Noi informații din seria dezvăluirilor despre sistemul financiar și de influență practicat de Florin Estefan în calitate de manager al Operei Naționale Române Cluj-Napoca, dar și al altor manageri, vin să completeze cele prezentate în episoadele anterioare (link și link).

Folosirea funcției și resurselor instituției pentru obținerea unor avantaje patrimoniale și favorizarea unor persoane (schimburi financiare) între Florin Estefan și Vittorio Parisi

În august 2022 Florin Estefan apare ca membru într-un juriu al unui concurs de dirijatcare, „întâmplător”, îl are atât ca profesor de dirijat, cât și ca membru al aceluiași juriu, de câțiva ani buni, tocmai pe Vittorio Parisi, pe care Estefan îl va plăti în perioada 15-16 ianuarie 2023 pentru spectacolul „La traviata”, la Opera Națională Română din Cluj-Napoca.

Întrebările care întervin în acest caz sunt: Această invitație a fost un favor răsplătit? Despre ce premiu special din partea Operei Naționale Române Cluj-Napoca se vorbește în comunicatele organizatorilor? Dacă veți căuta informații despre premiul ”Friedrich Praetorius” al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca nu veți găsi nimic, la fel cum nici în achizițiile publice nu apare nimic.

În ce calitate și în baza cărui document s-ar fi deplasat Florin Estefan acolo dacă acesta nici măcar nu a informat Ministerul Culturii cu privire la delegarea temporară a competențelor atunci când nu se află în instituție, conf. OMC nr. 2799/2015? Care este beneficiul Operei Naționale Române Cluj-Napoca și în baza cărui act s-a folosit numele instituției într-un asemenea cadru?

Un aspect interesant în acest caz este acela că persoane din staff-ul administrativ al acestui concurs ne-au confirmat că Florin Estefan nu a participat în fapt la acest concurs, din motive necunoscute, însă o înțelegere pentru participare a existat între el și organizatori.

Să nu ne imaginăm că celălalt nume românesc din juriu, Pavel Ionescu Ambrosie, manager pe atunci al Filarmonicii din Bacău, nu a aplicat aceeași rețetă, Vittorio Parisi, având contracte încheiate și cu această instituție. Parte din acest sistem, care le-a convenit de minune, sunt majoritatea managerilor de instituții de spectacole și concerte (cu foarte puține excepții), dirijați de persoane mult mai influente, cărora le datorează de multe ori și ”intervențiile” pentru numirea în funcțiile de manager sau ”câștigarea” concursurilor de proiecte de management (s-a și observat de-a lungul timpului că procesele pierdute de Ministerul Culturii în instanță au avut ca motiv nelegala constituire a comisiilor de evaluare sau a acțiunilor ”de neexplicat” a membrilor). Ca exemplu, voi preciza deocamdată doar un singur nume, personajul cu o aură foarte impozantă doar pentru că a ocupat funcția de director al Operei de Stat din Viena, Ioan Holender, fără a se dezvălui ghidonarea comercială din umbră a managerilor, după retragerea sa din activitate.

Schimburi financiare între managerul Florin Estefan și Opera Națională Română Iași

Pe 8 iunie 2022, Florin Estefan începea demersurile pentru a deschide seria colaborărilor cu Opera Națională Iași, folosind aceeași metodă care se demonstrase a fi ”câștigătoare”. Strategia, bine gândită, presupunea colaborări cu Opera Națională Iași, începând cu data 25 februarie 2024 și ulterior pe 2 și 3 noiembrie 2024, inclusiv o înțelegere pentru un spectacol în februarie 2025, neanunțat public încă, după cum ne-au relatat surse din interiorul operei.

Folosirea funcției și resurselor instituției pentru obținerea unor avantaje patrimoniale și favorizarea unor persoane (schimburi financiare) între Florin Estefan (manager al operei din Cluj) și Paolo Bosisio (director artistic festival)

Managerul operei din Cluj nu se limitează la schimburi financiare doar cu dirijori, regizorii fiind la fel de ofertanți.

