ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


„Actuala majoritate este cea mai bună opțiune pentru România și avem obligația să găsim împreună modalitățile pentru a livra reformele promise. Aceste reforme nu trebuie niciun moment abandonate, indiferent cine deține un portofoliu sau altul”, cuvinte rostite de Klaus Iohannis la 21 aprilie, după vreo 10 zile de dispariție. Erau afișate pe prompter, pentru că președintele nu are suficientă abilitate pentru a vorbi liber și cursiv. Iar când o face, gafează impardonabil, inventând cuvinte care călăresc gramatica și dicționarele.

De regulă, cuvântările președintelui sunt sterpe, nu aduc informații în forma așteptată de auditoriu și se scufundă în stereotipii. Până să aflăm ce ne-ar putea interesa suntem plimbați de colo-colo, încât ideea se pierde și ne întrebăm, spre final, ce-a vrut să spună. Dar, dincolo de asta, dăm nas în nas cu minciunile care ne sunt turnate fără jenă. Între ceea ce recită Klaus Iohannis și realitate diferențele sunt covârșitoare.

Politica datului cu pumnul în masă

„Actuala majoritate este cea mai bună opțiune pentru România…”, spunea președintele. Este o opinie personală mai degrabă, pentru că nu se potrivește cu ceea ce se petrece dincolo de geamurile Cotroceniului. Cea mai bună opțiune pentru România? Exclus. A fost rezultatul unui joc meschin, generat de ambiția de a exclude PSD de la guvernare. A apărut, astfel, o făcătură politică ce vorbește în trei limbi străine.

Niciuna nu se nimerește cu cealaltă. N-a ieșit niciun guvern din toată combinația asta. Iohannis îi spune coaliție, dar nici asta nu e. E o adunare ca la șpriț, în care fiecare dă cu pumnul în masă pentru a se face înțeles sau pentru a-și impune punctul de vedere. Cum poate fi cea mai bună opțiune pentru România atât timp cât țara a ales altceva, iar conclavul de dreapta are o singură grijă, să facă scandal dacă nu i se satisfac dorințele aberante?

Dincolo și dincoace de garduri

„În orice partid democratic, cu atât mai mult într-o coaliție de guvernare, există diferențe de viziuni și dezbateri efervescente despre cum trebuie abordate temele naționale mari. Acest lucru este nu doar firesc, ci este de dorit, pentru că doar prin confruntări de idei pot fi găsite cele mai corecte și eficiente soluții pentru oameni.” Același Iohannis, același discurs. Și aceleași minciuni, de la un capăt și până la celălalt. Demiterea lui Vlad Voiculescu a fost o temă națională mare? Minciună. Minciună. Minciună. A fost o mai mult o reglare de conturi, ca fiecare să știe până unde are voie să se întindă. Ce idei și soluții eficiente au fost găsite pentru oameni? Despre ce vorbește președintele? În primul rând, pentru care oameni? Pentru cei pe care i-am văzut bruftuluindu-se la televizor? Apoi, în al doilea rând, ce au câștigat cei de jos, dacă tot vorbim de soluții eficiente? Le este mai bine acum, sunt mai veseli, mai norocoși sau mai sătui? Consilierul care i-a scris lui Iohannis discursul este departe de realitate. Una se vede de la Cotroceni, alta este dincolo de garduri.

Parfum de levănțică

„Reformarea statului, întărirea sistemelor de sănătate și educație, repornirea economiei prin proiecte care să creeze noi locuri de muncă, în special pentru cei afectați de pandemie, investiții în proiecte publice majore, toate acestea sunt marile teme în jurul cărora este necesară coalizarea guvernanților. Doar astfel putem construi România în urma acestei mari crize generate de pandemie.” Tot Iohannis, și tot la aceeași dată.
 
Să stabilim adevărul, de la bun început. Criza nu a fost generată de pandemie, ci de mizerabila ei gestionare. Nimeni nu știe cu exactitate câți oameni au murit. Au fost amestecați la grămadă, cei cu boli cronice și cei afectați de Covid. Proiecte publice majore? Care? 34 de kilometri pe un ciot de autostradă reprezintă un proiect major? Locuri noi de muncă? Care, din moment ce Florin Cîțu anunță concedieri? Întărirea sistemului de sănătate? Cum, mutând paturile ATI de la un spital la altul? Cu medicamente lipsă și refuzând internările celor care nu au Covid? Întărirea sistemului de educație? În ce fel, din moment ce fiecare ministru uns în funcție a avut grijă să modifice tot ce a fost stabilit înaintea lui? Nu spun că totul a fost bun, dar de 31 de ani se tot schimbă și puțin lipsește să dăm olimpici la sparanghel.
 
Nu știu cine îi scrie lui Klaus Iohannis cuvântările. Dar toate sunt sufocate de minciuni. Sau poate că autorul trăiește într-un alt univers, într-o lume în care Iohannis plutește printre nori cu aromă de levănțică, iar poporul nu mai poate de bucurie. Dar nici asta nu poate fi adevărat, căci dacă România ar crăpa de fericire, de ce naibii să-i mai trebuiască reformă, după cum se avântă președintele la vorbe?

Autor: Valentin Boeru

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews