Cine seamănă vânt culege furtună! 

Berlin (dpa) – Ministrul federal al Sănătății Karl Lauterbach (SPD) este îngrijorat în special din cauza copiilor săi, având în vedere amenințarea împotriva lui. „Eu însumi nu sunt o persoană anxioasă. Dar sunt foarte îngrijorat pentru copiii mei. Și bineînțeles că mă doare că copiilor mei le este frică (noi nu trebuia însă să fim îngrijorați că face experimente pe copiii noștri!) pentru mine. Nu este corect când copiii trebuie să citească că radicalii au vrut să le răpească tatăl”, a declarat Lauterbach pentru „Bild am Sonntag”. El raportează fiecare amenințare cu violență și crimă, a declarat Lauterbach ziarului. „Numai în Köln sunt în prezent 98 de anchete inițiate și în derulare, în 65 de cazuri s-a stabilit identitatea făptuitorilor”, a spus ministrul. „Sunt atât de consecvent pentru că un oponent al vaccinării care mă amenință pe mine cu violența își va amenința probabil și primarul sau consiliul orașului”. ( grija pentru aproape l-a măcinat întotdeauna!)

Ministrul de interne Nancy Faeser a declarat pentru „Bild am Sonntag” că planurile de răpire împotriva lui Lauterbach, pregătirea atacurilor și fanteziile violente ale unei lovituri de stat arătată o nouă calitate a amenințării. Creșterea infracțiunilor împotriva funcționarilor și aleșilor arată o brutalizare și dispreț față de stat și democrație, ( hoțul strigă hoțul!) ceea ce necesită acțiuni consecvente. „Suntem extrem de vigilenți. Și nu ne vom lăsa intimidați.”

„Sclavii” se obișnuiseră cu sclavia și viața lor de sclav părea frumoasă pentru cei mai mulți dintre ei! Și asta cu toate că mai mult de jumătate din munca lor se ducea în buzunarele stăpânilor, sub denumirea de impozit! Restul, de obicei, sub alt nume! Luna de concediu, iluzia democrației, libertatea de a schimba plantația, o oarecare asigurare medicală și socială la care ajunseseră după lupte seculare, le era de ajuns!
„Stapânilor” fericirea asta a „sclavilor” chiar dacă le umpluse visteriile până la refuz, le stătea totuși în gât! Dreptul la fericire trebuia să le aparțină numai lor! Așa că s-au hotărât să le distrugă aparenta fericire! Mai întâi le-au luat din libertăți (de decizie, de mișcare), apoi au făcut din ei cobai pentru experimente medicale, i-au pus să se ucidă între ei, pentru un teritoriu care oricum nu le aparținea și se hotărâseră sa-i înfometeze o vreme!
Toate astea au făcut ca „sclavii” să observe că ce aveau ei legate de picioare nu erau bijuterii, ci lanțuri! Că democrația era o iluzie și, de fapt, trăiau într-o dictatură! Că cei „aleși” de ei nu le apărau drepturile și libertățile lor, ci pe cele ale „stăpânilor”. Și atunci a reînceput lupta de eliberare, de care uitaseră cu toții! Atâta tot!
Orice asemănare cu întâmplări și personaje reale este pur întâmplătoare!