În data de 13 noiembrie 2022, Florin Estefan, a participat remunerat în cadrul unui festival din Galați, Festivalul Internațional „Leonard”, ed. XVIII, unde regizorul Paolo Bosisio era director artistic, singura ediție în care poartă această titulatură.

Sursa: Baza publică de date Sistemul Electronic de Achiziții Publice

La câteva luni după, în 05.05.2024, invitația este returnată sub forma unei colaborări remunerate pentru regizarea premierei spectacolului „Don Giovanni” de W.A. Mozart la Opera Națională Română Cluj-Napoca, unde F. Estefan este manager.

Nici o altă colaborare nu există între cei doi, în afara acestei perioade.

Tripleta Florin Estefan – Constantine Orbelian - Erki Pehk

         Maestrul Florin Estefan, în trainicul rol de evaluator în comisii de concursuri încă din anul 2016 (când avea doar câteva titluri interpretate în portofoliu), a fost, în 2023, membru și în juriul concursului „Klaudia Taev” din Pärnu, Estonia, unde ca director artistic al competiției și membru apăreau nume precum Erki Pehk și Constantine Orbelian, care vor fi răsplătiți pentru acest favor cu unele colaborări cu teatrul liric clujean în 2024. Nici cu cei doi artiști nu se regăsesc alte legături înaintea acestor ”schimburi de experiență financiară”.

 În prima imagine din șirul de mai sus, se observă că Florin Estefan recurge aproape tot timpul la a se recomanda și manager al Operei Naționale din Cluj-Napoca, tocmai pentru că nu este considerat un bariton tocmai strălucit, după cum relatează anumite cronici de specialitate din străinătate, strategie care pare că funcționează foarte bine.

În ultima imagine de mai sus sunt devoalate iscusințele managerului Florin Estefan, prin care Erki Pehk a ajuns să fie plătit. Deoarece prin intermediul direct al operei nu s-a găsit un obiect legal al contractului, s-a apelat la ONG-uri prin mijlocirea cărora a fost organizat de Opera Națională Română din Cluj-Napoca concursul „Verum Solitus”, și care a pus la dispoziție o întreagă logistică. Așadar, fără intervențiile managementului operei, acest concurs nu ar exista și deci nici raporturile contractuale cu Erki Pehk.

Tripleta Florin Estefan – Constantine Orbelian – Roberto Scandiuzzi

         Un alt concurs de interpretare vocală în care Florin Estefan a fost „introdus” este Opera's Golden Voice din Georgia, unde, întâmplător, același Constantine Orbelian este membru în jurii și comisii, iar Roberto Scandiuzzi (cunoscut și influent bas) este profesor în cadrul unor cursuri de măiestrie (alături de Tamar Iveri, întâmplător membră a concursului „Klaudia Taev” din Pärnu, unde participase Florin Estefanîn 2023, precum și reprezentanți ai Operei din Budapesta, cu care au mai avut loc „favoruri” financiare, după cum am arătat anterior).

 Ceea ce îl leagă pe managerul Florin Estefan de Roberto Scandiuzzi sunt contractele pe care le-a încheiat cu acesta pentru interpretarea rolurilor de bariton din spectacolele „Rigoletto” și „Macbeth” de Giuseppe Verdi, începând chiar cu anul 2024 (nu există nicio altă colaborare anterioară între cei doi), în care Florin Estefan este invitat, remunerat, în juriul Opera's Golden Voice. Despre Roberto Scandiuzzi unii cântăreți spun că îi oferă pregătire artistică privată lui Florin Estefan, în încercarea de a-i mai salva interpretarea vocală.

Sursa: Baza publică de date Sistemul Electronic de Achiziții Publice

Dintr-o „pură coincidență”, persoanele din staff-ul Opera's Golden Voice, cu care Florin Estefanavea legături anterioare, erau cei doi artiști, Constantine Orbelian și Roberto Scandiuzzi, pe care i-a plătit din bugetul operei clujene.

