IPPF European Network Operating Grant 2022: 599.000 Euro

IPPF European Network Operating Grant 2023: 875.987 Euro

IPPF European Network Operating Grant 2024: 875.776 Euro

IPPF European Network Operating Grant 2025: 919.101 Euro

În total, 3.269.864 Euro.

În conformitate cu articolul 183 alin. (2) din Regulamentul 2024/2509 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, așa-numitul „Regulament financiar” al UE, o „subvenție de funcționare” este definită ca o „subvenție acordată unei entități care urmărește un obiectiv care face parte din și susține o politică a Uniunii”.

Cu alte cuvinte, aceste sume foarte substanțiale sunt un fel de cadou în numerar pentru IPPF, pe care îl poate folosi în întregime după cum consideră de cuviință pentru a-și plăti cheltuielile de birou, salariile, cheltuielile de călătorie etc. Acest cadou nu este legat de niciun proiect anume sau de vreo dovadă de performanță, ci organizația beneficiară îl primește pur și simplu ca o recompensă pentru existența și ideologia sa. Sau altfel spus: în opinia Comisiei Europene, obiectivele urmărite de IPPF sunt pe deplin congruente cu cele ale UE.

Granturile enumerate mai sus sunt suficiente pentru a finanța aproape întregul buget anual al unui birou de lobby bine echipat din Bruxelles, cu 5-10 angajați – probabil, între 75% și 80% din costurile de operare ale biroului IPPF din Bruxelles. În plus, Comisia acordă cele mai mari și mai agresive plăți de lobby pentru avort la nivel mondial, de asemenea, sub titlul „Parteneriat-cadru al rețelei europene IPPF”. Baza de date de finanțare a Comisiei nu oferă informații precise despre cuantumul acestor granturi sau despre modul în care sunt utilizate, cu excepția faptului că acestea servesc (printre altele) „consolidarea mișcării” și „egalitatea de gen”.

Prin aceste granturi, Comisia Europeană acoperă, prin urmare, aproape întregul cost al activităților europene de lobby ale Planned Parenthood, deoarece nimeni nu se poate aștepta ca această organizație extrem de „meritorie”, care măcelărește milioane de copii în fiecare an în numele „drepturilor femeilor”, să acopere aceste costuri din resurse proprii.

Aceste granturi sunt plătite din banii contribuabililor, la care, bineînțeles, trebuie să contribuie toți cetățenii UE, inclusiv cei care nu sunt de acord cu activitățile și obiectivele IPPF, și sunt plătite din fondurile unui program de finanțare care poartă numele eufonic „Cetățeni, Egalitate, Drepturi și Valori program” (CERV).

Practica bizară și, într-o democrație, complet inacceptabilă ca guvernul să finanțeze aproape în întregime „societatea civilă” cu care se presupune că se dorește să intre în dialog duce la rezultatul că această presupusă societate civilă este un produs artificial. Acest lucru a fost deja evident și criticat în urmă cu câțiva ani în cazul organizației de lobby homosexual ILGA-Europe, ceea ce a determinat Comisia fie să înceteze finanțarea acestui grup, fie să deghizeze mai bine această finanțare. La acel moment, în discuție era doar „normalizarea” socială a anumitor comportamente sexuale, dar în cazul IPPF, este susținută atât propagandistic, cât și material uciderea deliberată a copiilor – sub pretextul congruenței cu valorile fundamentale europene.

Dacă „Nouvorba” din celebrul roman „O mie nouă sute optzeci și patru” al lui George Orwell servește doar la limitarea capacității oamenilor de a gândi și de a se exprima, jargonul folosit în mod obișnuit de birocrația UE merge mai departe de atât: inversează semnificația termenilor pe care îi folosește. Este dificil să ne gândim la ceva care ar fi mai diametral opus obiectivelor nobile pe care Comisia pretinde că le urmărește prin acest program decât finanțarea unei organizații al cărei scop politic este legalizarea omorârii unui anumit grup de oameni, cu cât mai puține excepții posibil.

Ar putea Comisia să finanțeze și Partidul Nazist dacă acesta i-ar solicita o subvenție de funcționare?

