Din ce în ce mai mult, Libertatea de Exprimare devine o vorbă goală: presa creează o realitate paralelă, tot mai greu de deosebit de realitatea autentică.

Un comentariu al lui Bruce Wilds pe blogul Advancing Time, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

În multe privințe, Cenzura este o formă inversă de Propagandă.

Nu din vreo eroare sau amnezie numeroase canale de presă „mainstream” oferă puține posibilități publicului lor să își prezinte opinia în legătură cu ele.

Dimpotrivă, fac tot ce pot pentru a evita orice le-ar putea contesta relatarea.

Deși unii ar putea afirma că absența unei zone a comentariilor legată de formatul online este adesea doar o omisiune, în realitate ar putea fi vorba de ceva mult mai sinistru.

Lipsa dezbaterii pentru a ști dacă America trebuie să se implice în conflictul actual din Ucraina demonstrează modul în care propaganda poate dicta politicii.

Propapaganda are tendința de a deveni o spirală care se alimentează singură și care joacă un rol uriaș în modelarea opiniei publice.

Lipsa unui feedback este un element care întărește ideea că nu există obiecții sau critici la adresa unui articol sau unei poziții și că toată lumea acceptă concluziile sale.

În realitate, omiterea subtilă a unei secțiuni de comentarii online are adesea scopul de a reduce la tăcere vocile disidente și nu este doar dorința unei simplificări a formatului.

Definiția Cenzurii este suprimarea exprimării, a comunicării publice sau a altor informații, pe motivul că aceste opinii sau materiale au fost considerate inacceptabile, dăunătoare, sensibile sau „deranjante”.

Cenzura poate fi practicată de guverne, de instituții private sau de corporații. Aici intră și presa „mainstream”.

Cenzura are un rol uriaș în inducerea fricii de a vorbi liber.

Prin natura sa, Cenzura sugerează ideea că cei reduși la tăcere încearcă să spună ceva foarte greșit.

Cenzura și rolul pe care îl joacă presa „mainstream” în mecanismul de cenzură fac parte din spirala Propagandei auto-alimentate, care joacă un rol atât de mare în formarea opiniei publice.

Acest lucru are tendința de a-i face pe cei care ocupă posturi de conducere și care controlează presa să impieteze încet dar sigur asupra drepturilor constituționale ale individului, prin promovarea ideii că aceasta este „spre binele public”.

Ideea de a avea o presă liberă să acopere informații din toate domeniile este legată de ideea că ar trebui ca o astfel de libertate să fie însoțită de un anumit grad de responsabilitate.

Exemplul cel mai comun este că libertatea cuvântului trebuie să îi dea cuiva dreptul de a exprima ceea ce crede, dar nu și pe cel de a striga „Foc!” într-o sală aglomerată.

Acesta poate deveni un argument în sprijinul ideii că datoria presei este de a oferi o perspectivă cât mai obiectivă și mai puțin părtinitoare asupra evenimentelor.

Acest lucru este complicat de faptul că multe canale de informații s-au orientat spre un format mai comercial, iar prezentarea faptelor nude a fost înlocuită de o abordare senzaționalistă.

Numiți-o cum doriți - Propagandă sau Fake News - este aproximativ același lucru și cu acest lucru sunteți bombardați zilnic.

Iar tendința se va accentua în viitor, având în vedere că numeroase instrumente noi vor ajunge la dispoziția celor care doresc să ne controleze și să ne mintă.

Deja, știrile false și steagurile false au făcut ca multora dintre noi să le fie greu tot mai greu să stabilească ce este real și ce nu.

Pentru a agrava situația, creșterea capacității calculatoarelor de a genera imagini umane este pe cale să ducă totul la un nou nivel, pe măsură ce acest domeniu tehnologic înșelător și potențial periculos începe să fie folosit tot mai mult în mod abuziv.

Se poate afirma că presa „mainstream” a devenit o forță polarizantă, care ațâță tulburările sociale.

Promovând polarizarea, presa americană a făcut imposibil ca oamenii să se unească și să redobândească controlul asupra scenei politice de la Washington.

Probabil că cei aflați acum la pârghiile de comandă sunt încântați de acest lucru și de problemele create de Facebook prin utilizarea arbitrară a datelor abonaților săi.

Depășind limita, abuzând de încrederea utilizatorilor și folosind informațiile postate pe platforma sa, Facebook a luat asupra sa o mare parte din sarcina presei „mainstream”.

