În 2024, în „lumea liberă” la fel ca în comunism, Democrația înseamnă să votezi ce îți spune regimul. TU nu ai dreptul să alegi de capul tău...

Un editorial de Ryan McMaken de la Institutul Mises pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Duminică, 21 iulie, președintele Biden a renunțat la campania prezidențială pentru 2024 doar printr-un text postat pe Twitter/X.

După mai puțin de o oră – tot printr-un text postat pe Twitter/X – și-a anunțat sprijinul pentru vicepreședinta Kamala Harris la președinție.

Astfel, în doar câteva minute, partidul de guvernământ de la Washington a anulat cu totul procesul alegerilor primare al uneia din principalele formațiuni politice ale țării.

Adică, același Partid Democrat care ne spune că este partidul „democrației”, tocmai a exclus complet alegătorii obișnuiți din procesul de selecție al candidatului Democrat.

În schimb, candidatul Democrat din 2024 va fi ales de un grup restrâns de elite din interiorul partidului.

Ni s-a spus că va avea loc o „Convenție deschisă” la Chicago pentru alegerea candidatului. Dar asta înseamnă că nu va exista un candidat pre-stabilit (ales de masele de alegători Democrați de rând) în cadrul Convenției.

Candidatul va li ales de delegați și super-delegați (adică de elitele bogate ale partidului, precum Hillary Clinton sau Barack Obama) în spatele ușilor închise.

Eforturile Partidului Democrat de a eluda procesul alegerilor primare sunt remarcabile pentru o coaliție de guvernare care a ținut lecții nesfârșite opiniei publice, în 2020, despre modul în care Donald Trump ar fi fost o „amenințare la adresa democrației” și despre modul în care „democrația este reprezentată de buletinul de vot”.

La asta am ajuns să ne așteptăm de la elitele politice care folosesc cuvântul „democrație” ca pe un termen de propagandă.

Pentru acești oameni, cuvântul „democrație” nu are nici o semnificație obiectivă. Înseamnă doar „ceva ce este pe placul nostru”.

În schimb, „antidemocratic” înseamnă „ceva ce nu este pe placul nostru”.

Mai mult, folosirea sa ca un termen de propagandă poate fi observată din modul în care „democrație” este utilizat în același mod ca termenul „revoluționar” de către regimurile marxiste.

În astfel de cazuri, „revoluționar” este un cod pentru „în favoarea elitelor conducătoare” și „ceva pe placul nostru”.

În mod similar, opusul „democrației” într-un regim marxist este „contrarevoluționar” sau „burghez”.

Acești termeni erau practici coduri pentru „împotriva partidului de guvernământ” și „ceva ce nu ne place”.

Astfel de termeni nu au un conținut real, în sensul obișnuit al unui cuvânt. În acest sens, „democrație” înseamnă pur și simplu „bine” iar „nedemocratic” înseamnă „rău”.

De exemplu, președintele Biden a ținut două discursuri importante în 2022 despre pericilul ca „democrația” să fie abolită dacă adversarii săi câștigă.

În luna noiembrie a aceluiași an, fostul președinte Barack Obama a declarat solemn că dacă Republicanii vor câștiga în Arizona, „democrația așa cum o știm noi ar putea să nu supraviețuiască”.

Această idee este reluată și repetată de aliații din presă ai partidului.

Un ziarist de la publicația Salon le-a reproșat alegătorilor că îndrăznesc să se lase influențați la vot de grijile economice în condițiile în care „democrația este amenințată”.

Un titlu din New York Times deplângea aparenta realitate că alegătorii nu par interesați de „salvarea democrației”, când se presupune că e limpede că „democrația este în pericol”.

În nici un moment, în aceste ieremiade, nu se explică în ce fel un vot pentru candidatul aflat în dizgrație va pune capăt alegerilor, sufragiului universal sau oricărui alt element sau instituție asociată cu democrația.