Să fim clari:

Avortul este uciderea intenționată a unui copil a cărui naștere nu este dorită de mamă, din orice motiv. Organizația americană Planned Parenthood, fondată de feminista Margaret Sanger, a cărei lucrare majoră Women and the New Race repetă deschis argumentele rasiale și eugenice, este cel mai mare furnizor comercial la nivel mondial al acestui tip special de „serviciu” numit avort. În America, organizația a fost surprinsă vânzând fetuși avortați laboratoarelor de cercetare, contra unui „supliment binevenit” la veniturile generate de activitatea sa principală, de efectuare de avorturi. Este o descriere exactă și cu nimic exagerată a realității să spunem că mâinile acestei organizații sunt scăldate de sângele a milioane de copii. Planned Parenthood își desfășoară activitatea criminală în întreaga lume, deși nu are propria rețea de clinici de avort în Europa. Evident, ea are un interes economic în influențarea cadrului juridic și social al activităților sale.

IPPF este, într-un fel, agenția de PR externalizată a Planned Parenthood. Ea se deghizează într-o organizație „societății civile” care se presupune că este preocupată de sănătatea femeii, de lupta împotriva mortalității materne sau de drepturile femeilor în general.

Finanțarea Planned Parenthood nu este doar o deturnare gravă a banilor contribuabililor, care ar trebui folosiți pentru a proteja copiii nevinovați și nu pentru a-i omorî, și nu este doar o ingerință nedemocratică și neconstituțională în competiția politică, ci reprezintă și o perversiune completă a acelor valori nobile cărora Comisia Europeană îi place să se pretindă a le fi gardian suprem. Ea, Comisia, se comportă ca și cum sarcina ar fi un fel de „boală” și avortul ar fi „terapia” acesteia sau că susține că lipsirea unui grup de oameni (copiii nenăscuți) de protecția legii ar servi dezideratul „egalității”, în timp ce unui alt grup de persoane (femeile însărcinate și medicii) i se permite să comită acte criminale. Termenul „împuternicirea femeilor” are, de asemenea, o notă macabră – nu știe Comisia că multe milioane de copii din întreaga lume sunt avortați în fiecare an numai din cauza sexului lor (deja determinat în timpul sarcinii) și că acest așa-numit „genicid” afectează în principal fetele? Cât de neinformat ar trebui să fii pentru a nu ști asta?

Respectul pentru politicienii și oficialii (probabil destul de înalți) responsabili pentru acordarea acestor subvenții finanțate de contribuabili către IPPF cere să presupunem că nici ei înșiși nu cred în propria lor retorică, dar speră, evident, că alții o cred – ceea ce este din nou o gravă lipsă de respect față de public, care aparent este considerat fi foarte prost și credul. Ne aflăm în fața unui adevărat abis de cinism: probabil nici cei mai radicali susținători ai avortului nu cred că avortul este un „drept” – ei pur și simplu se comportă ca și cum ar fi un drept, în speranța că sloganul le va fi crezut, dacă este repetat cu fermitate  și suficient de des.

Aceasta ridică întrebarea dacă vărsarea de fonduri către IPPF dintr-un program menit să servească la protecția drepturilor civile, a egalității sau a valorilor fundamentale ale UE ar putea fi urmărită penal ca formă pedepsită de corupție și abuz în serviciu. Cu siguranță, posibilitatea de a acorda subvenții de funcționare organizațiilor de lobby în această măsură, așa cum este prevăzută în Regulamentul financiar, este problematică în sine, deoarece toată lumea poate vedea că acest lucru va duce aproape inevitabil la crearea de către executivul UE a propriei „societăți civile false”, care nu numai că nu va avea nimic de-a face cu preocupările reale ale cetățenilor adevărați, ci chiar le va contracara. În cazul de față, totuși, interpretarea Comisiei Europene conform căreia IPPF este o organizație care promovează valorile fundamentale și drepturile civile nu mai este în limitele unei posibile interpretări, ci se află cu mult în afara acestora. Practic, această problemă ar trebui investigată de OLAF.

