ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Avem peste 250 000 de refugiați, alungați la propriu de horthyști și încă 250 000 de români care la data de 30 august 1940 se aflau din diverse motive (călătorii, vizite, afaceri, studii etc) în alte părți ale țării, dar care aveau familiile si bunurile în Transilvania de Nord, teritoriul ocupat, fiind aflați așadar în imposibilitatea întoarcerii la domiciliile lor. 

În total, în luna august 1944, avem 500 000 de români din teritoriul ocupat, din totalul de 1 200 000, care din cauza Dictatului de la Viena, nu mai erau în localitățile lor de domiciliu, ci în teritoriul liber românesc, fiind adăpostiți în zeci de orașe de la București, Constanța, Brașov, până la Buzău. 

Din cei 250 000 români forțați să părăsească zona Dictatului de la Viena (44 000 kilometri pătrați), aproximativ 75 000 au trecut granița clandestin, pe cont propriu. Restul, de până la un sfert de milion, au fost înghesuiți în vagoane de marfă, lăsați fără hrană zile în șir. Apa de băut era un lux iar nevoile fiziologice se făceau în colțul vagoanelor cu ușile închise. Au existat câteva excepții, când jandarmii horthysti le-au permis femeilor și copiilor să-și facă necesitățile pe marginea unor șanțuri, ba chiar le-au dat voie să-și cumpere din gări o bucată de pâine. 

Când se deschideau ușile vagoanelor aflate în beznă, în mirosul de nesuportat, se numărau morții. Ordinele de părăsire a domiciliilor erau înmânate cu două ore înainte de plecarea trenurilor. Bunurile familiilor au fost confiscate. Oamenii erau ridicați mai ales noaptea, fără să aibă timp sa-și ia cu ei mare lucru. La granița cu ceea ce mai rămăsese din România, banii și eventualele obiecte de valoare le erau confiscate. 

Când au ajuns în teritoriile libere, românii noștri au văzut parcă Raiul, dar nu au putut uita iadul bătăilor, chinurilor, crimelor și umilințelor...250 000 români tratați mai rău ca vitele, intelectuali și țărani, femei, copii și bătrâni, cu lacrimile groazei întipărite până la sfârșitul vieții pe obraji, cu traume imposibil de șters. 

Politica oficială ascunde această istorie, să nu supere, să nu deranjeze cumva ”politica corectă”. Noi suntem însă politica națională, care nu uită și nu ascunde nicio lacrimă de român și nicio  picătură de sânge. De aceea, pe 29 august mergem la Cluj, ora 12, Biserica Ortodoxă din str. Bisericii ortodoxe. Marșul Românilor până în centru, la Statuia lui Avram Iancu, cu adunare publică de omagiere a tuturor celor ce au avut de suferit. Nu uităm, nu vrem să se repete! Fără regionaliźari, fără autonomii teritoriale! 

Trăiască Nația!