Este avantajoasă viața de manager de instituție culturală de stat!

Duetul Florin Estefan – Constantine Orbelian

După cum vedem domnul Constantine Orbelian a luat mai nou locul agenților italieni cu care Florin Estefan a derulat contracte și care erau la modă în schimburile cu piața culturală de est în 2018. Acum ne-am emancipat și avem o variantă euroatlantică, cu SUA.

Putem observa că relații economice cu acesta s-au derulat continuu, iar în luna decembrie 2024, Florin Estefan participă remunerat într-un nou juriu de concurs de interpretare vocală, din care făcea parte de ani de zile Constantine Orbelian (2023, 2022, 2021, 2020 etc.). Ceea ce este interesant este faptul că Florin Estefan a apărut în acest juriu doar în anul în care l-a invitat pe Constantine Orbelian să dirijeze remunerat la opera clujeană. De asemenea, Constantine Orbelian avea și putere de decizie administrativă, fiind membru în organismul de conducere al fundației care a organizat concursul. A avut acesta influența pentru a-l invita tocmai pe Florin Estefan (care îl plătise cu doar câteva luni în urmă din fondurile Operei Naționale Române din Cluj-Napoca) în juriul acestui concurs? Răspunsul este evident.

Sursa:https://www.premiereoperafoundation.org/2024-vocal-comp-details 

După lecturarea cheltuielilor publice prin care managerul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca a plătit soliștii/dirijorii invitați, reies valori superioare pentru persoanele cu care sau prin care Florin Estefan a avut raporturi contractuale bănești, diverse entități din țară sau străinătate, chiar și în comparație cu artiști de renume, cum ar fi Ștefan Pop sau Ghiță Petean, care au primit și de două ori mai puțini bani, însă n-au intermediat nimic pentru Florin Estefan.

Analizând întregul sistem public de achiziții al instituției, ne întrebăm dacă Florin Estefan realizează de unul singur aceste fapte în cadrul instituției pe sistemul ”eu propun - eu aprob” (având în vedere că legislația bugetară impune un noian de documente justificative pentru o achiziție de servicii). Interesant este și faptul că Florin Estefan a refuzat să ne pună la dispoziție, în baza legislației privind informațiile publice, referatele justificative și notele de fundamentare cerute de lege pentru achiziția acestor servicii, pentru a putea verifica dacă ele conțin criterii de selecție obiective și dacă sunt întocmite de aceeași persoană (nume care reapare constant în baza de date a sistemului online de achiziții publice și care ocupă funcția de șef serviciu Studii muzicale conformwebsite-ului oficial. Practic, această supra-persoană ar trebui să fie un cunoscător/o cunoscătoare în tot și în toate (din moment ce solicită contractarea unei plaje largi de servicii artistice: de interpretare rol solistic, de dirijare a unei lucrări, realizare regie artistică, realizare scenografie, jurizare etc.) sau este doar un pion-paravan al managerului în tot acest sistem. Criteriile de selecție sunt relevante deoarece pare că în majoritatea cazurilor fundamentarea invitării anumitor artiști s-a făcut pe bază de reciprocitate financiară a managerului.

Însă în privința acestui subiect vom reveni cu dezvăluiri pe măsură ce vom obține informațiile de la autoritățile statului și de la Curtea de Conturi (legăturile dintre conducerea acestora și Florin Estefan vor fi prezentate în episoadele următoare).

Folosirea funcției și resurselor instituției pentru obținerea unor foloase patrimoniale și favorizarea unor persoane (schimburi financiare) între Florin Estefan și Exces Music SRL

         Florin Estefan nu se limitează doar la „combinații” cu artiști, ci dovedește inițiativă și iscusință și cu alte entități, dintre care prezentăm doar un exemplu.

