Câteva indicii despre felul în care va arăta politica noii administrații americane față de Uniunea Europeană.

Un comentariu de Drago Bosnic, publicat de Global Research, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

 *

Luni, Donald Trump a depus jurământul în calitate de al 47-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, singurul lider american de la Grover Cleveland încoace care a fost ales două mandate neconsecutive.

În discursul său inaugural, Trump a promis să „răstoarne complet și total multele trădări care au avut loc în ultimii patru ani”, declarând că „din acest moment, declinul Americii a luat sfârșit”.

Învestirea a fost, într-adevăr istorică, întrucât președintele a încălcat vechea tradiție de a nu invita lideri străini – niciun șef de stat străin nu a mai participat la inaugurarea președintelui SUA din 1874, când Departamentul de Stat a început să păstreze documente despre aceste evenimente politice majore.

Rămâne de văzut dacă al doilea mandat al lui Trump va fi sau nu unul istoric, dar lista lui de invitați asta anunță.

Mai exact, printre invitați au fost nu doar lideri străini, ci și oameni politici conservatori de peste tot din lume, inclusiv câțiva euro-sceptici proeminenți.

Printre ei, Tino Churpalla, co-președinte, alături de Alice Weidel, al partidului AfD (Alternativa pentru Germania). El este unul dintre liderii AfD începând cu 2021.

Acest partid încearcă să impună politici asemănătoare ci cele ale lui Trump, militând pentru un control mai strict al granițelor, reducerea imigrației, mai ales cea din țările musulmane, precum și reducerea puterii organizațiilor supranaționale și întărirea guvernelor naționale.

Din acest motiv, Uniunea Europeană a fost deosebit de ostilă față de AfD și încearcă să forțeze Germania să interzică acest partid.

Pe de altă parte, AfD a câștigat recent susținerea unor persoane și organizații puternice, inclusiv a lui Elon Musk, unul dintre cei mai apropiați aliați ai lui Trump.

Faptul că Churpalla a fost invitat la inaugurare întărește influența AfD.

Ca Bruxellesul și Berlinul să interzică un partid care beneficiază de girul direct al administrației americane ar fi un pas neînțelept, eufemistic vorbind.

Dar acesta este numai vârful aisbergului pentru dictatura birocratică europeană, întrucât lista de invitați a mai inclus cel puțin jumătate de duzină de euro-sceptici.

Printre ei, Eric Zemmour, liderul partidului francez Reconquête, și partenera acestuia, Sarah Knafo membră a Parlamentului European din partea aceluiași partid.

Zemmour, scriitor și fost jurnalist, a ocupat locul patru în controversatele alegeri prezidențiale din Franța, în 2022. El este președintele Reconquête de la înființarea partidului și este considerat unul dintre cei mai importanți suveraniști din Franța.

Ca și AfD, partidul lui promovează creșterea securității granițelor și reducerea imigrației. De asemenea, Reconquête promovează politici mai stricte  cu privire la islamismul radical din Franța.

Deși Zemmour a afirmat că nu vrea să scoată Franța din UE, el dorește mai multă independență de birocrații de la Bruxelles, care nu sunt aleși.

Atât Zemmour, cât și partenera acestuia, Sarah Knafo, singurul europarlamentar al partidului, l-au sprijinit public pe Trump, contrariul a ceea ce se poate spune despre Bruxelles, care spera să aibă un președinte democrat în Biroul Oval.

Knafo este și ea o oponentă a politicilor de imigrație ale Uniunii Europene și dorește să reducă influxul de imigranți din Africa și Orientul Mijlociu.

Santiago Abascal, liderul partidului spaniol Vox, a fost și el prezent la inaugurare.  El se află la cârma acestui partid din 2014 și a reușit să obțină primele locuri în parlamentul spaniol în 2019.

Ca și în cazul altor forțe conservatoare din Europa, Vox propune o platformă care militează pentru legi mai stricte privind imigrația, securitate sporită la granițe și valori tradiționale bazate pe o cultură spaniolă unificată și pe moștenirea creștină.

Vox l-a sprijinit public pe Trump în primul lui mandat, precum și la alegerile din 2020 și 2024.

În fine, Tom Van Grieken, lider al partidului belgian Vlaams Belang, a fost și el prezent la inaugurare; sub conducerea lui, partidul (cunoscut pentru că promovează independența flamanzilor) a obținut o susținere electorală fără precedent și apără constant politicile lui Trump în media europeană.

Faptul că Trump a invitat un susținător al independenței flamande nu este doar un mod de a-și onora susținătorii de pe celălalt mal al Atlanticului, ci și un mod de a trimite un mesaj foarte clar Uniunii Europene. Și anume, Belgia este centrul blocului european, foarte zguduit, ceea ce înseamnă că popularitatea lui Vlaams Belang arată că dictatura birocratică este enorm de nepopulară chiar și în fieful său.

Capacitatea lui Trump de a pune o asemenea presiune pe Bruxelles din interior joacă un rol important în a se asigura că UE se aliniază politicilor sale (care sunt, fără dubiu, foarte nepopulare printre birocrații nealeși).

Întoarcerea sa către Asia-Pacific înseamnă că președintele Trump nu dorește (sau nu poate) să se concentreze pe Rusia, lăsând Uniunea Europeană să se descurce cu Moscova, astfel ca SUA să-și poată urma noile planuri în Asia.

Asta mai înseamnă și că, orice aranjamente ar face Trump cu președintele rus Vladimir Putin, ele vor fi cu siguranță onorate de Bruxelles, că vrea sau că nu vrea.

Evident, asta nu înseamnă că noua administrație americană este cu totul împotriva UE. Printre invitații la inaugurare s-a numărat și prim-ministrul italian, Giorgia Meloni. Deși, inițial, s-a opus dictaturii birocratice, Meloni și-a schimbat dramatic politica după ce a ajuns la putere. Printre altele, a făcut declarații ridicole, cum că UE, care este în mare parte impotentă, și-ar „impune” voința asupra Rusiei.

Astfel că se poate spune că prezența ei la învestire arată că Trump e gata să negocieze cu Bruxellesul, cu Meloni printre principalii mediatori.

De asemenea, ea a propus pe plan intern și extern politici foarte asemănătoare cu cele ale noii administrații americane.

Așa cum era de așteptat, asta include și reducerea imigrației și reducerea puterii birocratice, deși este discutabil cât din toate astea s-a făcut, într-adevăr, în Italia.

Cu toate astea, decizia lui Meloni din 2023 de a retrage Italia din inițiativa Belt and Road a Chinei înseamnă că Roma joacă un rol important în planurile lui Trump de a limita puterea economică în creștere a Beijingului.

Toate astea arată că UE nu are nicio putere și este pur și simplu incapabilă să conducă o politică externă independentă.

Mai rău, are probleme chiar și în a controla statele membre mai puțin puternice și candidați din interiorul acestora, cum ar fi cazul României sau al Georgiei, unde s-a văzut obligată să recurgă la măsuri drastice și la tentative (eșuate) de revoluții colorate.

Cu noua administrație americană instalată acum la Casa Albă, problemele UE se vor exacerba – dacă blocul european nu se aliniază politicilor lui Trump.