Dar, cu finanțarea IPPF, Comisia depășește, de asemenea, propriile angajamente cu o nerușinare uluitoare. Să reamintim: când Inițiativa cetățenească europeană „ONE OF US”, care până în prezent este inițiativa cetățenească cu cel mai mare număr de declarații de susținere, a strâns aproape două milioane de semnături în 2014, cerând UE să se angajeze să nu folosească bani de la bugetul UE pentru activități care implică sau necesită distrugerea embrionilor umani, Comisia a declarat că un astfel de angajament financiar în articolul său nu era necesar, deoarece Regulamentul, toate cheltuielile UE trebuie să respecte tratatele UE și Carta drepturilor fundamentale. Prin urmare, Regulamentul financiar al UE asigură deja că toate cheltuielile UE, inclusiv pentru cercetare, cooperare pentru dezvoltare și sănătate publică, sunt compatibile cu demnitatea umană, dreptul la viață și dreptul la integritatea persoanei.

Declarațiile Comisiei păreau foarte neplauzibile chiar și atunci și, așa cum se vede acum, organizatorii au avut dreptate să le critice. Carta drepturilor fundamentale a UE și tratatele UE nu oferă deloc protecție dacă Comisia Europeană le poate transforma în opusul lor prin interpretări imprudente, până la punctul în care chiar și uciderea deliberată a copiilor devine un „drept civil”, o „măsură pentru atingerea egalității pentru femei” sau ceva similar. Tocmai de aceea, organizatorii inițiativei cetățenești au cerut interzicerea explicită și specifică a finanțării activităților care implică distrugerea embrionilor umani, întrucât acest lucru nu ar fi lăsat loc macabrelor „abilități de interpretare” juridice ale Comisiei. Și tocmai de aceea Comisia nu a dorit să se conformeze acestei cereri. În retrospectivă, pare clar că, chiar și atunci, Comisia a avut toată intenția de a contrazice asigurările sale naive că finanțarea avorturilor de la bugetul UE a fost complet exclusă cu prima ocazie. Prin urmare, este clar că Comisia nu a avut seriozitatea necesară în răspunsul său la inițiativa cetățenilor; practic a fost o batjocură la adresa cetățenilor.

Nu există nicio îndoială că un grant de funcționare pentru o organizație precum IPPF este o măsură care vizează cel puțin indirect distrugerea embrionilor umani – adică uciderea unor oameni. Acest lucru se datorează faptului că această organizație își concentrează toate activitățile pe scopul de a crea un mediu legal în care avortul devine legal. În plus, nu se poate susține în mod serios că un astfel de grant de funcționare ar trebui utilizat doar pentru a sprijini alte activități IPPF care nu sunt legate de avort și, prin urmare, nu sunt controversate din punct de vedere etic. (În declarația sa despre „ONE OF US”, Comisia a încercat în mod serios să folosească un astfel de argument pentru a evita responsabilitatea pentru faptul că fondurile UE de ajutor pentru dezvoltare au fost folosite pentru a finanța avorturi în țările în curs de dezvoltare.) Nu avem cunoștință de activități ale IPPF care nu urmăresc să legalizeze – și, prin urmare, să efectueze – pruncicidul prenatal. Cu toate acestea, chiar dacă astfel de activități ar exista, un grant de funcționare care nu este alocat nu ar putea fi utilizat pentru a se asigura că a beneficiat doar de aceste activități. În plus, ar trebui să ne întrebăm ce este atât de valoros la aceste activități secundare ale IPPF încât trebuie să fie finanțate de UE într-o asemenea măsură.

Spre deosebire de „societatea civilă falsă”, care este finanțată din belșug de către Comisie și prin care Comisia se poate vorbi ca un ventriloc cu marioneta sa, există și o adevărată societate civilă. Printre aceștia se numără acei apărători curajoși ai vieții care, prin banii lor de taxe deturnați de Comisia Europeană, trebuie să cofinanțeze munca cinică și falsă a IPPF, dar care, în timpul liber limitat și cu mijloacele lor modeste, susțin protecția cuprinzătoare a dreptului fundamental la viață. Aceștia sunt oameni care stau în fața unei clinici de avort pe orice vreme și se roagă în liniște pentru femeile însărcinate și copiii lor și care deja trebuie să se confrunte cu ostilitatea sau chiar persecuția polițienească pentru această stare tăcută și rugăciune, pentru că aceasta este deja o exprimare prea mare a opiniei disidente pentru o societate care vrea să creadă cu orice preț în minciuna „dreptului la avort”. Acestea sunt persoanele care – spre deosebire de IPPF sau Comisia Europeană – oferă de fapt asistență femeilor însărcinate aflate în nevoie, organizând (pe cheltuiala lor, bineînțeles, și nu din venituri fiscale) cazare, un loc de muncă, îngrijiri medicale și altele asemenea. Societatea civilă este cea care a salvat sute de mii de vieți prin angajamentul său generos în ultimele decenii, care, în ochii IPPF și ai aliaților săi, este, desigur, cea mai mare dintre toate provocările imaginabile. Această societate civilă autentică nu este, desigur, susținută de Comisia Europeană cu milioane de euro, dar este în cel mai bun caz ignorată și tratată cu cea mai mare condescendență și, în cel mai rău caz, chiar denunțată și persecutată.