         Fiind de o valoare profesională excepțională, după cum s-a observat în unele cronici și videoclipuri publice, cum ar fi:

G.Verdi – Rigoletto, Teatrul Regina Maria și Filarmonica Oradea, 2023

https://youtu.be/4SOZZLaEe5Q

 G.Verdi – Rigoletto, Teatrul de Balet și Filarmonica de Stat Sibiu, 2023

https://www.youtube.com/embed/tVtBnQEBCsQ?feature=oembed

G.Verdi – Il trovatore, Opera Națională Cluj-Napoca, 2023

https://www.youtube.com/embed/ox3fPSyFzVs?feature=oembed

Managerul Operei Naționale Române Cluj-Napoca obținea în 2022 și venituri din prestarea unor cursuri de măiestrie artistică, în cadrul „Academiei ICon Arts Transilvania 2022”, organizată de Sebastian Gheorghiu (fiul lui Ștefan Gheorghiu, conducător al UCIMR și Credidam, influent în peisajul cultural românesc), prin firma Exces Music SRL. Sebastian Gheorghiu este un personaj important în business-urile trio-ului Estefan-Lupeș-IconArts, cel de-al doilea angajându-l fără concurs pe fratele administratorului Exces Music SRL la Filarmonica Sibiu și fiind membru al comisiilor de evaluare a managementului lui Florin Estefan, după cum a comunicat Ministerul Culturii. Nicio problemă până aici, felicitări organizatorilor pentru o astfel de realizare, însă exact în același an, Florin Estefan plătea acestei firme, din fondurile publice ale Operei Naționale Române Cluj-Napoca, un contract de prestări servicii pentru un eveniment, pentru ca după acest an, niciun alt raport contractual să nu mai aibă loc între Opera Națională Română Cluj-Napoca și Exces Music. Se pare că Florin Estefan nu lasă nerăsplătite persoanele care îi aduc beneficii personale în plan financiar sau, așa cum se traduce în termeni juridici, își ”cumpără”influență/contracte.

În mod evident, Florin Estefan nu ne-a furnizat, conform legii, documentele care demonstrează afirmațiile din cadrul investigației ActiveNews, însă am reușit să le obținem, pe surse, de la cealaltă parte.

Trafic de influență pentru obținerea unor foloase patrimoniale și favorizarea unor persoane între Florin Estefan (Opera Națională din Cluj-Napoca) – Laurențiu Muntean (manager Filarmonica Arad)

O altă modalitate de a beneficia de contracte în instituțiile de cultură din România o reprezintă participarea managerilor în cadrul comisiilor de evaluare ale teatrelor și filarmonicilor din țară, pe care o voi dezvolta în viitor.

Astfel, în ianuarie 2023, comisia de selectare a noului manager al Filarmonicii Arad, din care făcea parte și Florin Estefan, îl declara câștigător pe Laurențiu Muntean. Urmare a acestei reușite, în martie 2023, fără prea multă așteptare, după doar 2 luni, Florin Estefan apărea într-o colaborare remunerată cu Filarmonica Arad, acolo unde îl declarase câștigător pe managerul Laurențiu Muntean.

Dacă această practică încalcă legea sau este doar una profund imorală rămâne să concluzioneze publicul, presa doar prezintă faptele și nu critică modul de conducere a filarmonicii în toate celelalte aspecte, despre care se aud, în principal, opinii pozitive printre artiști.

E posibil ca publicul să se întrebe - doar în România se întâmplă asta? Cum s-a dezvoltat un astfel de sistem? Se pleacă de la lacunele legislative intenționate (și întreținute chiar de personalități culturale apropiate Ministerului Culturii, dar ei, managerii români nu sunt revoluționari în astfel de practici, doar copiază ceea ce văd în alte locuri. Firește că au existat practici similare în străinătate, cum ar fi cele de la Teatrul din Belgrad cu dirijorul Dejan Savici, care făcea aceleași lucruri cu Festivalul Puccini de la Torre del Lago, sau chiar faimosul caz de la Opera din Viena, cu protagonist, același Alberto Veronesi, însă diferența este că aceste cazuri sunt foarte rare dincolo, tocmai datorită lucrurilor pe care încercăm și noi să le facem aici: dezvăluirea aspectelor ascunse de către conducătorii din sectorul cultural, prin intermediul presei, presă care în România joacă aproape integral rolul comercial/partener contractual cu instituțiile publice pentru promovarea unor spectacole sau artiști și astfel nu sunt interesate să investigheze acest tip de subiecte.  