Realitatea tristă este că ideea dePutere a Poporului a murit, dat fiind că oamenii sunt atât de dezbinați și de incapabili să cadă de acord asupra vreunui subiect.

Dar relația pe care marile companii o întrețin cu guvernele este încă și mai îngrijorătoare.

Oricine crede că țările nu folosesc războiul psihologic și propaganda pentru a influența opiniile oamenilor, atât din interiorul cât și din afara țărilor lor, este cu siguranță un naiv.

Din nefericire, acesta reprezintă un factor major în acțiunile noastre armate și în războaiele nesfârșite de pe urma cărora profită fabricanții de arme.

Propaganda este un instrument puternic care a provocat numeroase războaie. Acestea îi îmbogățesc pe fabricanții de arme pe seama celor care sunt chemați să își verse sângele.

Faptul că gigantul Amazon are interese de afaceri cu CIA, NSA și alte agenții ale Deep State este dovada clară a faptului că am pierdut controlul asupra părții din guvern care ne spionează și promovează informațiile după care dansăm.

Mai mult, faptul că fostul CEO al Amazon, Jeff Bezos, este și proprietarul Washington Post, cel mai influent ziar din America, ar trebui să le dea fiori reci pe spinare celor care încă mai cred în libertatea cuvântului și în controlul guvernului de către popor.

Cu alte cuvinte, propaganda a fost dusă la un alt nivel, descătușând o forță căreia nici una din instituțiile noastre nu i se poate opune.

Astăzi, majoritatea oamenilor își iau informațiile de pe Internet.

Deși acest lucru a creat o mare diferență în privința modului în care informațiile sunt distribuite și cum le primim, realitatea este că o mare parte din conținut este controlată de câțiva actori puternici, cu o agendă și interese proprii.

În mod normal, ca să se poată numi „liberă și echilibrată”, presa ar trebui să acorde mai mult spațiu „forumului public”. Însă lațul se strânge tot mai mult în jurul celor care doresc să se exprime liber.

Interzicerea anumitor idei și discursuri întărește capacitatea guvernului de a controla masele.

Mulți dintre noi, care am crescut și ne-am format departe de Washington, am început să simțim că presa are o relație tot mai superficială cu adevărul.

În multe privințe, presa, controlată de câțiva brokeri de putere, a început să devină mai degrabă un instrument al Sistemului decât ocrotitoarea oamenilor și apărătoarea drepturilor noastre.

Părinții fondatori ai Americii nu au intenționat niciodată ca opiniile noastre să fie controlate de astfel de forțe malefice.

Acest lucru explică de ce presa se bucură de atât de puțin respect din partea aceluiași public care își ia informațiile de la ea. Relatările pline de aluzii ironice sau de comentarii batjocoritoare, ba chiar de mesaje subliminale, compromit ideea de presă corectă.

În timpul interviurilor, avem numeroase exemple de cât de rău îți poți trata invitatul atunci când acesta refuză să dea răspunsurilor dorite.

Acest lucru se traduce prin eforturi exagerate de a-i pune în gură cuvinte și de a scoate declarațiile din context. Acestea sunt apoi folosite în cele mai toxice moduri.

Dacă invitatul are o viziune total diferită de cea a reporterului, asistăm adesea la adevărate ambuscade.

Dacă invitatul este favorizat sau dacă punctele sale de vedere sunt aprobate, interviul se derulează ca și cum întrebările ar fi fost scrise de el sau ar fi primit întrebările dinainte.

Adesea, întrebările și răspunsurile sunt punctate de comentarii scrise, menite a întări mesajul subliminal.

În condițiile în care relatarea părtinitoare a evenimentelor a devenit ceva obișnuit, nu este de mirare că americanii pun sub semnul întrebării onestitatea presei, care este plină de oportuniști și de canalii deghizate în ziariști.

Realitatea este că adesea NU suntem de acord cu ceea ce vedem sau citim, deci ideea „consimțământului implicit” NU este valabilă.

Chiar și includerea unui semn cu degetul în sus sau în jos la sfârșitul unui articol ar oferi cititorilor o minimă posibilitate de a se exprima.

Data viitoare, când sunteți furioși sau în dezacord cu modul în care un articol descrie un eveniment, vă sugerez să vedeți dacă sursa v-a oferit posibilitatea de a vă exprima opinia.

Foarte probabil că nu.