În discursul din septembrie 2022, de la Philadelphia, al lui Biden, acesta a vorbit timp de 20 de minute despre o amenințare imaginară la adresa democrației, fără să definească de fapt ce este democrația.

Mi-am amintit de Fidel Castro, care, în discursurile sale de mai multe ore, urla despre amenințarea la adresa „revoluției” din partea imperialiștilor vicleni și a contra-revoluționarilor – adică a tuturor celor care se opuneau regimului său.

În acest context, termenul „revoluționar” nu avea nici o legătură cu revoluția propriu-zisă. El însemna pur și simplu „ceva ce este pe placul regimului meu”.

Între timp, elitele au avut grijă să se asigure că nici un fel de democrație reală – în sensul tehnic sau tradițional al termenului – nu se amestecă în cadrul procesului de nominalizare.

Partidul Democrat a arătat cu claritate că nu va permite nici unui candidat la președinție al partidului să îl provoace pe Biden la o dezbatere.

Primilor candidați Democrați, congresmenii Dean Phillips și Marianne Williamson, li s-a spus să o lase baltă.

Challengerul cel mai important din interiorul partidului, Robert F. Kennedy Jr., a fost exclus din partid în octombrie 2023. Acesta a fost nevoit să își anunțe candidatura ca independent la puțin timp după aceea.

Așadar, după ce li s-a refuzat candidaților Democrați posibilitatea de a vota pentru Kennedy sau oricare altul, partidul le refuză acum posibilitatea de a se pronunța prin vot asupra lui Harris sau a oricui altcuiva pe care elitele partidului vor decide să-l nominalizeze în 2024.

În treacă fie spus, nu pomenesc de toate acestea pentru a lustrui imaginea Partidului Republican. Cei dintre noi care își amintesc campaniile lui Ron Paul din 2008 și 2012, își aduc aminte și de modul în care Partidul Republican a conspirat pentru a-i torpila campania, mergând până acolo încât au schimbat regulile Convenției, ex post facto, pentru a-i refuza lui Ron Paul posibilitatea de a vorbi în prime-time și pentru a-i priva de dreptul de a vota pe delegații săi.

Cu toate acestea, nu Partidul Republican este cel care pretinde că e gardianul vox populi, în timp ce conspiră pentru a submina vox populi la fiecare pas.

Dimpotrivă, presupușii apărători ai democrației sunt cei care duc mai departe tradiția redefinirii termenului de „democrație” pentru a servi intereselor elitelor, ori de câte ori le convine.

De fiecare dată când oamenii „indezirabili” câștigă alegerile – indezirabili din punctul de vedere al elitelor globale – rezultatul acelor alegeri este declarat o „amenințare la adresa democrației”.

Vedem acest lucru în mod repetat în politica europeană, unde „democrația” este definită astfel încât să fie în favoarea Comisiei Europene, pe care nu a ales-o nimeni.

Pe de altă parte, elitele politice germane au declarat că partidul de dreapta AfD este o „amenințare la adresa democrației”, deoarece membrii acestui partid continuă să câștige alegeri.

În America Latină, „democrația” înseamnă susținerea stângii social-democrate. Când Jair Bolsonaro, politician de dreapta, a fost ales în Brazilia, acest fapt a fost denunțat ca fiind anti-democratic.

Când președinta braziliană de stânga, Dilma Rousseff, a fost destituită de un legislativ ales în mod democratic, acest lucru a fost denunțat ca fiind o lovitură de stat, nedemocratică.

Javier Milei, ales în mod democratic președinte în Argentina, a fost denunțat de revista The Economist ca fiind un „pericol pentru democrație”.

Este limpede acum că a fi în favoarea democrației, în 2024, înseamnă a sprijini ceea ce elitele partidului de guvernământ doresc să sprijini.

A fi „pro-democrație” pare să însemne acum să votezi pentru candidatul ales pentru tine de elitele partidului în reuniuni secrete.

Potrivit elitelor conducătoare, într-o adevărată „democrație” TU nu ai voie să alegi.