Prin acest demers jurnalistic nu se dorește a aduce atingere reputației și imaginii persoanelor cu care Florin Estefan a avut diverse legături, aceștia nefiind subiectul investigațiilor (cu excepția celor cu funcții de conducere în instituțiile de cultură din țară), ci realizarea unei radiografii a conduitei și leadership-ului unei persoane învestite de statul român la conducerea unei instituții publice, de la care avem dreptul să cerem socoteală și, în final, să oprim generalizarea unui astfel de fenomen la nivelul țării.

Așadar, câte situații similare mai există în instituțiile de cultură din țară? Exercită cineva un control efectiv asupra modului în care managerii își îndeplinesc sarcinile de serviciu?

Un prim răspuns putem oferi cu ușurință dacă ne uităm pe evaluările anuale ale managementului în instituțiile de cultură din subordinea Ministerului Culturii, în spirit ”democratic”, bineînțeles cu comisii confidențiale: peste 95% din manageri au note de peste 9 constant, atât în cadrul concursurilor de proiecte de management, cât și la evaluările anuale/finale! Comisii confidențiale, putem observa de ce, chiar în ultimul caz documentat cu privire la relațiile cu Filarmonica din Arad (vom reveni cu informații impresionante și despre alte instituții de cultură implicate în sistemul secret de evaluare a managerilor). Nu exercită nimeni niciun control asupra managerilor din instituțiile de cultură din România? Așa cum în sistemul infracțiunilor economice organizate, protecția persoanelor nu poate fi asigurată fără concursul organelor de conducere de la nivel înalt, un sistem similar de recompensare intuim și aici, doar că lipsa de transparență (și de dezinteres a organelor de cercetare penală pentru acest sector) îngreunează descoperirea lor.

În consecință, pare că România este pepinieră de manageri pentru întreg mapamondul, ori poate că toți se nasc cu vocație de manager în Romania, dar nu înțelege nimeni de ce cultura este la un nivel atât de jos în țară, căci conform barometrului național (pag. 32), consumul cultural scade anual, în timp ce cântăreții de manele au audiență prin care fac sute de mii de euro doar prin postarea unui videoclip pe diferite platforme de streamming.

Sursa: Barometru Consum Cultural 2023, INCFC

Primul gen al muzicii culte se află abia pe locul 6 în clasamentul întocmit tocmai de o entitate din Ministerul Culturii, iar muzica de operă la o rușinoasă distanță de 12 locuri de muzica populară. Despre ce evaluări de 10 ale managerilor ne anunță Ministerul Culturii și cu ce notă trebuie evaluați directorii Caselor de cultură, dacă muzica populară este pe primul loc?

În fața acestor practici care aruncă o umbră asupra integrității sistemului cultural din România, rămâne o întrebare fundamentală: cine veghează cu adevărat la respectarea interesului public în instituțiile de cultură? În timp ce managerii primesc calificative excepționale pe baza unor evaluări nerealiste, iar contractele sunt atribuite în cercuri de influență aparent bine organizate, consecințele asupra actului cultural și asupra resurselor publice sunt resimțite de toți. Dacă transparența și responsabilitatea rămân doar idealuri, fenomenul descris riscă să devină regula, nu excepția. Tocmai de aceea, un demers jurnalistic ca acesta este atât necesar, cât și vital, pentru ca adevărul să iasă la lumină, pentru ca sistemul să fie curățat, iar actul cultural să revină la scopul său autentic, acela de a fi în slujba publicului, nu a intereselor personale. România are nevoie de o cultură administrată cu onoare, nu prin complicități ascunse. Rămâne de văzut dacă societatea și autoritățile vor avea curajul să ceară mai mult decât perfecțiunea aparentă de pe hârtie: o schimbare reală.

Ciprian Demeter