Desigur, puțin peste 3 milioane de euro pe care Comisia Europeană i-a dat IPPF sunt o sumă mică în comparație cu sumele pe care Planned Parenthood in America le primește de la guvern când democrații sunt la putere: în 2014, sub președintele Obama, au fost 528 de milioane de dolari, mai ales sub formă de rambursare a pruncuciderilor prenatale efectuate în clinicile organizației. Prin contrast, agenția de stat de ajutor pentru dezvoltare USAID ar fi cheltuit mai mult de 600 de milioane de dolari doar în 2022 pentru finanțarea avorturilor în țările lumii a treia. Din fericire, președintele Trump a decis acum nu numai să pună capăt acestei utilizări cu adevărat perverse a banilor contribuabililor, ci și să închidă complet agenția. Ar fi bine dacă și guvernul federal al SUA ar opri finanțarea Planned Parenthood; pierderea tuturor plăților guvernamentale ar face rapid această organizație să dispară sau cel puțin ar restrânge sever domeniul de aplicare.

Din toate acestea se poate desprinde o observație mai generală. UE a fost o organizație semnificativă și de succes atâta timp cât și-a păstrat activitatea de bază și s-a limitat la organizarea cooperării economice între statele Europei. La acea vreme, însă, era profund urâtă de întreaga Stângă. Acest lucru s-a schimbat doar atunci când UE a început să urmărească politici sociale bazate pe așa-numitele „valori europene” – care, după cum se vede, pot fi reinterpretate absurd și transformate în opusul lor. De atunci, nimeni nu este mai „pro-european” decât Verzii și Socialiștii. Nu este o coincidență: ceea ce apreciază în mod deosebit Stânga despre Europa este că s-a transformat într-un monstru birocratic în care deciziile importante pot fi luate de „elite” iluminate (sau autoproclamate), departe de orice control democratic și influență reală a cetățenilor de rând. În bugetul gigantic al UE există întotdeauna o linie de finanțare prin care câteva milioane de euro din taxe pot fi deturnate sub un anumit pretext în cuferele organizațiilor „verzi” și „roșii”, care sunt astfel păstrate ca „trupe auxiliare”, mereu pregătite în bătălia politică a opiniilor. Finanțarea acestor „organizații neguvernamentale” a devenit cel mai important instrument pentru menținerea puterii politice, așa cum se poate observa și la nivel individual de stat – de exemplu în Germania, unde guvernul federal vrea să distribuie anual aproximativ 250 de milioane de euro între ONG-urile aliate pe baza discutabilă a așa-numitei „legi de finanțare a democrației”. Aceste majorete plătite sunt întotdeauna la îndemână atunci când guvernul vrea să organizeze un miting în masă „împotriva dreptei”, așa cum s-a întâmplat la Berlin recent, de exemplu. Acestea sunt strategii de asigurare a puterii care inițial erau cunoscute doar în statele totalitare, dar care acum – rafinate și camuflate oarecum mai bine, dar cu atât mai eficiente – își găsesc drumul și în democrațiile occidentale. Desigur, un număr mare de grupuri de interese feministe, pro-avort și LGBT sunt printre cele care se află pe statele de plată ale diferitelor guverne, oferindu-le nu doar mulți bani, ci și sigiliul oficial de aprobare „non-profit” și „democratic”, ceea ce desigur contrazice radical obiectivele pe care le urmăresc.

 

 

Parteneriat PRO VITA - CULTURA VIEȚII