ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


În mod straniu, există o părere tot mai larg răspândită că evenimentele care au avut loc în Rusia, de Sânziene, ar fi fost o cacealma a lui Putin.

Nimeni dintre adepții acestei teorii nu a putut explica în mod convingător ce a avut de câștigat în mod real liderul de la Kremlin dintr-o asemenea mizanscenă.

Un câștig suficient de substanțial încât să compenseze și să facă „rentabilă” șifonarea imaginii lui Putin pe plan internațional și în ochii compatrioților săi.

Să șteargă rapid de pe retina memoriei imaginea cu tancurile și cu blindatele de pe străzile Rusiei și cu aeronavele armatei ruse doborâte de Wagner, în care au murit cel puțin zece militari ruși.

Să explice de ce, după un an și jumătate de propagandă occidentală, care s-a chinuit în mod ridicol să îl prezinte pe Putin ca un mort viu, cu un picior în groapă, liderul de la Kremlin a decis acum să își fisureze singur statuia.

În mod bizar, „teoria cacealmalei” a câștigat mai mult teren pe măsură ce indiciile implicării serviciilor secrete occidentale (în primul rând CIA) în evenimentele din Rusia se înmulțeau.

Împotriva curentului, vă invit să citiți mai jos cea mai lucidă – în opinia mea - analiză de până acum pe tema Rebeliunii Wagner.

Ea îi aparține fostului diplomat indian M.H. Bhadrakumar și am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

CNN, urmat de The New York Times, au lansat duminică bomba că Statele Unite și serviciile secrete occidentale au avut informații despre tentativa eșuată de puci de vineri noaptea a lui Evgheni Prigojin „de ceva vreme, și despre pregătirile unei asemenea acțiuni, inclusiv prin concentrarea de arme și muniții”.

Ceea ce nu știm este CÂND au aflat despre asta serviciile de informații ruse.

Kremlinul a acționat cu forță, cu determinare, dar și cu prudență, în timp real, pentru a înăbuși puciul într-un interval de câteva ore.

Sâmbătă seara, șeful serviciului de informații externe, Serghei Narîșkin, a anunțat că tentativa de puci a eșuat.

Autoritățile ruse erau pregătite și îl așteptau pe Prigojin să acționeze.

Este cât se poate de firesc ca serviciile de informații ruse să fi avut de multă vreme o prezență importantă în interiorul Wagner. La naiba, ne aflăm într-un război în care este în joc soarta Rusiei.

Îmi vin în minte versurile celebrului cântec al lui Sting:

„Every breath you take / And every move you make / Every bond you break /Every step you take / I’ll be watching you.”

Și apoi refrenul:

„Oh, can’t you see / You belong to me? How my poor heart aches / With every step you take.”

Asemenea CIA și a majorității agențiilor de informații, și FSB psihanalizează afirmațiile țintelor sale în căutarea celor mai profunde semnificații.

Este o activitate de rutină a sa și are specialiști pregătiți special pentru acest scop.

Nu ar fi putut scăpa atenției analiștilor din serviciile ruse de informații că diatribele și delirurile lui Prigojin din Donețk, din toamna și iarna trecute, au avut inițial ca obiect aspecte operaționale de pe frontul de război din Bahmut.

Pentru ca, apoi, progresiv, să înceapă să capete conotații politice.

Totul culminând în final cu declarația incredibilă că motivul operațiunii militare speciale din Ucraina din februarie 2022 era o făcătură.

Mai straniu de atât, acest om care a fost martor ocular al Bătăliei de la Bahmut a ajuns la concluzia bizară că regimul de la Kiev sau NATO nu au avut intenții de rea credință în privința Donbasului și a Rusiei.

Prin urmare, este secretul lui Polichinelle că serviciile de informații ruse au primit instrucțiuni să fie numai ochi și urechi, lâsându-l în același timp pe Prigojin să se desfășoare în voie în Bătălia de la Bahmut, unde Wagner avea rolul principal.

(Lucru interesant, însă, spre ciuda lui Prigojin, Moscova a început să desfășoare și trupe regulate pe frontul de la Bahmut, alături de cele ale Wagner.)

Sâmbătă, înalți oficiali ai serviciilor de informații americane au intrat în acțiune informând presa, atunci când a devenit evident că autoritățile ruse aveau pregătit planul de măsuri pentru a zdrobi tentativa de puci a lui Prigojin.

Până și milițiile cecene au fost puse în stare de alertă.

Elementul crucial al acordului încheiat cu Prigojin este că nu va fi urmărit penal, dar că pur și simplu trebuie să dispară.

Și unde în altă parte pe Pământ ar fi fost un loc de exil mai convenabil decât în Belarus, sub privirile binevoitoare ale președintelui Alexandr Lukașenko?

Am putea afla la un moment dat de la Lukașenko – care nu poate păstra un secret prea mult timp – când exact l-a informat Putin.

Este greu de crezut că un acord atât de complex, cu negocieri anevoioase, a putut fi încheiat în numai câteva ore prin discuții în trei, între Moscova, Minsk și Rostov-pe-Don, în timp ce coloana renegaților Wagner se apropia de Moscova.

O componentă secundară - dar nu mai puțin spectaculoasă a scenariului - este că, în toată această învălmășeală de evenimente, Lukașenko a negociat și cu Nursultan Nazarbaiev, fostul dictator din Kazahstan.

Nazarbaiev a condus un regim pro-occidental la Astana și a fost alungat de la putere după o domnie de aproape trei decenii, în urma eșecului unei tentative de puci similare, în iarna lui 2021-2022, sprijinite de Statele Unite și zdrobită de forțele OTSC (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă din care fac parte Rusia, Armenia, Kazahstan, Kîrgîstan, Tadjikistan și Uzbekistan) conduse de un general rus.

