmple.”

Aceste comentarii par scrise de cineva din CIA sau din Departamentul de Stat.

Ce simplu cetățean – oricât ar fi de determinat să sprijine politica externă a Statelor Unite – gândește într-o astfel de manieră?

De ce să-l alegi pe Maduro anume, în condițiile în care SUA sprijină numeroase guverne dictatoriale, cum sunt cele saudit, rwandez sau ugandez? Evident, pentru că Maduro este socialist și este vizat de o schimbare de regim de către guvernul american de când Hugo Chavez a murit de cancer.

În altă parte, în cartea sa, Routh aduce elogii Armatei Siriene Libere și rebelilor din Myanmar, forțe sprijinite de CIA despre care puțini americani de rând au cunoștință.

Cum Routh nu oferă nici o perspectivă specială despre aceste grupuri, se pare că el doar regurgitează punctele de vedere ale CIA. Aproape nimeni nu apără cauza acestor grupuri, cu excepția Washingtonului, iar dosarul lor dubios poate fi ușor consultat.

Candidatul manciurian?

Dacă nu mă înșel, iar cartea lui Routh este într-adevăr o dezinformare a CIA, care ar putea fi scopul ei din perspectiva implicării lui Routh în tentativa de asasinat asupra lui Trump?

Nu cunosc răspunsul exact, însă pot prezenta o teorie bazată pe studiul meu asupra asasinatelor din trecut și asupra istoriei CIA.

Această teorie, oricât de exagerată ar părea, este că Routh este un candidat manciurian [2] care a fost pregătit și programat de psihiatrii CIA să comită violențe politice și să scrie o carte, care, în același timp:

a) să îl prezinte ca pe un critic al politicii lui Trump privind Ucraina/Rusia, oferindu-i un motiv pentru crima sa;

b) să promoveze punctele de vedere ale Partidului Democrat/CIA privind politica externă.

Atunci când CIA pregătește țapi ispășitori, trebuie invariabil să le creeze acestora personalități care să se potrivească cu crima și să-i facă să pară nebuni, ceea ce a făcut în mod clar cu Routh.

Și cum Routh este acum faimos, oamenii îi vor citi cartea.

Este posibil ca, în cazul său, scopul violenței politice să nu fi fost uciderea lui Trump, deoarece este puțin probabil ca Routh să fi reușit să-l împuște din tufișurile în care a fost găsit.

Scopul ar fi fost mai degrabă acela de a promova o„strategie a tensiunii”, prin care oamenii sunt în permanență stresați de amenințarea violenței, predispuși să își suspende judecata rațională și să sprijine măsuri tot mai stricte din partea statului polițienesc.

Unii ar putea respinge teoria de mai sus ca fiind o „teorie a conspirației”, și este posibil să fie așa. Totuși, acestea sunt antecedente istorice, iar CIA a mai pregătit și în trecut candidați manciurieni.

Unul dintre ei a fost Sirhan Sirhan, care a fost programat să tragă în Robert F. Kennedy, în iunie 1968, la comandă, după ce a văzut o femeie cu o rochie cu buline.

Împușcăturile lui Sirhan au deturnat atenția, în timp ce adevăratul asasin, care lucra pentru un contractor CIA, Thane Eugene Cesar, l-a împușcat pe Kennedy din spatele urechii.

Aspect relevant pentru cazul Routh: Sirhan a fost programat nu doar să împuște un Kennedy, ci și să scrie un jurnal divagant, în care își consemna furia față de sprijinul lui Kennedy pentru Israel – fixându-și astfel un motiv.

Un alt exemplu cunoscut de creare de către CIA a unor candidați manciurieni este Symbionese Liberation Army (SLA), un grup radical din anii 1970, al cărui lider, Donald DeFreeze, a fost supus unei modificări a comportamentului și unei programări în cadrul MK-Ultra al CIA, la centrul medical Vacaville din California.

Cartea lui Brad Schreiber, „Revolution’s End: The Patty Hearst Mind Control and The Secret History of Donald DeFreeze and the SLA” (Skyhorse Publishing 2016), descrie cum DeFreeze a fost programat să comită acte criminale violente care să submineze mișcările de stânga din California.

Ca parte a acoperirii, el și tovarășii săi au scris manifeste politice al căror scop era să răspândească dezinformarea publică.

Acestea și alte precedente istorice ridică suspiciuni cu privire la Routh, care ar putea foarte bine să facă parte dintr-o operațiune secretă cu intenții sinistre [3].

Suspiciunea este amplificată de faptul că Routh a fost un fel de „Forrest Gump al operațiunilor paramilitare ale CIA”, după cum s-a exprimat Mike Benz, un fost oficial al Departamentului de Stat.

Routh recunoaște că a fost în numeroase țări în care CIA opera, sprijinind grupuri paramilitare pe care CIA le susținea și recunoaște că a fost în contact cu ambasada SUA din Kiev, unde a fost implicat în obținerea de vize pentru teroriștii jihadiști, aduși pentru a lupta împotriva rușilor în estul Ucrainei.

În plus, se știe că Routh a vizitat de mai multe ori Fort Bragg, sediul forțelor speciale americane din Carolina de Nord, și-a permis cumva un bilet de avion clasa I din Hawaii în Florida – deși se știa că are venituri limitate – și a fost acuzat doar de infracțiuni minore pentru deținerea de Arme de Distrugere în Masă.

Toate acestea ridică semne de întrebare cu privire la trecutul său, făcând și mai plauzibilă teoria că este un instrument al serviciilor de informații.

Note:

1. Aceste acțiuni au dus la lansarea unei anchete pentru genocid împotriva lui Boularte. Forțele de securitate peruane au invadat Universitatea din San Marcos și au obligat studentele să se dezbrace în fața lor.

2. Expresia „candidatul manciurian” se referă la un roman politic din 1959, scris de Richard Condon, care a fost ecranizat într-un film celebru de John Frankenheimer, despre un prizonier al Războiului din Coreea care a fost pregătit de China comunistă să dea o lovitură de stat în SUA și să-l asasineze pe președinte.

3. Fostul analist CIA Larry Johnson a subliniat faptul că programul lui Donald Trump nu este public, astfel încât eposibil ca cineva din interior să îl fi informat pe Routh, ceea ce ridică suspiciuni suplimentare cu privire la o posibilă operațiune secretă menită fie să îl ucidă pe Trump, fie să promoveze o „strategie a tensiunii”, așa cum am explicat.