Mai mult, în ajun, Putin avusese discuții cu doi lideri din Asia Centrală – președintele kazah Jomart Tokaiev și președintele uzbek Șavkat Miromonovici Mirzivoiev.

Au făcut ei schimb de informații cruciale? Aceste două țări, Kazahstanul și Uzbekistanul, s-au confruntat recent cu conspirații occidentale urmărind schimbarea regimurilor.

În mod evident, ceva grav se pregătea în Kazahstan, stat-sandviș între Rusia și China, teritoriul cel mai important din punct de vedere geostrategic din Asia Centrală.

După toate aparențele, la acest „ceva” a făcut aluzie secretarul de stat american Antony Blinken când a declarat duminică la ABC News că situația cu tentativa de puci din Rusia „este în dezvoltare... Nu doresc să speculez, dar nu cred că am asistat la episodul final.”

Totuși, Blinken are la activ un întreg dosar de evaluări greșite în privința Rusiei. Începând cu lovitura mortală pe care „sancțiunile infernale” urmau să o dea economiei ruse, continuând cu iminenta prăbușire a lui Putin, cu catastrofala înfrângere a Rusiei în Ucraina, cu carențele armatei ruse, cu inexorabilul drum al Kievului spre victorie și așa mai departe.

În acest caz, cu atât mai mult, Blinken avea toate motivele să fie supărat din cauza spectaculoasei unități manifestate între statul rus, elita politică, presa, autoritățile regionale și federale, armată și securitate, aliniate în spatele lui Putin.

Se poate afirma că, în acest moment, poziția politică a lui Putin este incontestabilă și inatacabilă în Rusia, iar americanii sunt condamnați să trăiască cu această realitate încă mult timp după ce Joe Biden va părăsi scena politică.

Kremlinul a adoptat o strategie foarte bine gândită în privința tentativei de puci. Din detaliile disponibile până acum, aceasta a avut următoarele cinci elemente cheie:

1.  Evitarea unei vărsări de sânge, astfel încât viața să continue normal și concentrarea pe Războiul din Ucraina, aflat într-un moment de răscruce, să nu sufere;

2.  Determinarea luptătorilor rebeli Wagner și a lui Prigojin să părăsească Rostov-pe-Don și să se întoarcă în taberele lor din Lugansk;

3.  Separarea clinică a lui Prigojin de restul grupului Wagner (nici un singur comandant sau ofițer Wagner nu s-a alăturat revoltei);

4.  Imunitate oferită marii majorități a grupului Wagner – cu excepția participanților la puci, evident – și facilitarea integrării lor în formațiunile Ministerului Apărării. Altfel zis, rațiunea creării grupului Wagner de către Ministerul Apărării (și a unei agenții top secret de securitate internă) rămâne valabilă în continuare, dar Wagner nu va mai fi o forță paramilitară, ci va avea o cazarmă, o titulatură oficială și va fi condus de militari profesioniști, nu de mercenari și aventurieri ca Prigojin;

5.  Expedierea lui Prigojin în Belarus, lucru facil, odată ce acesta a realizat că e nevoit să ceară îndurare de la Putin însuși (care a fost de acord cu plecarea în siguranță a oligarhului în Belarus).

Ultimul element este cu adevărat fascinant. Kremlinul este sătul de Prigojin și de comportamentul său anarhic.

Dar de asemenea este conștient – probabil pe baza informațiilor furnizate de serviciile secrete – că a fost manipulat de puterile occidentale.

Evident, Prigojin va avea un preț de plătit: el nu va mai deține niciodată poziția impozantă de oligarh, cu o avere personală de 1,2 miliarde de dolari, nici stilul de viață luxos pe care îl ducea.

Cel puțin, însă, oligarhul de 62 de ani a fost iertat de o posibilă pedeapsă de 20 de ani de închisoare.

Toate acestea fac parte din stilul în care Putin îi tratează pe oligarhi.

Fiți convinși însă că în curând  Lukașenko îl va face pe Prigojin să ciripească, iar informațiile vor fi transmise la Kremlin.

De aici și nervozitatea crescută a Washingtonului, care a invocat spectrul războiului nuclear etc. în încercarea de a distrage atenția de la planul CIA de a destabiliza Rusia.

Inconfundabilul Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, a numit asta o „răbufnire a subconștientului”.

Evident, acum, după ce conspirația CIA-MI6-Prigojin a eșuat, din țândările sale se vor naște alte scenarii, ca pasărea Phoenix din cenușa proprie.

Iar cârtițele americane din exterior vor prelua și repeta noile povești ca niște papagali.

Însă, nu pentru mult timp. Ce urmează este manifestarea determinării de neclintit a Kremlinului – și a lui Putin însuși – de a găsi o soluție militară radicală pentru criza ucraineană.

În weekendul trecut, Putin a declarat – foarte probabil anticipând furtuna care se ridica la orizont – că războiul se va încheia atunci când pe câmpul de luptă nu vor mai rămâne o armată ucraineană sau arme NATO.

Citiți transcrierea oficială a videoconferinței pe care Putin a ținut-o joia trecută, chiar înainte de tentativa de puci a lui Prigojin, cu Consiliului de Securitate în componență completă („Politburo”-ul Rusiei post-sovietice), care dă o idee despre atmosfera de la Kremlin și oferă câteva indicii despre ce ne putem aștepta pe câmpul de luptă din Ucraina de acum încolo.

Este un uriaș semnal transmis în avans către „Occidentul colectiv” că nimic nu va fi uitat.